LOZUL CEL MARE, norocul cel mic
Ca să pătrunzi în intimitatea spectacolului LOZUL CEL MARE regizat de Andrei Munteanu trebuie să înțelegi rolul și rostul scriitorului Shalom Aleichem pentru cultura idiș. Umorul, combinat cu inteligența și intuiția sa au determinat pe mulți să-l compare pe Aleichem cu scriitorul și umoristul american Mark Twain. Sholem Aleichem a jucat un rol esențial în modelarea literaturii idiș modernă. A experimentat în mod obișnuit diferite forme și genuri: piese de teatru, ficțiune scurtă, cicluri de povești și romane epistolare, surprinzând transformarea poporului evreu din anii 1880 până la începutul secolului XX, perioada imigrației în masă și mișcările sociale evreiești care răspândesc iluminismul, modernitatea, sionismul și antisemitismul politic modern.
Piesa „Lozul cel mare”, scrisă în 1916, a avut premiera la Teatrul Astor din New York în 1917 și a devenit o piesă clasică în repertoriul teatrului evreiesc. Comedia are drept punct de plecare un loz câștigător care zguduie o mică și unită comunitate evreiască în care protagonistul este Șimele Soroker, un croitor sărac, dar mereu vesel și mucalit, chiar în momentele în care grijile financiare îl copleșesc. Cum va reacționa omul simplu în fața unui eveniment anormal de fericit? Cum se vor propaga apele tulburate ale schimbării în viețile banale ale familiei lui Șimele, dar și ale comunității? Soluția divină împotriva sărăciei are efecte neașteptate, declanșează trăiri greu de ținut în frâu, schimbă situații și dărâmă repere. Pericolul prăbușirii este iminent. Dar, suntem într-o comedie, chiar dacă tristețea ne face cu ochiul, așa că umanitatea se va așeza în coordonatele ei bineștiute. Decorul lui Puiu Antemir servește clasicul conceptul regizoral dictat detext, la fel costumele(Mirela Trăistaru) ce sunt croite după caracterul fiecărui personaj. Muzica (Ilustrația muzicală: Efim Ciornîi/Orchestrația: Dragoș Stama) interpretată live de TES ORCHESTRA:Pian: Mihai Murariu/Vioară: Rodica Gancea, Feras Sarmini/Violoncel: Sergiu Marin/Clarinet: Mihai Pintenaru/Percuție: Radu Gheorghe/Contrabas: Daniel Ștefănescu este un aliat de nădeje al regizorului care vrea să devenim prietenii acestei comunități simple, vesele și diversificată prin tipologiile personajelor. Pe o scenă nu foarte mare încape o întreagă lume vie, în mișcare, un du-te-vino deloc obositor, doar antrenant(Coregrafia: Lilian Cărăuș/Pregătire muzicală: Antonela Barnat) în care evoluează aproape întreaga trupă a Teatrului Evreiesc de Stat.
Distribuția este punctul forte al spectacolului! Chiar dacă există și roluri ale unei singure replici sau acțiuni, nimic nu este balast, fiecare personaj secundar are rostul său, dar, mai ales, are parte de o interpretare șlefuită. La Teatrul Evreiesc nu există actori pe tușă. Este constatarea mea personală din ultimii cinci ani în care am văzut toate spectacolele. Tinerețea deja coaptă și împlinită a unor actori pe val nu doar în teatrul care i-a consacrat (Andrei Miercure, Marius Călugărița, George Remeș, Anka Levana, Alina Tomi, Cristina Cârcei, Mihai Brejban) nu vine în conflict cu maturitatea probată și consistentă a generației de mijloc, reper și stâlp în mai toate producțiile (Darius Daradici, Veaceslav Grosu, Arabela Neazi, Geni Brenda Vexler, Viorica Predica, Meda Topârceanu, Neculai Predica, Mircea Dragoman, Mircea Drâmbăreanu, Viorel Manole). Tineri colaboratori ca Andrei Bibire sau Lilian Cărăuș cu siguranță vor avea drept etalon de profesionalism, de eleganță și rafinament al jocului scenic, dar și al felului de a fi într-o viață dăruită teatrului de către Mihai Ciucă, Nicolae Călugărița, Nicolae Botezatu, o specie domni(oameni, actori) pe cale de dispariție. Așa cum cea mai în vogă frumusețe a teatrului la ora actuală, Lorena Luchian(rectific, nu doar frumoasă, ci și talentată, ambițioasă, responsabilă) cu certitudine învață zilnic lecția bunului gust, a eleganței și măsurii predată prin simpla prezență de către doamnele teatrului Roxana Guttman , Dorina Păunescu, Luana Stoica, Mirela Nicolau .
Pentru această echipă merită ca acel public bucureștean care se luptă numai pentru producțiile regizorilor vedete sau spectacolele unde joacă actori-vedete să treacă uneori pe la Teatrul Evreiesc.
În finalul spectacolului LOZUL CEL MARE visul de bogăție se sfărâmă, defectele și calitățile lumești se îngăduie între ele, unii pierd iubirea, alții o câștigă, omenescul devine palpabil, în timp ce fericirea iluzorie este pusă la punct de compasiune și toleranță. „Viața este un vis pentru înțelepți, un joc pentru proști, o comedie pentru cei bogați, o tragedie pentru săraci”spunea scriitorul. Deci nu este de mirare că iluzia lozului cel mare tulbură și nefericește. Fericirea simplă și nesclipitoare se adună în cioburi mici din vasele imperfecte ale prieteniei, încrederii și firescului.
LOZUL CEL MARE
Autor: Șalom Aleihem
Traducerea în limba română: I. Ludo
Regia artistică: Andrei Munteanu
Decor: Puiu Antemir/Asistent decor: Cosmin Stancu
Costume: Mirela Trăistaru/Asistent costume: Miruna Rădulescu
Ilustrația muzicală: Efim Ciornîi/Orchestrația: Dragoș Stama
Coregrafia: Lilian Cărăuș/Pregătire muzicală: Antonela Barnat
Distribuție:
Șimele Soroker: Veaceslav Grosu
Eti-Meni: Arabela Neazi / Geni Brenda Vexler
Beilke: Lorena Luchian
Motl: Andrei Bibire
Kopl: Andrei Miercure
Soloveitșik: Mihai Ciucă
Dl Koltun: Marius Călugărița
Solomontșik: Mihai Prejban
Dl Himlfarb: George Remeș
Dl Fain: Nicolae Călugărița
Madam Fain: Roxana Guttman
Mendl: Mircea Drîmbăreanu
Perl-chioara: Dorina Păunescu
Iokheved: Anka Levana / Alina Tomi
Rubintșik: Darius Daradici
Vigdortșik: Neculai Predica
Băcanul: Nicolae Botezatu
Măcelarul: Viorel Manole
Dl Șraibman: Mircea Dragoman
Erika: Viorica Predica
Lilli: Meda Topîrceanu
Liuba: Luana Stoica
Madam Goldentuler: Cristina Cîrcei
O evreică bătrână: Mirela Nicolae
Un croitor bătrân: Lilian Cărăuș
Cu participarea TES ORCHESTRA:
Pian: Mihai Murariu/Vioară: Rodica Gancea, Feras Sarmini/Violoncel: Sergiu Marin/Clarinet: Mihai Pintenaru/Percuție: Radu Gheorghe/Contrabas: Daniel Ștefănescu
2 comentarii
cardrecenziigoogle.ro · martie 25, 2024 la 2:09 pm
Felicitari echipei de la Teatrul Evreiesc de Stat pentru acest spectacol impresionant! L-am vazut si m-a cucerit complet prin profunzimea si complexitatea sa. Povestea lui Simele Soroker m-a emotionat si mi-a captat atentia prin mesajul sau puternic despre lupta cu saracia si schimbarile din viata unei comunitati. Distributia este desavarsita, iar interpretarile actorilor sunt uluitoare. Este o echipa de exceptie, alcatuita din tineri talente si actori cu experienta, care reusesc sa creeze o armonie perfecta pe scena. Fiecare personaj are rolul sau important si contribuie la mesajul puternic al piesei. Decorul si costumele sunt impresionante si completeaza perfect atmosfera si povestea transmisa de regizorul Andrei Munteanu. Concertul live sustinut de TES ORCHESTRA adauga efecte speciale si emotie in plus.
Eses · aprilie 5, 2024 la 7:02 am
MarianaIancu,Gestenszcaft si un Antemir varsat incolo de „croiala evreiceaca cu lungimea de-a lungul corpului shtetluian, satula de a schita si cu fresca precara pictata pana-n cutaia ce tine pieptul morivilor un pic intunecati” care din experienta capata masuri si nu estompeaza mastile scaleFactor:
Spectacolul LOZUL CEL MARE a reusit sa transmita publicului emotii puternice si sa-l introduca intr-o lume plina de umor si inteligenta. Prin intermediul jocului actorilor si a scenografiei, am putut sa ne transpunem in shtetlul evreiesc si sa patrundem in intimitatea personajelor.