ECHILIBRU FRAGIL sau saltul mortal în propria conștiință

Publicat de Alina Maer pe februarie 1, 2023februarie 1, 2023

„Nu, suntem artiști dacă nu avem o mare durere în suflet.” spune acrobatul în fața firului întins. Se teme de el, dar simte că îl va supune de fiecare dată. Amantul  solitar în căutarea propriei sale imagini, acrobatul  are nevoie de fir, de arenă, de urlete, de lumini. Se arată în săgețile lor fosforescente într-o goliciune a sufletului care atentează obscen la pudoarea unui public ce pretinde perfecțiune.

Ce relație ambiguă! Ce izvor freudian de iubire și ură! Acrobat și arenă, artist și public, permanent la pândă, permanent gata să se repeadă unul spre celălalt sugându-și energia și dorurile unul altuia cu o foame neostoită!

La 27 ianuarie, ora 19:00 la Sala Studio a avut cea mai recentă premieră semnată Teatrul Tony Bulandra Târgoviște, „Echilibru fragil”, un one-man show cu actorul Mircea Silaghi. Spectacolul s-a jucat în următoarele zile în limbile franceză și engleză și este un omagiu adus de actor unui om cu care s-a intersectat într-o întâlnire esențială, Francois Jacob, actor, regizor, director de trupe, mulți ani în fruntea companiei François-Jacob, pe care o crease în 1992 și care era, împreună cu Théâtre du Pilier și Cafarnaüm, una dintre cele trei entități teatrale din Belfort. Cel ce credea că „Opera de artă este o crimă perfectă”, se definea ca un  „visător de text care se bazează pe realitate, un visător definitiv, așa cum spune André Breton”.

Mircea Silaghi se aruncă în arenă fără nicio plasă de siguranță. Elegant, princiar, conștient de farmecul său, amestec de vulnerabilitate și forță, vine la doi pași de public provocându-l, înfruntându-l, dezgolindu-i sufletul de prejudecăți.  Între actor și public se naște un joc sinuos, un dialog mut în care fiecare întreabă, fiecare răspunde. Cine are mai multă nevoie de celălalt? „.De ce să dansezi în seara asta? De ce să dansezi, de ce să sari, de ce să sări sub reflectoare la opt metri deasupra covorului, pe un fir? Pentru că trebuie să te regăsești pe tine însuți.”.

Privești bărbatul singur și elegant care se află în fața noastră, îi urmărești privirea ușor tristă, îi simți freamătul, întinzi mâna spre singurătatea lui mortală într-o atingere fraternă, pentru că un pic din el ești și tu. Fiecare cu firul nostru, fiecare cu saltul nostru. Dansul lui într-o singurătate mortală se multiplică în zeci de dansuri, dansezi înspăimântat, învolburat, dansezi ca să te aperi, ca să îți pansezi rănile, dansezi ca să învingi fricile care te leagă de fir, de nisipul din arenă.

Concentrat, matematic, cursiv, coerent, Mircea Silaghi altenează stări și sentimente, fiind conștient de propria putere de seducție. Textul pe care îl stăpânește la perfecție se scurge și din trupul său și da, nu distrează publicul, ci îl uimește și îl împietrește „ Tu nu vii aici să distrezi publicul, vii să-l fascinezi!Recunoaște, o să aibă o impresie foarte ciudată dacă o să-și dea seama că în seara asta un cadavru dansează pe fir. Frigul lor îți acaparează inima și o îngheață!”

Dezinvoltură și concentrare, plăcere și ură, spaimă și extaz toate se receptează cu toți analizatorii dați la maximum, pentru că și cursa sinucigașă a actorului din fața ta este frenetică. Corpul lui, cu „vigoarea arogantă a unui sex congestionat, iritat”  devine „un câmp de luptă”, glasul lui o chemare spre trezirea umanității din noi, terfelite și chinuite în „singurătatea asta ucigătoare și neagră”.

Fără un curs de teatru specializat pt genul one man show, fără regizor, doar cu amintirea lui,  cu o doză majoră de nebunie, într-un echilibru perfect între realism și simbolislistică, între rațional și visceral,  Mircea Silaghi riscă, se aruncă, prinde, se prinde. Este UN ARTIST, ce naiba?!

ECHILIBRU FRAGIL

One man show Mircea Silaghi

Teatrul „Tony Bulandra” Târgoviște