SINUCIGAȘUL

Publicat de Alina Maer pe

Motto:

„Sinuciderea este comparabilă cu gestul disperat al visătorului de a-și rupe coșmarul. ”-Paul Vallery

Pe pagina sa de facebook, regizorul Mike Săvuică se alinta scriind despre ingredientele spectacolului „Sinucigașul”: „Se iau următoarele metodologii de teatru:

– Grotowski (Spre un teatru sărac)

– Farce

– Pantomimă

– Biomecanică (Meyerhold)

– Teatru Absurd…”

Spectatorul prezent la RECUL care nu s-a lăsat îndepărtat de atâta teorie academică, a simțit aroma și gustul altor adaosuri: capacitatea de sinteză și comprimare a textului fără a-i știrbi mesajul, insprația de a distribui rolurile pe măsura calităților fizice ale tinerilor actori, fără a ocoli abordarea contre-employ, adecvarea costumelor la o lume și ea peticită și zdrențuită de sentimente( scenografie și costume Cilem Turkoz), însuflețirea  spațiului de desfășurare  prin elemente de decor uman, umor inteligent și sarcastic,  ruperea barierelor între roluri secundare și principale, multă comunicare și mai ales, bucuria de a fi pe scenă, fără infatuare, fără exagerări, dar cu o frenezie a jocului ce pare a spune”Suntem aici, hei, suntem și noi aici! Ne vede cineva?

SINUCIGAȘUL lui Nikolai Erdman a fost considerată de Konstantin Stanislavski „opera unui geniu”, iar de Stalin  o operă „lipsită de esență și dăunătoare”. Această din urmă opinie a rezultat în interzicerea piesei lui Erdman. Protagonistul piesei, Semion Podsekalnikov, este un om obișnuit, șomer, sărac, supărăcios. Într-o seară, când vrea să mănânce levervușt, se aprind spiritele între el și soția sa, dar, se supără atât de mult încât se hotărăște să facă un gest fatidic. Această veste  începe să circule, apoi se amplifică. Tot felul de organizații politice, artistice sau caritabile se întrec pentru ca el să se sinucidă pentru cauza lor. De fapt, toată societatea încearcă să-l convingă pe Podsekalnikov că nimic nu e mai important decât ei înșiși și lucrurile pe care le reprezintă.
Această farsă care a rezistat regimurilor politice, fiind condamnată la o viață veșnică și la o tinerețe fără bătrânețe îi prilejuiește lui Mike Săvuică ocazia de a prepara un cocktail savuros, amestec de tragic și burlesc, de protest social și parodie de moravuri. Piesa este încadrată în timp, dar pe măsură ce subiectul avansează, bucata temporală se dilată peste prezentul nostru, spre  o minunată lume nouă și totuși la fel de veche în prejudecăți și tare.

Renunțând voit la decoruri, transformând corpurile actorilor în piese de mobilier, totul se dinamizează, greul este dus numai de tinerii actori care, fără artificii de machiaj, se transformă de la o stare la alta, se preumblă prin temperamente, caractere, vârste, doar prin instrumentarea propriului corp, prin expresivitatea privirii, dar mai ales printr-o atenție minuțioasă acordată fiecărui gest, individual luat sau în consonanță cu partenerii.

Cum Teatrul Recul oferă spații generoase, dar atipice, relația actor-spectator se consolidează printr-o trecere succesivă dintr-un spațiu în altul, dar și prin implicarea efectivă în poveste în ultima parte a acesteia. O umanitate pestriță se perindă printre spectatori, personaje arhetipuri, toate înfuriate și dezamăgite de regimul politic. Dominikovici (Maria-Claudia Vasile) îi cere lui Sémione să moară în numele intelectualității, amenințată cu dispariția: „Astăzi mai mult ca niciodată, spune el, avem nevoie de decedați ideologici”. Foarte frumoasă, voluptoasă, sigură pe puterea sa de atracție este Cleopatra Oanei Maria Tudoran ce speră să-și recâștige iubitul, cu condiția ca Semione să se sinucidă din dragoste pentru ea. Alexia Galeș este o Raisa Filippovna sigură sub aparența fragilității. La această faună se mai adaugă preotul ipocrit și lacom (Alex Cruceru), comerciantul  abil și înverșunat (Daria Brojban cu ochii săi mari și atenți la fiecare detaliu din jocul partenerilor), un vecin cu spirit mercantil și pus pe afaceri din orice pont, Ivan Alex Surulescu în Kalabuşkin. Bazându-se pe exerciții de trezire a conștiinței gestului, copiind mișările obiectelor și integrându-le în propria corporalitate, jocul tinerilor Tudor Ostafie, Cătălin Gheorghe, Roerta Roman, Ștefan Cudalb, Aurelian Dorin Terțiu servesc teza lui Meyerhold, cum că orice gest echivalează cu o replică, iar dacă gesturilor suntem obişnuiţi să le acordăm o mai mică atenţie, o replică adăugată sau omisă este mai greu de trecut cu vederea.

Teodora Vasu (Serafima Ilinicina) reușește un rol contre employ, un soi de amestec de rău-prevestitoare, piază rea, soacră guralivă.Andra-Maria Brebu (Maria Lukianovna) are energie, șarm, cu o expresie cazonă în privire, pare singurul personaj ancorat în realitate. Ce nevoie este în teatrul românesc de actrițe nesilfide, netrase prin inel, pline de vitalitate și forță precum are Andra Maria!

Asul din mânecă al distribuției este travestiul realizat de Andreea Rogoveanu în rolul principal. Are ceva de animal în cușcă, de sălbăticiune gata  să agațe prada de teamă să nu fie ea o pradă. Se alintă, se ascunde, se perpelește, dansează frenetic în  acest bal macabru, se agață de speranța că ar putea deveni în sfârșit cineva. Cum ar fi, peste ani, să o văd pe Andreea jucând Mephisto? Cum ar fi peste ani toți tinerii din distribuție să nu se lase înghițiți de o societate macabră din punct de vedere cultural?

 „  În vremea în care trăim, cetățean Podsekalnikov, ceea ce poate gândi un om viu, doar un mort poate spune”afimă un personaj. Iar noi, în gând, realizăm că vremea lui Podsekalnikov nu a apus, nu va apune vreodată.

                                                     

                                                                          SINUCIGAȘUL

Concept regizoral Mike Săvuică

Distribuție:
Podsekalnikov Semion Semionovici – Andreea Rogoveanu
Maria Lukianovna (soția lui)/ Ușă #222 – Andra-Maria Brebu
Serafima Ilinicina (soacra lui)/ Noptiera #6.9 – Teodora Vasu
Aleksandr Petrovici Kalabuşkin/Pat #1/3 – Ivan Alex Surulescu
Mar /Ceas #437 – Aurelian Dorin Terțiu
Aristarh Dominikovici Grand-Scoubique/ Fereastră #13 – Maria-Claudia Vasile
Egoruşka (Egor Timofevici)/Samovar #11 – Tudor Ostafie
Nikifor Arsentievici Pugaciov/Fotoliu #27– Daria Brojban
Viktor Viktorovici/Lampa #3 – Cătălin Gheorghe
Părintele Elpidi/Covor #211 – Alex Cruceru
Kleopatra Maksimovna/Scaun #Maria87 – O.
Raisa Filippovna/ Oglindă #73 – Alexia Galeș
Gropar/Chelner/Tuba #1 – Roerta Roman
Gropar/Cuier #3122/ Viktor Viktorovici – Ștefan Cudalb

Echipa de creație:
Concept regizoral – Mike Săvuică
Asistenți Regie – Mihaela Albu, Tudor Ostafie
Scenografie și Costume – Cilem Turkoz
Afiș – Răducu Popa


0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.