Cred că trebuie să încep cu îndrăzneala regizorului Toma Hogea de a se lua la trântă dreaptă cu un text care a dat insomnii și migrene elevilor, profesorilor, părinților. „Ce te faci dacă îți pică Baltagul la Bac?Trebuie să îl citești…”sunt cuvinte care s-au auzit, pe tonalități diferite, în multe Citește mai mult…
Edwin Justus Mayer și Melchior Lengyel urau nazismul. Ernst Lubitsch ura războiul și totalitarismul, în orice formă. Nick Whitby urăște prostia. Vlad Massaci urăște războiul, totalitarismul și prostia, în orice forme. Și din această ură contra războiului, totalitarismului, prostiei, tradusă într-o iubire declarată ferm și profund față de libertate, normalitate, Citește mai mult…
Oamenii spun povești. Teatrul spune povești. Poveștile despre teatru și oamenii lui sunt la rândul lor rama altora.Drumul piesei de teatru „Caii la fereatră”de Matei Vișniec poate fi un subiect de poveste, textul fiind acela cu care dramaturgul trebuia să debuteze in toamna anului 1987 la Teatrul „Nottara”, datorita regizorului Citește mai mult…
Cu fața la perete, întoarsă de la viață, lume, de la ea însăși. Nimic înainte. Un zid metalic, compact, o lespede verticală, nicio fisură, nicio ieșire. Poartă haine simple, fără vreo notă de feminitate. Nu se mai simte femeie, nu mai este iubită, dorită, admirată. Nu mai are nimic care Citește mai mult…
„Și pulbere, țărână de tine s-a alege, Căci asta e a lumii nestrămutată lege, Nimicul te aduce, nimicul te reia, Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea.” LIVADA lui Slava Sambriș își jelește uscăciunea. Nimic nu a mai rămas din gloria vișinilor în floare. Nici măcar nostalgia. Ca Citește mai mult…
De la criză sau de la încălzirea globală, adolescenții și-au rătăcit cuvinele printre interjecții și onomatopee, și-au blocat întrebările în capcanele răspunsurilor deja date, și-au baricadat răspunsurile în lipsa unor întrebări esențiale. Aproape inexistenți în lumea celor mari, dar și în propria lor viață,surzi la provocări reale și aproape orbi Citește mai mult…
Arde, pișcă, strânge, dilată, irită, jenează, doare, ațâță. Fără să știi de ce. Fără să te lămurești cum. Horești împreună cu ei și asta te scoate din minți. Pentru că te-ai vrea detașat și impersonal, superior și rațional. Doar că cercurile concentrice ale sentimentelor în lumina de felinar Citește mai mult…
Gianinei Cărbunariu îi pasă. Lui Vlad Cristache îi pasă.echipei de la EXCELSIOR îi pasă. Nouă, multora, încă ne pasă. Ne pasă că școala a ajuns un câmp de luptă fără învingători, dar cu tot mai mult învinși, că armistițiul este sinonim cu blazarea și renunțarea, că eșarfa albă a concilierii Citește mai mult…
Picant, alert, incitant, reflexiv, amuzant, dureros, realist, ritmat, spectacolul „PĂLĂRIA”, creație colectivă, este un semn al celor implicați în conducerea Centrului Cultural Lumina în sensul că acest centru este și trebuie să ramână un punct important pe harta culturală a Capitalei. Cu titlul original„The Motherf—er with the Hat”, comedia neagră Citește mai mult…
L-am căutat mereu pe Caravaggio, atrasă de întunericul său mai cuprinzător decât lumina. L-am căutat în pagini de album de artă cumpărat din mărunțișul unui buzunar adolescentin. L-am căutat în pagini de roman delicate și greu de atins precum aripi de fluture. Am pornit pe urmele lui în vârf Citește mai mult…