DRAGI PĂRINȚI/ Gustul și culoarea bogăției
Motto:„ Felul meu de a glumi este cel de a spune adevărul. Este cea mai amuzantă glumă din lume. ”(George Bernard Shaw)
Când am citit că regizorul Toma Dănilă va pune în scenă o comedie cu actori vedete, recunosc, m-am mirat. Am văzut Vârstele lunii, Ultima bandă a lui Krapp, Cenușă, Otravă, am avut bucuria să îl cunosc personal cât să îmi dau seama că Toma Dănilă este un regizor al tăcerilor, al întâlnirilor discrete, al personajelor frământate de îndoieli și visuri înnăbușite. Spectacole sale înoată în lumini difuze și umbre înșelătoare, au o muzică aparte și ceva ce le face imposibil de uitat sau de confundat. Și atunci, cum să nu mă mir? O mirare absurdă, tot eu mi-am șoptit mie însămi, pentru că manierismul pândește șiret pe oricine se încăpâțânează să fie mereu același, să meargă pe drmuri bătătorite și imposibil de rătăcit ținta.
DRAGI PĂRINȚI este un spectacol pentru toți. Fiecare spectator va lua din el ce i se potrivește. Unul va gusta umorul, altul se va regăsi în postura de părinte sau fiu/fiică, altul va percepe un mesaj moral. Dialogurile inteligente, glumele picante, lipsa oricărei vulgarități, monologurile alerte și pline de miez, ironia, sarcasmul, confruntările acide sunt rezultatul unei traduceri atente și unui simț fin al limbii(traducere text: Ania Tudoran-Dănilă).
„Cher Parents”a avut premiera în 2021 la Théâtre de Paris, piesa fiind nominalizată la Premiile Molière categoria Cea mai bună comedie pentru 2022. Este prima piesă de teatru scrisă de Emmanuel Patron și Armelle Patron un duo, soră și frate, ambii scenariști, Emmanuel este și actor și Armelle un scriitoare de ficțiune pentru tineret.Stilul lor este plin de spirit și subiectul lor preferat este „familia”.
Tema familiei este și cea din „Dragi părinți”. Jeanne și Vincent Gauthier, pensionari, profesori cu venituri mici, încă plini de energie și idealuri, își cheamă pe neașteptate copiii la casa părintească. Familia Gauthier are cinci membri, trei copii și doi părinți. Părinții se pot lăuda că au trecut împreună prin clasicele încercări ale vieții: au cumpărat casa, au crescut copiii, i-au văzut adulți.Alertați, Pierre, Jules și Lulu nu ezită să își lase munca, să parcurgă sute de kilometri pentru a-și vedea și asculta părinții. Plini de îngrijorare și anxietate, se întreabă ce i-ar fi putut determina să se comporte atât de neobișnuit? Este unul dintre ei grav bolnav sau chiar condamnat la o moarte rapidă? Ei toți sunt o familie loială, înțelegătoare, unită. Chiar dacă cei trei frați au căi de viață diferite, tot simt un puternic sentiment de apropiere și un atașament profund unul față de celălalt. Surpriza pe care tatăl și mama le oferă copiilor distruge această imagine și le schimbă relațiile reciproce. Departe de a se gândi la fricile și scenariile dramatice inventate de copiii lor, Vincent și Jeanne își anunță plecarea, dar în circumstanțe neașteptate și mai ales din motive nebănuite. Vestea spulberă unitatea pașnică a familiei și îi face pe cei trei urmași copii să se gândească, să își dorească inclusiv ceea ce se temeau cel mai mult când au sosit cu doar câteva ore mai devreme!
Cu un text așa de ofertant, Toma Dănilă reușește să construiască un spectacol viu, cu un ritm alert, cu personaje bine dotate psihologoc și cu o tensiune ascendentă care explodează într-un climax greu de intuit. E și tragicomedie, și policier, și nu lipsesc nici fâșii de dramă psihologică. Secretele de familie și întorsăturile ale intrigii dezvăluie trăsături necunoscute, profund ascunse ale fiecăruia dintre personaje. Întâlnirea unui regizor format în mediu independent cu cinci dintre cei mai apreciați actori (putem spune vedete fără să exagerăm) de către publicul nu doar din București, ci și din țară putea fi una greu de armonizat. Nu știm cum s-a petrecut, nu știm cum s-a lucrat, dar vedem rezultatul: un spectacol fără excese, care ține în echilibru comicul cu amploarea dilemelor morale pe care personajele trebuie să le înfrunte, un spectacol fără roluri principale sau secundare, cu personaje ce îmbină o gamă largă de sentimente și resentimente și care, fiecare menține linia jocului fără ostentație.
Medeea Marinescu(amesec de vulnerabilitate și furie incontrolabilă), Marius Manole (imagine tandră a ratării și a nevoii de iubire), Șerban Pavlu(histrionism și aparentă forță) sunt pionii principali în realizarea întorsăturilor ce schimbă cursul evenimentelor. Dragoste, ură, entuziasm, gelozie, mândrie, resentimente, bucurie, chiar frustrare profundă, răzbunare, invidie, compasiune, toată această gamă de sentimente se așază pe trei caractere diferite, în ciuda relației de sânge. Când banii și dragostea se amestecă, se ridică ziduri, se stabilesc granițele scoțând la iveală vechi ranchiuni. Cuplul părinților(Carmen Tănase și Marius Bodochi) emană echilibru și eleganță, mernținând o atmosferă calmă chiar și când a când puterea distructivă a banilor începe să domine dialogurile și mentalul celorlalte personaje. Privirea tristă și plină de compasiune a doamnei Carmen Tănase, tăcerile ei grele confirmă ideea că familia ideală în cele din urmă nu există, iar victoria de a fi un „părinte bun” este una iluzorie.
„Nu credeam că va face oamenii să râdă atât de mult, am scris-o ca pe o comedie neagră ”,spun autorii. Nu știu care a fost intenția regizorală, cert este că se râde mult la spectacol, deși râsul nu camuflează total cinsismul, amărăciunea și întunericul din mințile noastre. Da, suntem într-o farsă, dar asta nu ne împiedică să nu vedem prin crăpăturile ei imperfecțiunea umană, în ciuda educației, în profida șansei de a trăi o viață în iubire. Rămânem instinctuali, lacomi, empatici declarativ, mustim de dorințe ascunse cărora nu le putem rezista. E stranie senzația de la final, amuzament, destindere, dar și un intens gust amar. Încerc să îl alung, dar îmi vine în minte o întrebare.Oare fetele ce ar zice dacă cu toți banii mei(să ne înțelege, nu am norocul lui Jeanne și Vincent Gauthier!) aș investi într-un adăpost pentru animalele abandonate? Dar de ce ar trebui să le cer părerea? În casă nu am nicio armă…Să risc?
DRAGI PĂRINȚI
De Emmanuel și Armelle Patron
Traducere: Ania Tudoran-Dănilă
Regie: Toma Dănilă
Scenografie: Mădălina Marinescu
Costume: Maria Ștefănescu
Cu: Carmen Tănase, Medeea Marinescu, Marius Manole, Marius Bodochi, Șerban Pavlu
0 comentarii