M-am reîntors în Hamburg pentru că măreția și complexitatea lui nu pot fi cuprinse într-o singură vizită. În Hamburg te poți închipui în Anglia sau Franța, tepoți simți rătăcit pe o străduță mediteraneeană sau te poți îmbiba de aer scoțian. Eclectic, puternic, fălos, conștient de forța sa naturală și economică, în Hamburg nu te sperii de viitor.

HAMBURGUL CU MÂINI DE OȚEL

Portul din Hamburg mi-a dat senzația unei scene imense unde pentru rolul principal se înfruntă arta, tehnica, creativitatea, ştiința, munca. O scenă unde Dumnezeu, regizorul, a vrut să fie nu doar lumină, ci mai ales inteligență şi energie. Când a construit portul din Hamburg cu siguranță Dumnezeu s-a vrut inginer. Altfel nu îmi explic avalanșa de țevi, mașinării, docuri, instalații, caracatițe de fier, elice, motoare, hale ce plutesc sau îşi înfig ghearele in Elba contopită cu Marea Nordului.

Cu o frumusețe stranie, vie, cu o forță de negăsit in visatoarele porturi de la Egee sau Mediterană, marele port german domină orașul, îl leagănă cu mâini de oțel lăsându-l să viseze spre un viitor sigur şi prosper. Din acest vis, Wafelul, un alt oras în oraş se trezește în fiecare dimineață, mai întins, mai sigur şi stăpân pe el în  straiele sale  de cărămidă roşie. Luther, pe soclul lui din fața lui St Michael Kircke priveşte peste timp mulțumit. Oricât l-ar critica creștinii monocorzi, darurile lui, munca, responsabilitatea, asumarea, valoarea banului au creat o lume ce pare că durează.

PS. Un amănunt. Copiii in Hamburg au început deja scoala. Da, copiii, acele creaturi pe cale de dispariție cu ghiozdane în spate,  merg deja la cursuri, au terminat vacanța. Și ce să vezi, nici ei, nici părinții,  nici profesorii, nici operatorii de turism nu leșină de epuizare, stress, prea mult efort sau teamă de faliment. Doar un amănunt nesemnificativ!

HAMBURGUL CU OCHI VERZI

Aşa de verzi, de tineri şi patrunzatori că începi să înțelegi de ce arabii spun că verdele este culoarea raiului. Locuitorii se laudă că  Hamburgul este cel mai verde oras al Europei. Departe de clasamente, prospețimea lui te cucerește. O mare de verde  lângă o mare reală ca de metal.

HAMBURGUL CU PICIOARELE VESNIC UDE

Apă, peste tot apă. Calmă sau în vâltoare, prietenoasă sau distantä, oricum s-au numi Alster, Elba, Marea Nordului apa este sângele Hamburgului. Apa inundă cu frumusețe,  cheamă spre ea zeci de poduri, hrăneste, strânge oameni împreună, risipește amintiri dintr-un trecut glorios căruia prezentul îi  va fi mereu recunoscător.

HAMBURGUL TOLERANT, ostentativ tolerant

Am învățat la cursurile de psihologie că orice exagerare denotă un dezechilibru, naşte un dezechilibru. Poporul german cu trauma sa colectivă vrea să fie tolerant, să integreze, să nivelele, să accepte. O acțiune cu rațiuni economice, cu rădăcini istorice, cu urmări încă necunoscute în totalitate. Mi-este teamă de steagurile în culorile curcubeului ce flutură în mai multe locuri decât steagurile germane. Stiu ce înseamnă formațiunea reacțională, refularea, reprimarea. Cei pe care aceste demonstrații gratuite şi fäloase de asimilare pare că îi apară,  tocmai ei vor avea de suferit. Conservatorismul, tendința ancestrală de a nu accepta ce este diferit de noi vor răbufni.

Integrarea minorităților īntr-un mod agresiv, impus, ostentativ îmi pare o căsătorie forțată care se va sfârşi  dramatic pentru ambii parteneri. Nu suntem mai presus unii de alții nici dacă suntem majoritate, nici minoritate. Orice am fi, oricum am fi, este loc sub soare şi sub curcubeu pentru toți.

BERGEDORF, COPILULUL LEGITIM AL HAMBURGULUI

Oaze de verde, ferme, mlaștini, dune , aripa sumbră a lagărului de la Neungamme, cafenele, canalele Elbei, biciclete, case de lemn scăldate în flori, înghețată, soare.

BLANKENESE, SĂRUTUL ELBEI LA HAMBURG

Te crezi pe Rivieră sau în Amalfi. Aleile înguste se întretaie cu mii de trepte. Adulmec  Mediterana, dar Elba clipoceste amuzată de confuzie. Parfum de leandri, conace în stil Wilhelminian cu suflet de bogăție netrucatä. Cafenele romanțioase. Petic de albastru printre acoperișuri roșii. Pietre lucitoare între pământ şi apă. O carte bună, o tartă aromatä şi timpul fricilor, al zbuciumului, se oprește în loc. Atingi pentru câteva minute fericirea palpabilă.

ELOGIUL PIETREI CUBICE  ÎN  HAMBURG și nu numai

Țin minte zgomotul  bărbătesc  al roților de mașină, cu mult timp în urmă, pe Bulevardul Aviatorilor. Piatră lângă piatră,  bulevardul se contura demn de orice oraș european. O amintire acum. O amintire este și ziua în care, în Herăstrău, bucățile de piatră cubică erau smulse ca dintr-o gură dinții sănătoși, pentru a face loc unor fațete  fragile și caraghioase.

Hamburgul se ridică din piatră, pe piatră, de piatră. Piatra  înfrânge ereziile relativității. Este perenă, încăpățânată, colțoasă, dominatoare, arogantă. Știe că va rezista, că niciun cocktail de materiale nu îi va frânge supremația decât în lumi în care oamenii slabi se tem de atotputernicia ei. Piatra cubică este mândră de oamenii care o înfruntă cu tălpile lor, a strâns atâta istorie sub ele încât și ei au devenit tari și mândri ca ea. Superbă prietenie, de piatră!