CASTING PE BROADWAY

Publicat de Alina Maer pe

„Este încă unul dintre acele muzicale despre care le vei cânta nepoților tăi. Este un prilej de bucurie, un semnal de fum că muzicalul poate atinge adâncimi neașteptate din inima umană.” – The New York Times

„Spectacolul rămâne o lucrare extrem de puternică și de afectivă: unul dintre cei mai buni din toate timpurile lui Broadway, cu mai multă putere decât majoritatea celorlalte spectacole combinate.” – Time Out

Așa se vorbea în presa internațională despre „A Chorus Line”, musichalul lui Michael Bennett-1975, cea mai longevivă producție din istoria Broadway până în 1997 când a fost depășită de „Cats”. Spectacolul a câștigat în 1976 Premiul Pulitzer pentru dramă, fiind unul dintre puținele muzicale care a primit vreodată această distincție și Premiul Cercul Criticilor de Dramă din New York pentru cea mai bună piesă a sezonului.O scenă goală, 17 dansatori rămași după o primă eliminare caută cu disperare să atragă atenția regizorului și asistentei sale asupra talentului lor pentru a fi aleși în trupa de figurație formată doar din opt dintre ei. Zach, regizorul nu vrea să îi vadă doar dansând, ci mai ales să le afle motivația venirii la casting, povestea de viață din spatele dorinței de a străluci.

De la retrăirea  emoțională a anilor  copilăriei, la  poveștile abuzurilor din adolescență, de la confruntarea cu stereotipurile de frumusețe, la descoperirea intimității, de la nevoia acută de bani, la dorința de a străluci sub lumina reflectoarelor, pe rând ies la iveală vulnerabilități, fragilități, povești de dragoste, frici, dureri, frustrări, complexe. Fragmentele disparate se integrează într-un puzzle uman, de la începuturile vieții spre sfârșitul unei cariere. Poveste simplă și sentimentală  în ton cu tendințele actuale (nu lipsesc poveștile despre minorități sexuale sau etnice) nu cade în lacrimogen pentru că totul devine o  metaforă  a show-biz-ului înecat în artificii, unde narcisismul, exhibiționismul, abuzul  și umilința nu se sincronizează în pașii de dans.

Criticul de teatru Brian Eugenio Herrera vorbește despre  „mitul castingului”, și anume discursul despre practicile de casting care maschează „cum este (și nu) apreciată munca unui actor ca marfă”. Putem vorbi de spre un „Broadway Body”?    „Aș fi mândră să fiu una dintre ei. Sunt minunați….Toți sunt speciali. M-aș bucura să dansez cu ei” spune Cassey, dansatoare eperimentată. Acesta este mesajul cu care pleci după spctacolul. Fiecare dintre dansatori este unic, este special cu povestea lui de viașă banală, cu hainele lui ridicole.  Costumele sclipitoare de scenă, identice, le estompează din unicitate. Se aseamănă, se confundă. Individualul devine anonim. EU devine TOȚI ceilalți.

Marele merit al montării de la Teatrul în culise este că oferă o voce individuală unor artiști anonimi pentru mare parte din public. Oare frustrările interpreți-personaje nu se suprapun? Oare dorința de a supraviețui prin artă nu este aceeași? Câți dintre cei 17 actori vor fi pica la castinguri reale? Recitalurile lor, unele  mai izbutite, altele mai stângace, unele  cu impact emoțional, altele mai diluate de emoție se reunesc într-un personaj colectiv vulnerabil, sensibil, complex, ARTISTUL, nu doar prim solistul din lumina reflectoarelor, ci mai ales acei iluștri necunoscuți din linia  din spate care susțin vedeta sau vedetele, fără a fi cu nimic mai prejos decât acestea.

M-am bucurat de reîntâlnirea cu Maria Grosu și Vlad Pelin pe care i-am remarcat și în „Gaițele” lui Radu Crăciun. Maria construiește un personaj la limita dintre râs și plâns, dintre ridicol și profund, dezvăluie că discriminarea bazată pe aspectul fizic rămâne atât de răspândită pe Broadway, dar și în cotidian.  Vlad stăpâneşte sigur pe el momente dramatice, extrem de sensibile fără cădere în patetism, se mișcă extrem de bine, are ceva de efeb în ochi, în gesturi.Mi-aș dori să le revăd pe Alexandra Stroe, cea care a reușit un joc susținut, fără ostentație, dar care îți atrage atenția și pe Cristina Ioniță, jucăușă, dezinvoltă, transmițând o poftă curată și sinceră de joc.

Da, absolut de acord cu cei ce au scris că trebuie un strop de nebunie să montezi muzical într-un teatru independent, într-o sală mică, într-o perioadă în care Sfântul minimalism este ridicat la rang de protector al spațiilor culturale! Nu cumva și  TEATRUL ÎN CULISE se luptă zi de zi în propriile sale castinguri subiective, în cadrul unei structuri de putere cu reguli nu tocmai corecte,  încercând să strige„ Sunt aici, am rezistat, rezist, nu mă ocoliți!”?

CASTING PE BROADWAY

Muzica: Adaptare muzicală Adam S. Q. David

Regia: Cristian Bajora

Coregrafie: Valentina Boldurescu

Îndrumare muzicală: Anca Miroslav

Cu: Bogdan Iacob, Andreea Maletici, Filip Popa, Otilia Panainte, Iulia Rusu, Alexandra Corlan, Alexandru Cruceru, Cristiana Ioniță, Alexandra Stroe, Maria Grosu, Vlad Pelin, Andreea Balica, Mihnea Crăciunescu și Valentina Boldurescu

 

Categorii: TEATRU

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.