EVITA TANGO

Publicat de Alina Maer pe

Într-un timp în care teatrele se ascund în decoruri  minimaliste, când curajul de a monta  mai mult decât one man-women show sau piese în două personaje pare  sinonim cu nebunia, când se merge la sigur cu teme amuzante și facile, Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște riscă din nou propunând publicului o amplă montare de teatru dans, EVITA TANGO, în regia dlui MC Ranin și coregrafia  lui Hugo WolfF.

Spectacolul nu se descrie, nu se povestește, doar se simte și se doare. Sunet, lumină, gest, culoare. De ce am mai avea nevoie de cuvinte? Viața Evitei Peron devine un simplu pretext de a vorbi fără vorbe despre nedreptate, revoltă, cruzime, violență, moarte, dar mai ales despre iubire..

Totul se petrece pe o scenă goală, străjuită de panouri mari pe care se proiectează scene din viața realei Evitei sau unele imaginare. Proiecțiile sunt definite și susținute de muzică. Muzica s-a împrăștiat peste tot, devenind decor, potențator de lumină și culoare. Se aude mult tango, doar suntem la Buenos Aires, astfel că spectacolul are  o componentă de concert, întreținută și de intervențiile astrale ale contratenorului Alexandru Ioan Costea. În coregrafia lui Hugo Wolff  corpurile actorilor devin o adevărată cutie de rezonanță, cu sonorități subiective și multiple, de fapt gestul, mișcarea, sunetul sunt adevărate argumente ale poveștii pe care o definesc și o susțin. Cu o repeziciune uimitoare, actorii se schimbă și plutesc de la o scenă la alta în costume pline  de semnificații, scânteind emoții prin culoare, raport față de lumină. Patosul, intensitatea si euforia sentimentelor nu au nevoie de explicații verbale. Gesturile ample, privirile nuanțate, mișcările sacadate sau contorsionate, lascive sau abrupte sunt multiple voci ale corpului și te fac să simți gândurile personajelor. Măștile sau machiajele complicate nu rămân forme goale, căci trăirile interpreților le umplu din abundență.

Trupa de actori pare a fi una de dansatori profesioniști. Jocul lor sigur și expresiv   te poartă într-o călătorie atemporală  răvășitoare. Ce profund știe Liviu Cheloiu să își urle durerea, într-o muțenie de început de lume! Ce fremătător știe să își dezlănțuie iubirea Mara Opriș și ce  nepământeană este suferința ei! În minte îți rămân concentrarea Andradei Fuscaș, rigiditatea voită a Cristinei Dumitra, ludicul din Ana Maria Cucută, senzualitatea strunită a Andreei Tănase, eleganța arogantă a lui Radu Câmpean, ironia inteligentă  exprimată de Mircea Silaghi, frumusețea majestuoasă a Iuliei  Verdeș.

Se poate spune că primul costum al omului, în proto istorie a fost mormântul. Evita se leapădă de viață și de haine îmbrăcând prima formă de acoperământ a trupului omenesc. Într-un sicriu acvati,c ea și Peron își consumă ultima licărire a poveștii  de dragoste incandescente. Restul devine mit.

O analiză rece și lucidă ar profana stările contradictorii pe care le  trăiești în timpul spectacolului. Și apoi, cui ar folosi? Evita Tango ne-a întors fața către puterea şi profunzimea tăcerii, a destinului, a iubirii și morții întru iubire.

EVITA TANGO

un spectacol de Mc Ranin

Coregrafie: Hugo Wolff

Realizare costume:  RaLuca Frățiloiu, Georgeta Brânzea

Face designer: Minela Popa

Șef serviciu scenă: Mircea Macarie – Șef serviciu tehnic: Iulian Scarlat – Regia tehnică: Mihai Bălăceanu și Alexandru Sandu – Lumini: Oana Caibăr și Adrian Dragomir – Sunet: Cătălin Buzea – Cabiniere: Rodica Petrache și Mihaela Radu – Mașiniști: Florin Necșoiu, Dan Georgescu, Nicolae Cobianu, Vasile Cobianu – Ateliere: Florin Diţescu, Florin Duţan, Adrian Stochiță

Distribuție:

MARA OPRIȘ

LIVIU CHELOIU

ALEXANDRU IOAN COSTEA – CONTRATENOR

CORNELIU JIPA

IULIA VERDEȘ

OANA MARCU

MIRCEA SILAGHI

ANDREEA TĂNASE

RADU CÂMPEAN

ANDRADA FUSCAȘ

TEODORA COLȚ

LĂCRĂMIOARA BRADOSCHI

CRISTINA DUMITRA

ANA MARIA CUCUTĂ

DELIA LAZĂR

MARIA NICOLA

ANTONIA IONESCU

ILIE GHERGU

CRISTIAN OLARU

EMANUEL BIGHE

FLORIN GEORGESCU

VLAD POPESCU

ALEXIA DANACICA – PIAN

Categorii: TEATRU

4 comentarii

Escorte365 · februarie 29, 2024 la 8:04 am

Este impresionant faptul ca Teatrul Tony Bulandra din Targoviste indrazneste sa mearga impotriva curentului si sa monteze spectacolul EVITA TANGO, in regia dlui MC Ranin si cu coregrafia lui Hugo Wolff. Intr-o lume a teatrelor minimalistice si a pieselor cu un singur actor sau doua personaje, acest teatru risca provocand audienta cu o montare impresionanta de teatru dans. Spectacolul se simte si doare, fara a fi nevoie de cuvinte. Sunetul, lumina, gestul si culoarea devin elemente definitorii, iar viata Evitei Peron devine o modalitate de a exprima neincrederea, revolta, cruzimea, violenta, dar mai ales iubirea. Pe o scena goala, proiectata cu imagini din viata reala sau fictiva a Evitei, muzica joaca un rol important, alcatuind un concert impresionant, sustinut si de interventiile astrale ale contratenorului Alexandru Ioan Costea. Coregrafia lui Hugo Wolff transforma corpurile actorilor in niste instrumente sonore, iar gestul si miscarea devin parti integrante ale povestii.

    Catalin · decembrie 2, 2024 la 5:20 pm

    Piesa de teatru EVITA TANGO este de o vulgaritate ieșită din comun care nu are nici o legătură cu viata fostei prime doamne a Argentinei asa cum este prezentat pe site-ul teatrului din Târgoviște. Pe scena apar niște persoane care par bolnave si se misca incontrolabil, urlând și țipând ca niste animale, majoritatea dintre ei intrând dezbrăcați pe scena. În aceasta piesa nu a existat un dialog, nu exista replici intre actori și piesa e total lipsita de sens. Piesa de teatru nu este o forma de arta, este o forma de depravare.

Marius · decembrie 2, 2024 la 5:28 pm

Piesa de teatru EVITA TANGO este de o vulgaritate ieșită din comun care nu are nici o legătură cu viata fostei prime doamne a Argentinei asa cum este prezentat pe site-ul teatrului din Târgoviște. Pe scena apar niște persoane care par bolnave si se misca incontrolabil, urlând și țipând ca niste animale, majoritatea dintre ei intrând dezbrăcați pe scena. În aceasta piesa nu a existat un dialog, nu exista replici intre actori și piesa e total lipsita de sens. Piesa de teatru nu este o forma de arta, este o forma de depravare.

Marilena · decembrie 2, 2024 la 5:39 pm

Am plecat din sala dupa o ora cu un gust amar,
Am crezut ca voi vedea o piesă de teatru despre viata unei femei deosebite și am văzut o adunătură de oameni dezbrăcați care se comportau ca niște animale. Piesă nu este arta, este vulgaritate și atât.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.