(DE)CONECTAT sau dincolo de frontierele firescului

Publicat de Alina Maer pe octombrie 18, 2024

Mă conectez, deci exist. Exist sau nu exist, aceasta-i întrebarea. Dar răspunsul, care este răăspunsul și cine are autoritatea de a-l da? Conecat sau DEconectat?  Mai avem curajul răspunsurilor sau lăsăm întrebările să curgă pe lângă noi, noi ce anesteziați de notificări, înnamorați de like.uri, de-a dreptul disperați după urmăritori. Nici nu știm dacă suntem subiecții agresiunii sau agresorii propriului sine. Dramaturga și regizoarea Ozana Nicolau se ferește de răspunsuri, nu bagă degetul în ochii privitorului, doar sugerează fin direcțiile de privit și de evitat, astfel că replicile se pasează inteligent  de la vinovați spre  victime și invers. Piesa (De)conectat pe care aceasta o scrie și o montează în cadrul unui proiect al  Asociației  Art Revolution (Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național) este rezultatul multor întâlniri, discuții, ateliere. Senzația de regie colectivă se menține, rezultatul final fiind un spectacol antrenant, viu, într-un cadru scenic care se metamorfozează creând spații multiple, cu personaje verosimile. Dacă închizi ochii și faci un exercițiu, te poți imagina în fața televizorului la o emisiune de știri, în curtea unei școli ascultând discuțiile între adolescenți, într-un tren în care călătorii dau per spekear. Limbajul este clar, concis, frust. Tatonarea absurdului este inspirată („Femeile cu unghii lungi sunt sănătoase și fertile, iar cele cu unghii scurte sunt bolnave. O femeie infertilă este inutilă.”, „Șoc! Prim-ministrul canadian este fiul dictatorului cubanez Fidel Castro. Amândoi aveau părul negru și des.”)

Spectacolul se deschide cu un intro care setează cadrul convenției „ Un adolescent petrece în medie cinci ore pe zi online. Mai ales pe Tik Tok, Youtube, Insta. Un adult petrece în medie…tot 5 ore pe zi online. Mai ales pe Facebook, email – de, jobul! Pentru acest spectacol s-au făcut multe ateliere cu elevi, focus grupuri cu studenți, interviuri cu specialiști și discuții la cafea cu prietenii.Ce am aflat, printre altele, eeste că oamenilor le place să aibă dreptate, le plac noutățile, le place să simtă. Așa că: atâta vreme cât ceea ce văd în social media le confirmă opiniile, și câtă vreme le stârnește emotiile,și câtă vreme aceste emoții sunt intense – fie că este vorba de apreciere, de curiozitate sau …de furie vor petrece din ce în ce mai mult timp online.”.

Urmează patru scene în care patru actori schimbă „la vedere” rolurile

Scena 1 – Laboratorul de social media

Scena 2 – Crișan si Mimișor, lideri politici carismatici

Scena 3  -Adolescenții în parc

Scena 4  – Să ne avem ca frații

două dintre scene având și ele un intro, cu un text mult prea lung și explicit, ce ar fi putut fi rezumat la o singură frază „ Astăzi ORICINE își poate face auzită vocea.”, „Dacă platformele de social media nu au un filtru, atunci filtrul este la fiecare dintre noi. Este la fiecare dintre noi?”

Pe parcursul a 80 de minute,  înțelegem cum ideile patriotarde ascund xenofobie, misoginism, prostie, dezinformare, cum fake news, rețelele de socializare, social media au preluat controlul vieților noastre din ce în ce mai atrofiate afectiv, dar și cognitiv. De la distorsionarea adevărului la intoleranță pasul este mic. Un pas mic pentru om, pentru omenirea întreagă aflată la o răscruce. Ce putem face atunci când opiniile diferite ne plasează în tabere opuse față de cei pe care îi iubim? Poate doar să continăm să îi iubim, iubirea desțelenind și contradicțiile, și dialogurile sortite parcă pieirii.

Pe Ozana Nicolau (regie și text) am remarcat-o ca realizatoare a două spectacole extrem de bine primite de public, ambele jucate la Centrul Educațional Replika “Growing- Up”, spectacol de teatru despre practicile companiilor Big Pharma si whistle-blowing, dar mai ales din  “Foreplay”,  spectacol de teatru documentar despre fenomenul mamelor adolescente din Romania, un adevărat  hit  teatral.  Miruna Croitoru (scenografie) este o artistă multimedia, specializându-se în scenografie, lighting și video design, fiind  desemnată câștigătoarea primei ediții a Bursei de Scenografie Alexandra Constantin. Ultimul spectacol de succes, „Adrenalină”, în regial lui Gabriel Sandu. Silvia Călin(mișcare scenică), o prezență discretă, dar consitentă în universul coregrafiei românești a lucrat în spectacole regizate de Teodora Herghelegiu,  Dragoş Galgoţiu, fiind atrasă de spectacolele-performence(„Refracție”, „Aleargă”) „„De fiecare dată când citesc un text care lasă ceva urme în ADN-ul meu, încep un exercițiu aproape reflex prin care îmi imaginez cam cum ar arăta un spectacol de dans. Majoritatea cuvintelor rămân undeva în mine și în exterior apar imagini, stări, frânturi de text.”scria într-un interviu. Diana Miron(muzică) a studiat vioara și a terminat un master de compoziție jazz la Conservator,  lucrează în zona de teatru prin sound design și soundtrack, dans contemporan și film. Andrei Ignat( lighting design)s-a remarcat deja în montările lui Andrei Măjeri, dar și spectaolele Masca din ultimul an, show-urile sale  de lumini stabilind o legătură organică între coregrafie,  muzică și text.

În spectacol evoluează patru actori, din păcate nu foarte cunoscuți de public, un public atras mai mult de  vedete și care nu prea face efortul de a reține numele actorilor tineri, mai ales din mediul independent. Într-o ordine mărturisit subiectivă, încep cu Iulia Verdeș, pe care am urmărit-o în multe spectacole la Târgoviște, ca apoi să o decoper ș în producții independente la București. Nu doar foarte frumoasă, Iulia Verdeș a ajuns deja la maturitate artistică, adăugând frumuseții echilibrul jocului, generozitate față de partenerii mai tineri, păstrarea unui ludic neconvențional, o adâncime a gândului interior transpusă într-un joc măsurat și neostentativ. „Cine are ochi, mă vede.”pare a spune Iulia cu fiecare rol, indiferent de întinderea lui.

Mădălina Brândușe a  absovit Facultatea de Arte, secţia Actorie, în cadrul Universităţii Hyperion din Bucureşti, în anul 2012 si a urmat cursurile Masteratului Politici, gen și minorități la SNSPA în 2017-2018, îÎn 2015 s-a alăturat echipei Platformei de Teatru Politic, proiect al Asociației O2G din Bucuresti, ce își propune să arhiveze, să documenteze și să dezbată, prin intermediul unor spectacole de teatru și ateliere, istorii marginalizate și ignorate adesea de sistemele politice şi economice. Este o  adeptă declarată a teatrului cu miză socială și politică „ Miza teatrului politic este să invite publicul la solidarizare, să acţioneze, să îi arate exact cum se petrec lucrurile în realitatea apropiată a fiecăruia dintre cei prezenţi la spectacol, realitate pe care de multe ori nu o vedem.” În (De)conectat i-am simțit umorul fin, autoironia, ce venea nu doar din text, ci și dintr-un interior care a acumulat multe experiențe artistice, dar și sociale.

 Dragoș Stoica este o achiziție nouă și inspirată a Tetrului Masca, putând fi văzut în „Caracatița”(regia Catinca Drăgănescu) și în „Farfuria” (regia  Dragoș Alexandru Mușoiu), dar și în „Copilul acesta” (regia Radu Nica).  Tânărul actor se angajează cu dezinvoltură în fiecare scenă, găsind ton just fiecărui personaj interpretat.

Andrei Șerban este a absolventa secției Actorie în cadrul UNATC București, actor, trainer de actorie și regizor de teatru, dar și  activist, angajat de peste 13 ani în lupta pentru justiție socială, combaterea rasismului și a discriminării. Din 2007 este colaborator al Asociaţiei O2G – iniţiativa Ofensiva Generozităţii, în cadrul căreia a participat, ca actor, dramaturg şi artist comunitar, la mai multe proiecte. Din 2016 este membru fondator al colectivului MACAZ Bar Teatru Coop. Jocul său este supravegheat, mai puțin spontan, dar fără concesii rigurozității interpretării.

 (De)conectat nu este nici  teatru documentar, nici spectacol tradițional, iar  eliberarea de primatul criteriilor estetice avantajează spectatorul și contribuie și la înțelegerea și aprecierea tendințelor inovatoare și experimentale sau de intervenție socială. Discriminarea rasială şi etnică, manipularea prin mass-media, violenţa de diverse feluri, comunismul, capitalismul şi consumerismul sunt teme care te scot din amorțire obligându-te să îți pui întrebări. Totul se petrece  pe un tot plin de umor. Există însă riscul, observat și asumat de echipa spectacolului, ca gluma să acopere stratul de amărăciune, ca facilul asumat să sufoce profunzimea temerilor. S-a râs mult în timpul spectacolului. Era firesc. Sunt replici  ironice, sunt  personaje recognoscibile, sunt situații hilare. Câți dintre cei amuzați s-au recunoscut parțial în ele? Cred că aici încetează responsabilitatea artistului, spectatorului revenindu-i greaua misie de a se privi pe el însuși, de a decide cât la sută este victimă într-o lume deconecată de la firesc și cât agent activ al acestei deconectări.

 (DE)CONECTAT

Scenariu și regie: Ozana Nicolau

Scenografie și video: Miruna Croitoru

Mișcare scenică: Silvia Călin

Univers sonor: Diana Miron

Light design: Andrei Ignat

Cu: Mădălina Brândușe, Dragoș Stoica, Iulia Verdeș, Andrei Șerban

Co-producător: Asociația Art Revolution

Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național