CARTEA LUI RUTH sau pânza de păianjen a amintirilor

Publicat de Alina Maer pe

Motto:

Mario Diament: „Oamenii s-au obișnuit să audă ceea ce vor să audă și nicio altă voce

Ruth rătăcește printre mobile vechi și regrete. Intră din cadru în cadru, dintr-o vârstă în alta. Caută cu privirea obiecte ascunse și  bucurii netrăite.  Nu știi dacă l-a citit de Proust, dar simți că nu și-a citit viitorul în nicio ceașcă de cafea. Ruth  nu mai vrea adevăruri, s-a războit cu parfumul lor seducător în adolescență. Începe să îi dea dreptatelui Max:„ Adevărul este întotdeauna tulburător, Ruth. Dacă nu ar fi fost, nimeni nu ar fi inventat minciuna…”.În mansarda satrecutul  coexistă cu prezentul, amintirile fac bună casă cu el și nu simți că fantasmele și ruperea de realitate au cauze maladive.

CARTEA LUI RUTH, scrierea lui Mario Diamant este universală și atemporală. La fel ca personajul biblic, Ruth trebuie să părăsească totul pentru a trăi într-o țară străină, la numai 20 de ani. Începea al Doilea Război Mondial, în Polonia evreii erau deja persecutați, căsătoria în Argentina părea singura soluție. Familia fetei promite că va veni mai târziu, dar nu au timp și toată lumea piere la Varșovia. În vârstă de 70 de ani, Ruth urcă la podul casei ei din Buenos Aires pentru a ridica ceva, dar odată ajunsă acolo este cum ar străbate un tunel al timpului unde se întîlnește cu  trei variante ale sale: Ruth copilă, Ruth tânără și Ruth femeie matură, toate sub aripa protectoare a mamei. Sora  se întoarce și ea să povestească despre deportarea părinților ei în lagărul de concentrare. Foști iubiți se perindă într-un carusel de amintiri  deloc estompate. Personaje reale ale copilăriei și aolescenței   leagă cu fire infizibile o poveste despre dezrădăcinare, război, imigrare, adaptare, iubire, ratare, resemnare, luptă. Luptând cu proriile temeri, slăbiciuni, păcate, Ruth luptă cu marea istorie căreia îi oferă propria versiune de rezistență.

Piesa nu alunecă în melodramă, ci este doar puternic îmbibată într-un potir de tandrețe și duioșie. Ironia și umorul se întretaie cu filozofia și morala unei lumi ce se încăpățânează să nu apună. Dramaturgul îmbină filoanele de spiritualiate evreiască cu acelea pline de energie și sensbilitate pasionale derivate din cultura argentiniană. Fluxul narativ se întrerupe firesc prin  integrarea unor amintiri generate de stimuli provocați de intervenția fluidă a personajelor martor.

Regizorul Eugent Gyemant  reușește într-un concept artistic  simplu și sensibil să ofere spectatorului șansa de a vedea cu ochii minții lumi posibile în care trecutul, prezentul și viitorul se contopesc. Deloc sofisticat, fără abundență de piese,  decorul imaginat de Dan Ionescu est  format din cadre, rame, cutii prin care personajele trec cu lejeritate.  Jocul luminilor  calde și  fluide susține  demersul regizoral, separând vârste și amintiri.

Piesa dovedește din plin că Teatrul Evreiesc are un colectiv de actori divers, unitar. Personajele (exceptând-o pe Ruth)  nu pot oferi partituri ample, ci doar tipologii distincte și momente clar conturate. Mircea Dragoman (Bărbatul)marșează pe ideea de  masculinitate și forță , Darius Daradici (Max) interiorizează entuziasmul și speranțele tinereții, Andrei Miercure (Marek) atinge prin joc vulnerabilitatea, nesăbuința tinerească și intransigența prorie tinerilor gata să tușeze greșelile părințior,  Nicolae Călugărița (Medicul) emană eleganță și siguranță, Cristina Cîrcei (Rozalia)în linia impusă de rol.. De-o expresivitate sfâșietoare , Nicolae Botezatu (în mai multe roluri) în scena înghițirii cuielor sub biciul necruțător al Ringmasterului(George Remeș). Arabela Neazi (Golde)construiește o femeie puternică, lucidă, un soi de mamașa departe de interiorul și conveniențele domesticului.Ca întotdeauna, firesc, uman, generos cu partenerii de scenă, Mihai Ciucă, varianta în timp a unui Boris tânăr îngăduitor și  resemnat(Marius Călugărița) conferă  personajului său (Boris matur) resemnarea omului sub vremi.Mama: Mirela Nicolau denotă forța tipică femeii ce își protejează căminul prin orice mijloace, este dominatoare, leagă cu autoritate  personajele, se impune în fiecare scenă prin alombul cu care sfaturile sale devin reguli de neînlăturat.

Cabiria Morgenstern(Fetița) are un joc foarte concentrat, atent la intercepția mesajelor celorlalte personaje, păstrează  personajului trufia tinereții la orizont, emană emoții reprimate și simți în privirea ei inteligenă  valuri de întrebări.  Viorica Predica (Tânăra) este punctul solar al distrbuției. Frumoasă, fină, fragilă, tânăra  femeie își trădează vulnerabilitatea izvorâtă dintr-o  foame neostoită de iubire. Femeia lui  Natalie Ester își menține ritmul interior în echilibru, este deja dominată de luciditate, speranțele sunt agățate în cui, iar intensitatea trăirilor este bine controlată.

Am lăsat la final performanța unei actrițe ce poate aduna într-un singur parcurs forță, vulnerabilitate, autoironie, sensibilitate, toleranță, inteligență scenică : KATIA PASCARIU! Fără machiaj osterntativ, fără costume expresioniste, Katia își dublează vârsta prin gesturi abia perceptibile, prin rictusuri, priviri iuți și pătrunzătoare, printr-o cunoaștere totală a personajului ce vine nu doar din studiu, ci și din acele întâlniri cu oameni speciali instituționalizați în  cămine. Plutind pe deasupra timpului și a istoriei, fără mânie, doar cu o amărăciune mută, Ruth nu dă mereu glas vocilor individuale din ea, ci doar le țese  într-o voce unică a feminității sau chiar a marii istorii. Ce a făcut Ruth cu viața ei? Ce facem noi cu viața noastră? Multe nu s-au schimbat, noi avem aceleași provocări, aceleași racile. Viața interioară a lui Ruth poartă și ne poartă într-un balans continuu de certitudini și incertitudini.„Păduri ce-ar fi putut să fie…”

CARTEA LUI RUTH

 de Mario Diament

Regia artistică, costumele și ilustrația muzicală: Eugen Gyemant

Decorul și video designul: Dan Ionescu

Distribuție:

Ruth: Katia Pascariu

Femeia: Natalie Ester

Tânăra: Viorica Predica

Fetița: Cabiria Morgenstern

Mama: Mirela Nicolau

Golde: Arabela Neazi

Rozalia: Cristina Cîrcei

Bărbatul: Mircea Dragoman

Polițistul, Vânzătorul de înghețată, Motke Pipkin: Nicolae Botezatu

Tânărul (Boris): Marius Călugărița

Boris: Mihai Ciucă

Max: Darius Daradici

Marek: Andrei Miercure

Ringmaster: George Remes

Medicul: Nicolae Călugărița

Categorii: TEATRU

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.