Poncia ne privește în ochi, ne face semn să intrăm mai repede și apoi închide ușa. Pentru cât timp și câtă singurătate? O seară, opt ani, pentru un veac? Vom vorbi despre dragoste și alți demoni? Vom înălța un elogiu mamei și sorții vitregi? Vom redacta cronica unei morți anunțate? Citește mai mult…
Motto:„Vrei să cunoști lumea? Privește-o de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-o de departe.” (I.L.Caragiale) Doamne, ce harababură! S-a răsturnat căruța cu paiațe. Epidemia florilor de mucigai s-a lăbărțat peste noi. Duhori pestilențiale se revarsă din latrine, la vedere. Maidanul cu dragoste se surpă peste oameni manechin. Totul la vedere, totul Citește mai mult…
„Spectacolul nu e nici comedie spumoasă, nici comedioară, e o poveste grotescă de familie.Ce legătură are asta cu pterodactilii din titlu?Ne-am dori foarte mult să vă lămurim, dar…”spune Radu Iacoban, regizorul spectacolului „PTERODACTIL”, producție a Teatrului Excelsior . Personal și subiectiv, am priceput legătura titlului cu subiectul, ce n-am priceput Citește mai mult…
Motto: „Sursa fricii se află în viitor și oricine este liber de viitor nu are de ce să se teamă.”(Milan Kundera, „Lentoarea”) „Atât de curând? Peste 20 de ani? Mai am nevoie de ghid pentru a prelungi supraviețuirea?Voi dori prelungirea ei în astfel de condiții?” Sunt întrebările frisonante ale generației Citește mai mult…
„Viața mea e un roman.”Cât de des ați auzit această afirmație, de multe ori nesusținută de niște întâmplări spectaculoase. Pe această nevoie de a transforma în roman sau spectacol de teatru orice poveste umană cu potențial de lacrimi par a fi construite spectacole regizate de Radu Afrim în ultima perioadă. Citește mai mult…
„MEDEEA FURIE” de la Teatrul Apropo este un spectacol bun, foarte bun. Încep ex abrupto firava mea analiză din mai multe motive. Unul pentru că, se spune, oamenii nu mai au răbdarea sau cheful să citească orice fel de material până la capăt. Altul pentru că s-a Citește mai mult…
Motto-„Fără mamă nu se poate iubi.Fără mamă nu se poate muri” -Herman Hesse Poți face spectacole despre fragilitatea și sensiblitatea femeii, fără ca ele să cadă în patetism ieftin. Poți aduce pe scenă personaje puternice de genul feminin fără ca ele să devină unelte ale activismului. Poți concepe dialoguri, confruntări Citește mai mult…
Teatrul lui David Mamet strânge ca un pantof cu o măsură mai mică, înțeapă ca o pătură aruncată peste un trup gol. Nu te lasă plutind în valuri de entuziasm, nu te poți bălăci în emoții călduțe, nici să fugi nu poți. O mână nesfârșit de lungă Citește mai mult…
Totul se schimbă, totul este în mișcare: teatrul, firea umană, lumea. De la binedefinitul „oameni în acțiune” cu anexele parte integrantă-universal, conflict, personaje, persoana a III.a, luciditate, deznodământ, teatrul alunecă spre particular, confesiune, persoanaI, performence, fluiditate, ambiguitate. Este bine? Este rău? Cine și în baza la ce să se pronunțe? Citește mai mult…
Cufundat în fotoliul confortabil, cu ochii spre scenă, dar și spre spectatorii din jur, te lupți cu un gând tulbure:„Ce-ar fi dacă?”. Ce-ar fi dacă un nebun ar vedea teatrul ca pe un pericol ce trebuie anihilat? Ce-ar fi dacă un cinic straniu s-ar juca de-a moartea sau spaima într-o Citește mai mult…