LINIȘTE ÎN CULISE!

Publicat de Alina Maer pe

TEATRU ÎN TEATRU, un concept folosit nu foarte des pe  scenă, un joc la dublu, o combustie actoricească intensă, un dublu sau chiar triplu mod de a percepe realitatea, o îmbinare a  artisticului cu umanul, a naturalului cu teatralul, abundență de energie și  versatilitatea, forță, râs, bucurie. Cam despre aceste lucruri  am putea vorbi analizând (de fapt, disecând  pentru frumusețea actului artistic) piesa „Linişte în culise!” scrisă de Michael Frayn, ce a fost distinsă cu Premiul Olivier în 1982, pentru Cea mai bună comedie şi a fost nominalizată în 1984 la Premiile Tony şi Drama Desk pentru Cea mai bună piesă de teatru a anului.

Sub conducerea unui regizor stresat și în criză de timp, o trupă de actori trăiesc aventurile ultimei repetiții, nebunia premierei și epuizarea în urma unui turneu lung, totul pentru o reprezentație  hilară, o comedie ieftină cu titlul „Gol şi goală”. În acest drum istovitor, dar asumat și iubit în cele din urmă, gagurile se țin lanț, replicile se încurcă sau se uită, actorii întârzie sau  intră peste rând, se țes intrigi, se înfiripă iubiri pasagere, se trântesc uşi, se dărâmă elemente de recuzită, o splendidă catastrofă!

În primul act, publicul asistă la „repetiția generală”, în fața regizorului, actorii, profesioniști sau amatori, repetă pentru premieră: Selsdon, actor cu probleme de alcoolism ; Dotty, prietenă veche cu  Selsdon și Lloyd, logodită cu Garry, mult mai tânăr decât ea; Freddie,  cu trauma proaspătă a unui divorț și intolerant la orice formă de violență; Belinda, fixistă ; Brooke, superficială, „recomandată” pentru că era iubita lui Lloyd; Tim, amator și prostuț; Pappy, asistentă de scenă neîndemânatică, îndrăgostită de Lloyd și extrem de geloasă pe Brooke. Deși sunt la repetiție, actorii simt  deja semnele oboselii, dar  se concentrează pe interpretare, cer lămuriri, întrerup repetiția, dar Lloyd, apără opera autorului, afirmând că acesta este „textul sacru” și că nu trebuie nici modificat, nici neapărat înțeles, întrucât voința dramaturgului este independentă de voința echipei de actori.

În partea a doua ne aflăm la o lună după premieră, Lloyd, care regizează și în altă companie  s-a ascuns  în culise pentru a o întâlni pe Brooke, Dotty și Garry s-au despărțit, Dotty este geloasă pe Belinda, Selsdon nu poate fi găsit, Poppy insistă să vorbească urgent cu Lloyd, Garry vede un rival în Freddie. Publicul se găsește cu ochii în spatele scenei, scena este răsturnată, deja modalitatea de joc este pantomima, simți, auzi că vocile oamenilor actori răsună mai tare decât cele ale actorilor oameni, spectacolul din spatele scenei întrece cu mult pe cel real prin absurd și hilaritate, certurile dintre actori se transmit parcă și personajelor interpretate de către aceștia.

Frumusețea acestei părți constă în faptul că ți se răspunde la o întrebare pusă cu siguranță de fiecare iubitor de teatru: Ce se întâmplă, în timpul unui  spectacol, în culise ? Ce se petrece dincolo de decor? După mine,în  această a doua parte echipa de actori reușește  cea mai izbutită interpretare, pantomimă pură, intrări și ieșiri paralele sau sincronizante, zgomote stranii, semne isterice, șicane, cârlige, răutăți mute, trăiri prelungite din spatele scenei spre scenă, o altă realitate care nu se suprapune  peste cea văzută de celălalt public. Minunată ideea unui public real și a unui imaginar, fiecare cu percepția sa, fiecare cu comedia sa, de nu știi  care are mai multe motive de râs.

În ultima parte,  trupa se află  la sfârșitul unui lung turneu Toți sunt epuizați, hărțuiți, sindromul de burn out bântuie scena. Ritmul de lucru a fost îndrăcit, dramoletele interioare înțepătoare, ranchiuna mustește, răzbunările mici stau la pândă. Dotty și Belinda se luptă și pe scenă, Garry nu este în stare a improviza, la fel ca Brooke și Freddie, înlocuiți pe scurt de Tim, Selsdon iar dispare, Poppy și Lloyd sunt nevoiți să intre în scenă, înlocuind pe cei lipsă, nimeni nu mai știe ce joacă, nimeni nu înțelege nimic, dar cortina nu se trage până la final. Din nou publicului real i se face o concesie, aceea de a vedea cu câte dificultăți se poate întâlni un regizor, câte piedici materiale, umane pot interveni într-o reprezentație

Scenograful  Ștefan Caragiu este fidel indicațiilor dramaturgului care  descrie locul  întâmplărilor  ca fiind o vilă  cu parter și un etaj superior la care se poate accesa prin intermediul unei scări de lemn în stânga scenei. Vila are foarte multe încăperi și un număr mare de uși comunicante. La parter, din livingul generos, intuiești existența unui birou și  a unei  băi,  în timp ce o fereastră permite o imagine a  unei curți interioare. La etaj  camerele sunt dispuse asemănător, dând aspectul  de locuință pustie. Această scenografie se  menține și în actul trei, în timp ce în actul doi scena este întorsă la 180 de grade, ușile inversate, dar vizibile, practic  vedem primul act din spatele scenei. Personajele se mișcă prin  două uși care aparțin structurii din spate a scenei: una care duce la vestiare; cealaltă pentru public.

Regizorul Alexandru Jitea își propune să facă publicul REAL să râdă și reușește. Ritmul de joc de peste două ore este foarte rapid, uneori chiar greu de urmărit de staticul spectator. Actorii menţin un ritm extrem de susţinut , nu există timpi morți, nici dezlânări sau sincope. Ritmul și coeziunea echipei sunt susținute printr-o distribuție fericit aleasă, toți actorii  mizând pe  conlucrare, fără egoism individual. Mihai Marinescu, Lloyd, își construiește personajul pe linia Magnificului, autoritar, histrionico-narcisist, sarcastic, uneori chiar abuziv. Raluca Gheorghiu, Poppy, se ajută de resursele ei de sensibilitate pentru a creiona un personaj vulnerabil, destul de neintegrat, nesigură nici pe valoarea profesională, nici pe farmecul personal. Luminița Erga, Belinda mizează pe o duritate asumată, pe ironie și umor sec. Rareș Andrici, Tim, naiv în relațiile cu cei din jur, prin toate acțiunile sale încurcă, implicarea sa  voluntară sau impusă în conflicte are rezultate comice. Diana Roman, Brooke, expertă în roluri de frivolă și prostuță cu interes mereu ascuns este delicioasă în scenele în care își caută lentila sau își manifestă rivalitatea față de Poppy. Sorin Cociș, Selsdon, deși într-un rol nu foarte ofertant, crează o relație de complicitate directă cu spectatorii într-un fel neostentativ, rezultat dintr-un talent imens și o vastă experiență.  Alexandru Mike Gheorghiu, Freddie, căruia mereu i-am admirat  talentul special pentru pantomimă pare a avea un rol care i s-a croit pe măsură, personajul său fiind confuz, năuc, nesigur, fiind din nou actorul potrivit la locul potrivit.

Excelentă este în rolul Dotty actrița Cerasela Iosifescu pe care nu am mai văzut-o într-un așa tur de forță în rol comic de la Noaptea furtunoasă  pună în scenă la Craiova. Între latura caricaturală a personajului având viciul beției și cea reală a femeii părăsite, actrița pendulează cu șarm și forță. Pe linie de energie consumată în scenă doar Șerban Gomoi, Garry, îi ține piept. Din nou într-un foarte bun rol comic  ( alături de cel din Capcana mortală), actorul reușește a fi în același personaj sarcastic, violent, răzbunător, puternic, șarmant, capabil să contureze tipologii diferite cu a sa deja consacrată  carismă şi spontaneitate în relație cu publicul și partenerii de scenă.

Am citit că în 2013, într-un top al pieselor preferate de britanici, Liniște în culise! a ieșit pe locul al doilea, după History Boys de Alan Bennett și înaintea lui Hamlet. Păstrând proporțiile, dacă piesa are un mare merit acela este că devoalează viața celor care fac teatrul, te ia de mână și te duce în spatele scenei unde  zărești mai întâi oamenii, apoi actorii,te face să înțelegi că  orice piesă are în ea  semințe de dramă, comedie, farsă, improvizație, pantomimă.Odată încolțite, semințele își lasă germenii liberi să crească într-o vastă lume a teatrului ce cuprinde în ea toate lumile interioare și exterioare ale celor ce fac parte din el.

LINIȘTE ÎN CULISE!

de Michael Frayn

TEATRUL NOTTARA

Regia: Alexandru Jitea

Decorul: Ștefan Caragiu

Costumele: Liliana Cenean

Distribuția:

Dotty – Cerasela Iosifescu

Garry – Șerban Gomoi

Brooke – Diana Roman

Freddie – Alexandru Mike Gheorghiu

Belinda – Luminița Erga

Selsdon – Sorin Cociș

Poppy – Raluca Gheorghiu

Lloyd – Mihai Marinescu

Tim – Rareș Andrici

Categorii: TEATRU

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.