ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ

Publicat de Alina Maer pe

Rațiunea are coadă de drac și din țâțele ei curg îndoieli, scepticism și avertismente sumbre. Simțirea se adapă din pagini de reviste desuete, se hrănește  cu piese dulci de  teatru și pariază pe veșnicie. Între coperți galbene viața poate lua orice înfățișare, iar oamenii se îneacă în romantisme. „Mă iubeşti? Cât de mult? Până când? Toată viaţa? Veşnic”. Doar că veșnicia își va produce efectele sub condiție suspensivă, iar „multul” cochetează cu teoria cazului fortuit.

În montarea lui Alexandru Mihai aceeși actori interpretează și cuplul tânăr, și pe cel matur, cu precizarea că nu 20 de ani se scurg între cele două etape ale poveștii, ci doar opt ani.Textul dramaturgului nu intenționează să stârnească doar râs, ci și reflecție:

„EL: Te iubesc ca un nebun.

EA: Nebunia trece.

EL: Dar dragostea rămâne.

EA: Ce mai rămâne din dragoste după ce a trecut nebunia ? Obișnuința.”

Cu siguranță jocul actorilor se va roda reprezentație cu reprezentație.George Rotaru este prea tern, liniar în prima parte, ca să convingă în revolta soțului înfuriat și lezat. Cristina Casian are cea mai bună partitură în scena întoarcerii de la teatru. Florentina Gleznea  cucerește prin versatilitatea mișcărilor, dar exagerează uneori cu tonurile înalte.

Stupizeniile, erorile,  platitudinile din dialogul celor doi par rupte din scheciurile de televiziune umoristice din nopțile de revelion. Savoarea replicilor, profunzimea ideilor, contrapunctele pur filozofice se pierd,  la fel sensul ascuns al cuvintelor. Reducerea personajelor principale de la patru la două fură  mult din mesaj, reținând piesa la categoria de comedie amuzantă, departe de accentul ei dramatic. Decorul construit de Vladimir Turturică  este mult pre funcțional și  mult prea sugestiv în  elementele lui (patul, statuia, butoiul, covorul).

EA vrea sî vorbească despre relație ca să se simtă mai bine.EL nu vrea, pentru că știe că nu se va simți  mai bine, ci poate mai rău. Singurătatea deconectării se împresoară în tăceri și contradicții, alimentează fantasme și resentimente și , tare cred că doar la teatru are un sfârșit fericit.

ZĂPEZILE  DE ALTĂDATĂ

de: DUMITRU SOLOMON

Regia: ALEXANDRU MIHAIL

Scenografia: VLADIMIR TURTURICA

Cu:

GEORGE ROTARU

CRISTINA CASIAN

FLORINA GLEZNEA

Categorii: TEATRU

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.