OTHELLO, putere, abuz, gelozie, manipulare, femicid…în pași de dans

Publicat de Alina Maer pe iunie 14, 2025iunie 14, 2025

Othello! Sub masca unei povești de dragoste distruse de gelozie Shakespeare orchestrează o dramă profund politică despre dezechilibrele de putere, manipulare și violență de gen, din care se desprinde  meditația asupra abuzului sistemic, a prejudecăților sociale și a mecanismelor prin care autoritatea masculină, alimentată de nesiguranță și influență malefică, devine letală. Tragedia lui Othello nu este doar povestea unui om învins de pasiune, ci și radiografia unei societăți patriarhale, militarizate și rasiste, în care feminitatea este subordonată, exploatată și în final, anihilată.

În pași de dans? Atâta durere, atât întuneric, atât haos se pot traduce prin dans? Cine a văzut spectacolul lui Suren Shahverdyan  cu Andrada Fuscaș și Liviu Cheloiu știe că răspunsul poate fi unul afirmativ. Cine a văzut în ediția BABEL Fast spectacolul de dans „Othello” produs al companiei ImPerfect Dancers Company (Belgia, Italia, Spania), dramaturgia și regia: Walter Matteini & Ina Broeckx, are certitudinea unui răspuns afirmativ.

Grupa italiană imPerfect Dancers Company („Imperfecții”) este o companie de dans contemporan înfiinţată în Italia în ianuarie 2009 de coregrafii Walter Matteini (Iitalia) și Ina Broeckx (Belgia). Stilul lor este definit tocmai de celebrarea imperfecţiunii, folosind diferenţele și trăsăturile individuale ale dansatorilor ca  instrument artistic. Dansul lor este unul contemporan, profund fizic și expresiv, adesea inspirat din literatură și istorie, cu multe elemente de teatralitate. Este a treia întâlnire în Festival Babel cu trupa, după cele cu „Romeo și Julieta” și ,,Hamlet”.

„Othello” în viziunea semnată de Walter Matteini și Ina Broeckx este mai mult decât o adaptare a piesei lui Shakespeare, mai degrabă  o translație a pasiunii, geloziei și prăbușirii în limbajul unor trupuri zbuciumate într-o lume a contrastelor dure și a gesturilor tăioase. Matteini și Broeckx propun o coregrafie tensionată, nervoasă, bazată pe contrastul dintre apropiere și respingere. Duetele dintre Othello și Desdemona sunt construite cu o intensitate hipnotică: brațele devin lanțuri, mângâierile, lovituri. Corpurile nu comunică între ele, fiecare gest pare contaminat de gânduri ascunse, de neîncredere, de presiunea invizibilului. Coregrafia propusă de Matteini și Broeckx alternează momentele de apropiere intensă și respingere dureroasă între Othello și Desdemona, iar această dialetică a trupurilor subliniază fragilitatea și forța iubirii lor.

Spațiul scenic este gol, steril, dominat de culori reci, de lumini obscure, de umbre care însoțesc performerii. Spațiul gol devine un teren al conflictelelor interioare, un decor abstract care accentuează izolarea și tensiunea, sugerând o realitate instabilă și amenințătoare. Cele șase becuri, câte unul pentru fiecare personaj, induc idea de interogatoriu sau de confesiune.Pentru prima dată, echipa de creație a optat pentru inserțiile textuale, dar și pentru limbajul semnelor. Unul dintre cele mai originale și fascinante elemente ale montării este apariția a două personaje, prezentatoarea și asistenta ei, un soi de Ariel și de Puck puse pe șotii sau un alter ego apentru un  Shakespeare redus la un maestru de ceremonii.  Aceste personaje vii, dinamice, mereu în preajma tragediei, gata să o atingă, dar ferindu-se să intervină, dau replici pline de umor și ironie. Prin vocea și prezența lor, Shakespeare devine oglinda conștiinței spectacolului. Această stratificare meta-teatrală nu reduce solemnitatea poveștii, ci o îmbogățește, oferind un spațiu de reflecție asupra rolului teatrului în societate.

Umorul fin, adesea acid, replicile ironice deschid spații de relaxare în tensiunea dramatică. Indiferent de gen, stil, intensitate, de la AC/DC, Metallica, Divan Gattamorta sau tonalități lirice, muzica nu neglijează discursul narativ, dar nici nu se ferește de ironie.Aceeași relaxare este produsă de interactivitatea spectacolului. Maestrele de ceremonii invită publicul să voteze un favorit între Othello, Iago sau Desdemona, alegerea trasând cursul spectacolului. O interactivitate originală care dă spectacolului viață proprie, întrucât acesta evoluează constant în funcție de publicul care îl urmărește. În perspectiva regizorului Suren Shahverdyan, miza tragediei este  încercarea de a afla „de ce oamenii, în lumea asta, se pot transforma într-un Iago”, așa că nu nemiră„votul„publicului în senul de a conduce spectacoluo după voia și rolul histrionicului și intrigantului personaj.

Sunt foarte tineri și foarte frumoși dansactorii din „Othello”! Othello nu mai e generalul impunător, ci o ființă măcinată de propria nesiguranță. Trupul lui Othello devine desori instabil, pierzându-și verticalitatea în căderi, spasmuri, încercări de redresare. Gelozia transformă iubirea în ură. Emoția pură devine otravă, totul tradus în solouri  violente, în care gesturile de iubire devin gesturi de prădător. Desdemona nu este doar simbolul blândeții, ci întruparea unei feminități fragile, mereu în pericol de a fi abuzată, sufocată, sacrificată. Desdemona dansează singură cu batista, apoi Iago o fură în fundal, într-un gest aproape invizibil. Batista e „dansată” de mai multe personaje, ea circulă, produce îndoieli, distorsionează adevăruri. Nu întâmplător ajunge și în sală. Fiecare cu adevărul lui, nu? Othello și Desdemona sunt protagoniștii unui duet lent, sfâșietor, un dans al morții, privirile celor doi prevestesc sfârșitul. Intrarea Emiliei într-un dans sacadat, acuzator dă sens conștiințelor vinovate.Vinovăția nu poate fi spălată. Corpul lui Othello se prăbușește prin  propria distrugere. Dar, batista a fost în mâna noastră a tuturor.

Poate cel mai tulburător personaj al montării este Iago, mereu prezent, agentul corupt al dezechilibrului, un diavol fermecător, histrionic, narcisic, conștient de propria putere de seducție și manipulare. Iago dansează fluid, ca o umbră. Intervine între personaje, rupe orice urmă de sincron prin mișcări de frântură, alunecări, atingeri bruște, ca un dialog fără cuvinte, dar plin de insinuări. Iago devine virusul relației. Fără violență, doar manipulare fizică și prezență intruzivă.

Performanța ansamblului ImPerfect Dancers Company îți rămâne în minte ca un un cocktail viu de teatru fizic, dans contemporan și replici pline de umor, care ne invită să regândim drama lui Othello dintr-o perspectivă complexă.

Preromanticul Thomas Gray afirma că „orice cuvânt al lui Shakespeare este un tablou”, referindu-se desigur la plasticitatea limbajului care transformă cuvântul  în imagini. Cu siguranță fotografiile Augustinei Iohan vor vorbi despre „Othello” cu mai mult adevăr decât cuvintele mele.

OTHELLO

ImPerfect Dancers Company, Italia

După William Shakespeare

Dramaturgie, Coreografie și Regie: Walter Matteini & Ina Broeckx

Scenografie și Costume: Ina Broeckx

Muzica: Ezio Bosso, Olafur Arnalds, Max Richter, AC/DC, Metallica, Divan Gattamorta

Distribuție: Othello – Diogo Antonio Marques Serra Alves, Desdemona – Alessia Rebagliati, Iago – Bastian Jean Borel, Emilia – Ana Margarida Simoes Filipe,  Prezentatoarea – Mariana Elizabeth Vargas,  Asistenta – Antonietta Bajraktari