VECINI

Publicat de Alina Maer pe

Nu scriu despre și nu postez poze cu ouă pe care nu le-am înroșit, nici cu cozonaci pe care nu i-am copt acum ori niciodată.  Nu scriu nici despre miracolul Învierii pentru că miracolele se simt, se intuiesc și atât. Aleg să scriu în seara asta despre VECINI.

Ca să nu fie nimeni în vreo eroare, da, scriu exact despre acel  concept care vine din latinul vicinus (care, la rândul său, vine de la vicus și înseamnă „cartier” sau „loc” ). De ce scriu ? Pentru că eu mă simt norocoasă, întrucât:

-am vecini care mă suportă de vreo lună cu garajul și mașina pline de cutii și saci pe care le înșir uneori și prin curtea blocului

-nu doar că mă suportă, dar uneori mi-i cară până la etajul al patrulea(fără lift!)

-nu doar că mi le cară, dar unii se implică activ în activitatea de voluntariat donând, promovând, ajutând

-mă suportă  hrănind toate pisicile din apropiere de care (mărturisesc acum) îmi este o milă teribilă și le-aș lua pe toate în casă

-am vecini care mă învață pe mine, neploieșteanca de sânge, că orașul ăsta a avut o istorie pe care  merită să o citești

-în plină pandemie nu ne-am ferit pe scări sau în curtea blocului unul de celălalt ca pe timpul Ciumei lui Caragea, dimpotrivă, am săvârșit infracțiunea de a bea câte o cafea împreună

-le las cheia nonșalant când plec de acasă, fără să gasesc la întoarcere pisicile proprii moarte de foame sau florile uscate

-pe unii i-am îndrăgostit  iremediabil de teatru

-vecinii mei(unii, că toți nu ne pricepem) fac în așa fel încît curtea și grădina blocului  stârnesc frisoane de invidie vizitatorilor

-în spatele blocului, la garaje, te simți uneori ca în Poiana lui Iocan

Când mă apucă gândul plecării definitive în București de dragul teatrului și al muzeelor, mă întristez  că nu s-a inventat încă posibilitatea de a pleca cu blocul în spate precum melcul își poartă cochilia.

Și dacă mai aveți răbdare șă citiți, vă infomez că un studiu publicat în Journals of Gerontology și citat de Medical Xpress a explorat măsura în care frecvența contactelor cu vecinii și percepția suportului oferit de aceștia sunt importante pentru starea noastră de bine psihologică.  Rezultatele obținute au indicat faptul că un contact limitat sau pierderea legăturii cu vecinii au fost asociate cu aspecte negative ale stării de bine psihologice (autonomie, auto-acceptare, obiective în viață, dezvoltare personală).

Am vecini, deci exist(ăm)!

Categorii: CHIPURI

0 comentarii

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.