CÂND CĂLĂTOREȘTI SINGURĂ

Publicat de Alina Maer pe octombrie 21, 2022octombrie 21, 2022

Când călătorești singură, înveți să faci selfie. Mâna, degetele, capătă abilități neștiute, capul devine mobil, gâtul se răsucește în toate direcțiile până prinzi un unghi acceptabil în care dimensiunea feței să nu o depășească pe cea a ecranului, iar dimensiunea  nasului să nu o depășească pe cea a feței.

Când călătorești singură, musai să ai ruj roșu aprins care să îți învioreze cât de cât fața poziționată corect, dar tare vizibilă în selfie și ochelari de soare (indiferent de cantitatea de nori), cât să mai ascundă ceva din riduri, alunițe, coșuri.

Când călătorești singură, Sfântul Ilie  beneficiază brusc de o primă de vacanță, pune lacăt la trăznete și fulgere, închide robinetul la ploi în consens cu trendul de economisire apă și energie, astfel că, prognoza meteo devine o farsă amuzantă, iar umbrela cel mai inutil și greu obiect din rucsac.

Când călătorești singură, se activează toți îngerii păzitori, prin urmare trenul așteptat staționează calm exact când tu ajungi pe peron convinsă că l-ai pierdut,  ultimul bilet pe vaporaș la ora potrivită este al tău, ferestrele camerei în care te cazezi dau spre vitraliile catedralei,

Când călătorești singură, probabil ai un aer  infantil cât să primești în excursia de o zi cel mai bun loc, în față, lângă ghid, să ți se răspundă pe stradă  politicos și explicit la toate întrebările obsesiv-compulsive despre direcții, intersecții, plecări, programe etc și să ți se schimbe la cafenea acel capucinno rece cu unul fierbinte, chiar dacă nu ai îndrăznit să ceri acest favor.

Când călătorești singură, te rogi în gând pentru sănătatea profesorilor de limbi străine pe care i-ai avut în școală și datorită cărora reușești (rar, ce-i drept!) să fii chiar spirituală și amuzantă cu vreun covorbitor și tot în gând îți juri cu limbă de moarte că, imediat ce ajungi acasă, vei conjuga verbe la toate modurile și timpurile, vei repeta prepoziții și conjuncții de parcă ar urma o teză trimestrială. Doar ai învățat la școală că abilităţile verbale ating un nivel de performanţă crescut la această vârstă!

Când călătorești singură, știi cu cine ai vrea să fii, îi povestești în gând întâmplările zilei, contempli și cu ochii ei sau ai lui zările, apele, drumurile. Dar mai abitir știi cu cine nu ai vrea să fii și dintr-o dată înalți spre cer mulțumiri incandescente pentru fiecare oră de liniște în care nimeni nu te întreabă malițios la câte muzee mai vrei să te oprești, câte pietre, aceleași pietre mai vrei să fotografiezi, nimeni nu se enervează că trece ziua și tot nu te-ai așezat la masă, nimeni nu se irită că îți schimbi traseul de la o oră la alta, nimeni nu ridică tonul, nimănui nu i se îneacă vreo corabie din cauza ta.

Când călătorești singură, vezi oamenii cu pupile clare și mărite, te bucuri de zumzetul lor, intri în vorbă, ești invitată la discuții printr-un zâmbet, povestești degajată mărunțișuri care acasă ți s-ar părea inepții, râzi mult chiar dacă ai înțeles gluma doar pe jumătate, nu ești nici posomorâtă, nici exaltată, nici stupidă, nici inteligentă, te integrezi firesc și pașnic lângă tinerii de pe iarbă care ascultă muzică, dar și lângă vârstnicii care urmăresc cum păsările iau în stăpânire copacul în floare, nu te lezează moral privirea prelungă a unui băbat, iei totul ca pe un dar minuscul al minutului care oricum trece  de mână cu tine.

Când călătorești singură, de fapt nu ești deloc singură, pentru că te însoțesc  personaje de carte, auzi voci, foșnete din sutele de piese de teatru văzute, confunzi mica scenă cu marea scenă, te împiedici de câte o amintire știind că alta îți va reda echilibru, îți dai mâna ție însăți, îți potrivești pasul de drum cu propriul tău pas, te auzi, învățând pentru prima dată să te asculți.

Când călătorești singură, Rinul curge numai pentru tine, Monalisa îți zâmbește malițios doar ție, porțile castelelor se deschid doar înspre  tine, lumina se despletește în fascicule calde doar peste tine, trenurile străbat silențios orașele doar cu tine, pământul tot  te primește să îl calci apăsat doar pe tine. Cine ești, cui aparții? Lumii? Celorlalți? Ție? În sfârșit, ție!