OBICEIURI NECURATE

Publicat de Alina Maer pe septembrie 18, 2023septembrie 18, 2023

Într-o perioadă în care peisajul teatral este inundat de idei progresiste, de texte bizare, de tendințe agresive de a impune cu orice preț noua ordine politică, de subiecte standardizate și mesaje plictisitoare sub  masca modernității, mesaje care deranjează precum bârna în ochi privitorii spectatori, de cele mai multe ori, Teatrul Bulandra riscă să nu se alinieze noului val și începe stagiunea în dulcele stil clasic cu o comedie spumoasă, „OBICEIURI NECURATE” de Tom Smith. Răsplătită cu Premiul Robert J. Pickering pentru excelență în dramaturgie (2004), piesa „Obiceiuri necurate”(titlul orginal „Drinking habits”) este o excelentă comedie de moravuri care satirizează viața monahală într-o manieră tandră și  îngăduitoare.

O mănăstire foarte mică este în pericol de a fi închisă.  Cele două călugărițe, sora Philamena(Maria Veronica Vârlan) și sora Augusta (Silvana Negruțiu), maica superioară(Victoria Dicu), părintele Chenille (Adrian Ciobanu) și îngrijitorul George(Matei Constantin), trebuie să găsească o soluție de a procura fonduri, așa că  surorile Philamena și Augusta fac de ani de zile vin contrafăcut pentru a plăti cheltuielile, fără știrea Maicii Superioare, căreia nici nu-i place cuvântul alcool rostit cu voce tare. Reporterii Sally (Andreea Mateiu) și Paul (Andrei Huțuleac) dornici de afirmare, speră ca subiectul vinului făcut de călugărițe să fie un subiect de senzație, așa că își fac apariția la mânăstire pentru a afla detalii. Ei merg sub acoperire, călugăriță și preot, pentru a stabili dacă mănăstirea face vinul. În același timp sosește și  sora Mary Catherine (Ioana Anastasia Anton), care este călugăriță în curs de formare, dar ține secretul, deoarece această mănăstire acceptă doar călugărițe obișnuite. Când Maica Superioră primește o scrisoare de la Roma prin care se spune că trimit pe cineva să verifice și să închidă ordinele „nesemnificative”, crede că Mary Catherine este spionul trimis să verifice dacă mănăstirea merită să fie păstrată deschisă. În plus, părintele Chenille crede că Paul a fost trimis să-l înlocuiască. Vinul și tainele sunt revărsate în hohote de râs, pe măsură ce toată lumea încearcă să păstreze mănăstirea și, mai mult,  unii izbutesc să regăsească familia și iubirile pierdute.

Suntem pe tărâmul clasic al comediei, așa cum rezultă ș din aprecierile în presa scrisă aupra textului lui Tom Smith: „…o comedie încântătoare cu un strop de prostie… O poveste ciudată și amuzantă, cu răsturnări de poveste din belșug.”- Patricia L. Garcia, Las Cruces Sun-News; „Cei care au nevoie de un râs bun pot fi siguri că asta vor primi”- The Willits News (California); „… o piesă originală în două acte râzând în hohote, farsă, care te-ar putea lăsa să îți ștergi lacrimile de pe obraji.”- Mary Gennrich, Buletinul Las Cruces. Există o mulțime de identități greșite, secrete,  răsturnări de situație, sursă a comicului ce  ilustreaza contrastul dintre esență și aparență, dintre serios și derizoriu, dintre iluzie și realitate, dintre efort și rezultatele lui. Scriitorul nu coboară în grotesc, doar atinge ridicolul, jonglează între ironie și satiră pentru ilustrarea aspectelor imorale ce se petrec în orice microsocietate, cât si a caracterelor umane cu defectele lor scuzabile și imposibil de ținut în frâu.

Pe această linie clasică a comediei se înscrie și viziunea regizorală a lui Mihai Constantin, totul într-un univers sonor   animat de dangăte de clopote și cântece liturgice. Scenografa Iza  Tărţan ne introduce în interiorul unui așezământ monahal auster, dar deloc intim,  cu mai multe uși care permit intrări și ieșiri tumultoase și care dau impresia de o cursă continuă a personajelor  în căutarea de soluții sau pentru a vâna secretele unul altuia. Privirea surprinde inclusiv un dulap pentru robele sfinte, un altar central,  un cufăr de depozitare de dimensiunea unui om, toate obiectele fiind funcționale și cu rostul de a provoca confuzie atunci când cele opt personaje își fac drum în și ies din uși, chiar și ieșind din dulap! Printre cruci și icoane, damigenele cu „nu știu ce”, lăzile cu sticle, furtunele, o adevărată distilerie improvizată stârnesc râsul și pulverizează austeritatea  specifică spațiului bisericesc.  Îmbrăcați în straie călugărești excelent redate și destul de incomode, actorii se mișcă într-un du-te vine continuu, rapid și amuzant.  Deși este nevoie de puțin timp pentru ca toate firele poveștii să se lege, ritmul funcționează bine spre o rețea de încurcături ce culminează într-un deznodământ incandescent.

Privind un minunat joc de cupluri și de echipă, simți că actorilor le-a plăcut să fie în pielea personajelor, distrându-se împreună cu noi. Delicios cuplul comic format din Sora Augusa(Silvana Negruțiu) și Sora Philamena(Maria Veronica Vârlan)! Sora Augusta este creierul cramei secrete. Bonomă, aparent  aspră, discret  impertinentă, cu o gândire rapidă și cu un scop bine definit, personajul interpretat cu aplomb de Silvana Negruțiu este mereu la locul potrivit, găsind soluția potrivită. Primul rol de comedie în care o văd pe Maria Veronica Vârlan este unul care o prinde mult mai bine decât prea pateticile roluri dramatice. Plângăcioasă, mereu în umbra Augustei, cu viciul adevărului pe buze, Sora Philamena  este absolut încântătoare și duioasă. Andrei Huțuleac (Paul) și Andreea Mateiu (Sally) au  chimie pe scenă și sunt savuroși într-un  dialog amuzant, dus-întors, în stil farsă. Cu experiența comediilor lui Victor Ioan Frunză, Andrei Huțuleac trece de la Părintele Paul la Paul spre postura de Cardinal cu jovialitate și ușurință. Andreea Mateiu este inițiatoarea unui duel  verbal acid și șăgalnic, reușind să trnsmită și atracția plină de senzualitate dintre cele două personaje. Adrian Ciobanu aduce mult umor în rolul  Părintele Chenille, un preot nonconformist  și destul de inconștient în ceea ce privește menirea poziției sale, un amestec de  spiriduș și magician. Matei Constantin lasă o bună impresie în postura lui George, tânărul îngrijitor  în căutarea fostei iubiri. Victoria Dicu  poartă  hainele grele ale unei Mame Superioare figura-cheie în jurul căreia se înnoadă și se deznoadă firele intrigii. Deține un bun control al mișcărilor, o mimică în stare să coordoneze tot din priviri, grimase și ridicări de sprânceană, echilibrează jocul celorlalte personaje și nu exagerează în reacții, deși talentul său pentru comedie este bineștiut. În Sora Mary Catherine, actrița Ioana Anastasia Anton este  luminoasă, expresivă și și-a surprins personajul atât de bine, că a fost o bucurie să o văd din nou pe scenă, concentrată la nuanțele rolului său, niciodată insesizabil.

Prinși într-o farsă  ce te cucerește prin umorul ei tolerant la moravuri și defecte, suntem lăsați, pur și simplu,  mai bine de două ore, să ne simțim bine. Nu ni se îngroașă situații, nu ni se cerșesc râsete, nu se caută obositor găselnițe. Suntem la teatru, acel teatru de care ne-am îndrăgostit în copilărie, curat și fără pretenții de a schimba lumea, doar pe noi făcându-ne mai surâzători într-o seară de toamnă.

                                                                                OBICEIURI NECURATE

De Tom Smith

Traducere: Mihai Constantin

Regie MIHAI CONSTANTIN

Scenografie IZA TĂRŢAN

Coordonator iluzionism MAGITOT

Asistent regie MĂDĂLINA IGNAT

Distribuție:

MARIA VERONICA VÂRLAN (Sora Philamena)

SILVANA NEGRUȚIU (Sora Augusta)

MATEI CONSTANTIN (George)

VICTORIA DICU / ANA IOANA MACARIA (Maica Stareţă)

ANDREI HUȚULEAC (Paul)

ANDREEA MATEIU (Sally)

IOANA ANASTASIA ANTON (Sora Mary Catherine)

ADRIAN CIOBANU (Părintele Chenille)