I.D.I.O.T., când roata norocului sare din ax
„O comedie hilară, doi actori simpatici, un prilej de a savura un capuccino cald într-o ambianță aristocratică.”, așa este prima impresie. Numai că, după câteva minute, tot eșafodajul stării de dolce vita se clatină, capuccino se răcește în ceașcă, uiți de el, pereții ornamentați nu te mai interesează, totul se schimbă, povestea de pe scenă se îndreaptă brusc către un thriller, iar zâmbetul se schimbă în grimasă. Capcana psihologică în care cade personajul masculin pare a te cuprinde și pe tine, spectator, pentru că simți că nu se exlude un final de coșmar. Omul în situații extreme. Omul în fața marilor alegeri. Omul strivit de îndoială și frică, dar și robit de lăcomie și invidie. Omul de pe scenă, omul din fața scenei, omul ce a uitat de capuccino. Oricine.
I.D.I.O.T, piesă a dramaturgului catalan Jordi Casanovas este o comedie neagră cu accente de trihller psihologic care explorează limitele moralității și puterii. Jordi Casanovas este dramaturg și regizor de teatru, profesor de dramaturgie la Institut del Teatre, Eolia și l’Escac. A scris aproximativ treizeci de texte pentru teatru. A fost distins cu Premiul Butaca pentru cel mai bun text de teatru din 2011 pentru Una història catalana, Premiul de teatru Ciutat de Barcelona 2012 pentru Pàtria. Trilogia formată din Wolfenstein, Tetris și City/Simcity a fost distinsă cu Premiul Criticii Barcelona pentru cel mai bun talent nou al sezonului 2006-2007.
După ce a descoperit într-un ziar reclama unei fundații de prestigiu, un tip banal, cu unele probleme financiare, se oferă drept subiect de experimente cu intenția declarată de a câștiga niște bani. Dar jocul inocent al întrebărilor, ghicitorilor și problemelor de perspicacitate pe care fundația le anunță la început se va transforma în curând într-un adevărat coșmar. După primele întrebări ale chestionarului, încep complicațiile. Intervievatul trebuie să răspundă corect, altfel se vor confrunta cu represalii severe, nu doar el, ci și apropiații săi. Raportul de forțe între cele două personaje nu se schimbă, ci se adâncește. Psihologul conduce detașat. Subiect și agent al manipulării, cei doi oferă scene precise, repetitive, care cresc în intensitate, captivând și amețind privitorul, sporind efectul absurdului.
Un joc întunecat, distractiv și plin de suspans, care îl va plasa pe protagonist la limita răbdării și la limita rațiunii. Un joc în care intră toți spectatorii care vor trebui să rezolve diversele obstacole prezentate protagonistului nostru din fotoliu. O oră și cincisprezece minute de tensiune absolută în care personajele nu părăsesc nicio clipă scena și în care publicul ajunge să fie complice la un joc de puzzle. Regia lui Mike Săvuică dă impresia de arbitraj într-un meci în care forțele sunt inegale. Parcă îi simți prezența în jurul actorilor, echilibrând dialogurile uneori, alteori turând tensiunea la maximum. Trecerea de la comedie la dramă se face imperceptibil, spectacolul devenind o parabolă despre controlul autorității asupra vieților oamenilor de rând.
Scenografia- Cilem Turkoze duce cu gândul la un ring de box, dar și la o masă de anchetă. Nu sunt soluții de evadare, totul pare pregătit pentru supunere, condamnare și autocondamnare. Nu întâmplător personajul stă mai mult în picioare, în timp ce este așezat pe scaun. Muzica agresivă și rău-prevestitoare amplifică sentimentul de neputință (Eugen Dan Drăgoi).
Un raport clar de forțe între cele două personaje care se va adânci pe parcursul spectacolului, este foarte atent construit de cei doi actori, Roxana Lupu și George Constantinescu. Energici și foarte bine sincronizați, sunt incapabili să aibă un limbaj comun, sporind efectul dramatic al absurdului. Rolul psihologului ne dezvăluie o actriță nu doar foarte frumoasă, ci și foarte sigură cu o precizie a jocului ce are legătură cu faptul că traducerea îi aparține. O traducere limpede, cu propoziții clare, cu o matematică a dialogului transpusă în joc. Roxana Lupu creionează un personaj rece, calcul, conștient de adevăratul scop al interviului un zâmbet fermecător devine masca unui cinism odios în care nu este loc de cea mai mică remuşcare sau îngrijorare. Provocare fizică, presiune mentală, darul cuvintelor sunt mecanisme de supunere și manipulare.
George Constantescu nu întâmpină probleme în abordarea personajului, alcătuind un excelent duo cu redutabila sa parteneră. Spectacolele pe care actorul le-a jucat la Teatru de Artă în două personaje au lăsat urme în stilul de joc lejer și colocvial, care nu exclude concentrarea și nici măsura. Tonul ironic spre comic de la începutul spectacolului se schimbă pe măsură ce principiile morale ale subiectului sunt strivite și autoritatea psihologului îmbracă forme dictatoriale.Un adevărat proces de transformare emoțională se petrece sub ochii noștri, tradus în mișcările necontrolate, în vorbirea nesigură, în gestica precipitată.
Mike Săvuică imprimă un ritm scenic progresiv accelerat și captivant pentru public. Viziunea regizorului este nu neapărat ridiculizarea comportamentului fatidic de supunere la abuz fără multă rezistență, ci mai degrabă revolta față de o lume controlată până la pierderea oricărui sens. Putem vorbi de o abordare kafkiană a personajului subiect în măsura în care vorbim de judecata părtinitoare și absurdă la care societatea supune individul, un Josef K. dezbrăcat de identitate, rămas un subiect ca oricare altul, fără nume, fără voință, strivit de norme și dogme
Să fie IDIOT un text despre crize? Cea economică globală, cea de moralitate și conștiință, criza de autocunoaștere?„Unele dintre frazele care s-au repetat cel mai mult în ultimii ani, mai ales în contextul teatrului, au fost: „Crizele ascuțin intelectul” și „Crizele sunt o oportunitate”. Am decis să testez aceste afirmații într-o piesă. Eu însumi îmi puteam aminti vremuri în care scrisesem sub o mare presiune și din care răsăriseră soluții extrem de ingenioase și oportune. Eu însumi a trebuit să mă supun și să devin IDIOTUL, un om scufundat într-o criză economică și personală. Crizele pot fi o oportunitate, ceea ce trebuie să stabilim este pentru cine sunt cele mai oportune .”Jordi Casanovas
Să fie I.D.I.O.T. un text despre urmările juridice ale obligațiilor contractuale? Un contract el rămâne un instrument al opțiunii umane atunci când voința nu e viciată, când interesul este bilateral. . Când voința lipsește sau când este viciată, constrânsă, alterată, când interesul este unilateral, contractul devine un instrument al maniplulării, al torturii în variantă light.
„Dacă un bărbat cu o lopată sapă o groapă într-o oră, doi bărbați cu o lopată sapă fiecare două gropi în două ore, cât timp îi va lua unui om să sape o jumătate de groapă?” Hai, răspundeți repede, de răspuns depinde viața unui om drag. V-a luat cu fiori reci? Tremurați? Vi se clatină mintea? Sigur nu sunteți-suntem idioți?
I.D.I.O.T.
de Jordi Casanovas
traducere Roxana Lupu
Regia – Mike Savuica
Scenografie – Cilem Turkoz
Muzică – Eugen Dan Drăgoi
Cu : Roxana Lupu, George Constantinescu
0 comentarii