„Nu, Muzeele din România nu sunt ca afară! ”. Am auzit des aceste cuvinte, le-am rostit fiecare dintre noi când am avut șansa să fim„afară” și să intrăm în muzee, spații expoziționale. Cu acest gând în minte ne-am explicat  convenabil și superficial  comoditatea, dezinteresul sau apatia față de locuri care, fără să fie „ca afară” sunt ALE NOASTRE. Nici noi, cei de aici, nu prea semănăm cu cei de afară, avem alte alegeri, alte temeri, alte priorități, săvârșim alte greșeli, ne bucură alte lucruri. Dar nu ne-am pus voit o asemenea întrebare pentru că răspunsul nu era cel pe care ni-l doream.

Cu teatre, săli de spectacole și concerte închise, cu frică ilogică uneori în tot ceea ce facem, ne refuzăm bucuriile simple ale unor ieșiri de câteva ore în spații ce adăpostesc bucăți din trecut, valori naționale și universale, clădind acel sentiment de apartenență la o lume  pe care mă încăpățânez, cel puțin personal, să nu o văd definitiv pierdută. Patrimoniul cultural aflat în orice muzeu, oricât de mic sau învechit ar fi el, are parfum de amintiri comune și personale, ne definește, ne individualizează într-o  umanitate ternă și din ce în ce mai uniforme.

Muzeele pe care le-am vizitat în ultima perioadă sunt triste. Mai goale ca niciodată de oameni, trăiesc din aduceri aminte și din entuziasmul muzeografilor bucuroși sincer că le treci pragul. În Prahova, în Dâmbovița , Argeș  am constatat  că aceștia, pe lângă cunoștințele profesionale solide și firesc a le deține, iubesc locurile de care au grijă. Pentru o oră –două, auzindu-le explicațiile, poveștile sau amănuntele necitite pe nicăieri, prezentul se suspenda și rămâneai tu, istoria, legenda.

,http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/seljud.asp?judet

Am scris aceste rânduri pentru că îmi este teama că multașteptata epurare a bugetarilor (atât de necesară în ministere, direcții, agenții, instanțe, comitete și comiții supraîncărcate cu personal inutil) va începe și se va sfârși doar cu oamenii artei și ai cărților, în biblioteci și muzee. Într-o țară în care  nici acum nu s-a adoptat un Cod al Patrimoniului, iar miniștrii culturii sunt„fără număr”, schimbându-se precum denumirea Ministerului, doar noi, oamenii de aici, care vrem să avem o țară ca afară putem menține în viață aceste muzee. Cum? Învingându-ne indiferența și prejudecățile, închizând televizorul și, cu un five to go sau un ceai la sticlă în mână, plecând să le vizităm. Chiar nu este așa greu! Merită! Sunt atât de multe lucruri ce merită, încă, a fi făcute!

Am vizitat de curând

Muzeul „Conacul Pană Filipescu”, Filipeștii de Târg

Muzeul ”Crama 1777”, Valea Călugărească

Muzeul „Conacul Bellu”, Urlați

Muzeul „Natura Văii Teleajănului”, Vălenii de Munte

Muzeul de Artă Religioasă „Nicolae Iorga”,  Vălenii de Munte

Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”,  Vălenii de Munte

Casa Memorială „Dinu Lipatti”, Fundățeanca, Dâmbovița

Casa Memorială „George Topârceanu”, Nămăiești, Dâmbovița

Colecţia muzeală a Mănăstirii Ortodoxe Curtea de Argeş

Muzeul Municipal Câmpulung. Secţia de Etnografie şi Artă Populară, Argeș

Conacul Brătianu, Vila Florica, Ștefănești, Argeș

Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti” Mogoşoaia, Ilfov

Mi-e dor să revăd curând

Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu”, Câmpina

Muzeul „Casa Domnească” Brebu

Casa Memorială „George Enescu”,  Sinaia

Casa Memorială „Nicolae Grigorescu” din Muzeul Memorial „Constantin şi Ion Stere”, Bucov

Muzeul Cinegetic al Carpaţilor,Posada

Trebuie să văd în curând

Casa Memorială „Cezar Petrescu”, Bușteni

Muzeul Sării din Slănic Prahova

Muzeul Rezervaţiei Naturale Bucegi, Sinaia

Muzeul „Flori de Mină”, Cheia

Muzeul de antropologie „Francisc Rainer”, Cheia

Expoziţia permanentă „Tohani – Popas pe drumul vinului”

Muzeul sătesc,  Sângeru

Muzeul  pietrei ,  Sângeru

http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/seljud.asp?judet