SPECTATORUL CONDAMNAT LA MOARTE sau cronica unei condamnări anunțate

Publicat de Alina Maer pe

„Pentru ca totul să se consume, pentru ca să mă simt mai puțin singur, nu-mi mai rămânea decât să doresc în ziua execuției mele mulți spectatori care să mă întâmpine cu strigăte de ură”. L-am simțit pe Mersault în sală. Schimba un zâmbet complice du Josef K., simțindu-se amândoi răzbunați. Deci li se întâmplă și altora? Raționamente perverse și acuzații neverosimile sunt la îndemâna oricui. Apărarea se rușinează de prea bunul-simț al adevărului și se lasă pervertită în nepăsare și supunere. Mărturiile se schimbă cameleonic după intensitatea strigătului sau a fricii ce se înșurubează cu efect de boală în oricine mai are un sâmbure de luciditate. Răul fundamental nu este presupusa crimă, ci semnele prevestitoare ale unui masacru generalizat și imposibil de controlat. Un flagel imprevizibil și diabolic năpădește o populație căruia, cu cât absurdul se întețește, cu atât mai mult i se atrofiază simțul revoltei.

SPECTATORUL CONDAMNAT LA MOARTE vede, aude,  oftează, privește, pricepe sau nu pricepe, dar continuă să tacă. Din  indiferență, din prostie, de frică, mai ales de frică! Eu nu m-am simțit într-o sală de judecată, eu am fost oriunde, oriunde logica este biciuită de gargare puturoase, oriunde urletul și isteria acoperă argumentul și șoapta smerită, oriunde duplicitatea îngenunchează asumarea și responsabilitatea. Sala de judecată nu este decât un substitut al lumii, un univers în miniatură cu atât mai greu de suportat, cu cât îmbracă haina autorității precum tunica lui Nessus.

Da, domnule Matei Vișniec, piesa dvs de acum 40 de ani nu s-a prăfuit, dimpotrivă, are mirosul pestilențial emanat de un prezent haotic! Da, dnă Antonella Cornici, ați reușit să îi înțelegeți esența și să o scoateți crud în lumina crudă a realității, o realitate în care mulți am obosit și ne-am retras din jocul de-a dreptatea și de-a adevărul.

„SPECTATORUL CONDAMNAT LA MOARTE” este primul spectacol al anului la Teatrul „Tudor Vianu”din Giurgiu.  Scrisă ca o acuză împotriva unei societăți închise și brutale, reduse la o viață cantitativă,piesa lui Matei Vișniec te trezește iremediabil din iluzia schimbării calitative a lumii. Armonia Legii cu Cetatea, democrația ca o revelație, comunicarea ca artă și instrument al justiției, solidaritatea ca armă,  nimic din toate acestea nu se petrece nici în sala de judecată, nici în viața publică. Scenografia creată de  Alexandra Mădălina Mihai deseneazăla amănunt o sală de judecată din mobilier specific (pupitrul judecătorului, al acuzării, masa grefierului, boxa acuzaților. O recuzită minimă constând în instrumentele necesare instrumentării actului juridic sporește sentimentul autenticității. O cameră de luat vederi se plimbă prin sală, surprinde imagini de grup sau individuale, proiectându-le pe un ecran mare în spatele actorilor, vizibil pentru spectatori. Între scenă și sală se estompează distanțele printr-un joc al luminilor aprinse-stinse dintr-un spațiu în altul. Un spectator este vinovat de săvârșirea unei crime. Este vecinul tău de scaun cumva? Sau fata din fața ta? Sau  bărbatul care tocmai și-a lăsat haina la garderobă? Îi probează cineva vinovăția? Cu ce rost? Are îndrăzneala cineva să îl apere riscând complicitatea sau propria punere sub acuzare? Se spune un text, se improvizează sau se trăiește o dramă chiar lângă tine? Alert, imprevizibil, captivant, iritant, înțepător spectacolul te prinde ca într-o capcană, țintuindu-te în boxa acuzaților. Uneori cei de lângă tine râd, cei de pe scenă par că improvizează. În realitate nimic nu este la întâmplare.

O distribuție duală se armonizează sub o atentă supraveghere regizorală. Un teatru tânăr trebuie să atragă atenția asupra sa și acordarea rolurilor principale din piesă către nume consacrate ale scenei este o soluție de început. Spun acest lucru pentru că simt că, în curând,  tânăra echipă de actori de la”Tudor Vianu” se va coagula, va crește și va reuși să asigure întreaga distribuție a următoarelor producții. În rolul judecătoarei cinice, superficiale și plictisite, doamna Carmen Tănase se răsfață, are forță, șarm, este dominatoare nu doar prin dimensiunea rolului, ci mai ales prin consistența replicii, prin expresivitatea privirii. Marius Manole construiește rolul procuroruluicu energie nestăvilită (prea multă energie în unele scene), marșează pe ideea implicării publicului, este spontan, revigorant  și are priceperea de a calibra  emoțiile între scenă și sală. Vlad Bînzoiu demonstrează maturitatea și priciperea de care are nevoie personajul său, avocatul apărării,  ca să gliseze de la o stare la alta, ca să se transforme din apărător în acuzator feroce, reușind treceri credibile între alter ego-urile personajului. Bogdan Ujeniuc, grefierul de ședință, schițează diferitele fețe ale rolului-implicare, indiferență, uimire. În roluri secundare, și ceilalți tineri actori de la Giurgiu analizează și interiorizează cu măiestrie tipologiile personajelor ce le-au fost încredințate, cu partituri destul de egale. Marina Fluerașu m-a convins indirect să o văd în Livada de vișini, Ștefan Liță transmite credibil publicului acumularea de tensiuni și nedumeriri, Ana-Maria Fasolă este o apariție tonică și naturală, Mădălina Borș și Evelyn Marcu interacționează deschis cu publicul, spontan  și firesc.

Îi rămâne lui Dani Popa șansa de a rosti zguduitor de uman și de dureros replicile finale, fără ură, doar sunând a neputință și a zădărnicie. Rămânem încorsetați de dogme, înfășurați în prejudecăți.„Moarte pentru toți, dar fiecare cu moartea lui”,spune un personaj camusian,  în exil sau în împărăția dreptății. Asemenea omului absurd încetăm să ne mai explicăm lumea, vina, valorile. Existența devine opacă, iar dreptatea orbecăie în pâclă. Din indiferență, din prostie, din frică, mai ales de frică, nu mai încercăm să aprindem lumina. Ce bizar, ce ciudat și ce coincidență, așa nu ne mai putem vedea!

SPECTATORUL CONDAMNAT LA MOARTE

 de Matei Vișniec

Regia: Antonella Cornici

Scenografia: Alexandra Mădălina Mihai

Lighting design: Lucian Moga & Alexandru Agafiței

Sound design: Șerban Chițu

Video design: Cristina Huțu

Distribuția: Marius Manole și Carmen Tănase

Vlad Bînzoiu

Bogdan Ujeniuc

Ștefan Liță

Marina Fluerașu

Flavia Perșa

Ana-Maria Fasolă

Mădălina Borș

Evelyn Marcu

Dani Popa

Categorii: TEATRU

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.