OMUL CARE VISA CU OCHII DESCHIȘI/  Reqviem pentru visare și împlinire

„Nu mai știu să mă bucur. Nici de realizări, nici de mici întâlniri, nici de conversații, nici de proiecte. Totul la mine e un conglomerat de gânduri contradictorii care mă consumă. Am scris un text. Omul care visa cu ochii deschiși. Un text personal. Despre nevoia de a merge la terapie. De a vorbi despre… Continuă lectura OMUL CARE VISA CU OCHII DESCHIȘI/  Reqviem pentru visare și împlinire

Unde ne sunt visătorii?

Eine kleine Nachtmusik   și Poezia visului Ne-am obișnuit să privim în jos, spre siguranța pașilor noștri, adesea captivi într-un pragmatism arid care pare să fi înlocuit orizontul cu ecranul și contemplarea cu fotografierea eficientă. Ne este rușine să pierdem timpul, ca și cum acesta s-ar lăsa vreodată pe mâinile noastre lacome. Reflexivitatea piere sub asaltul… Continuă lectura Unde ne sunt visătorii?

Flori de tei(și de castan) deasupra noastră…

„E foarte frumos, Anca, foarte frumos ce ai scris. Ești TU acolo, sunt și eu, sunt școlile noastre toate, copiii noștri, dar mai ales viața noastră care, da, poate nu intereseaza pe nimeni. Este și Replika, și Năzuințe, nebunia noastră constructivă de a lăsa ceva bun în urmă. Nu este nimic dezlânat, poveștile se leagă,… Continuă lectura Flori de tei(și de castan) deasupra noastră…

CU DRAGOSTEA LA SPITAL/ Dar-ar  naiba-n tine, dragoste…

Dragostea nu doare. Ea mișcă soarele și celelalte stele. Sau, mă rog, nu doare până la un punct, când începe să doară. Și când începe durerea, nu mai e vers de poezie, e fișă de internare. În lumea piesei Cu dragostea la spital de Gabriela Mihalache, iubirea trece de la suspin sub balcon, la consultație… Continuă lectura CU DRAGOSTEA LA SPITAL/ Dar-ar  naiba-n tine, dragoste…

INCENDII/ Războiul și pacea  fetei în alb

În rochii de doliu alb, cu capetele înfășurate în eșarfe negre, femeile te privesc și simți cum doliul existenței lor se cere a fi plâns, dar mai ales povestit. Un alb orbitor inundă scena transformând-o într-un rai înghețat. Privirea femeilor imploră ascultare. Gândurile lor sunt îngeri  albi și răzvrătiți peste un pământ sticlos. Simți cum… Continuă lectura INCENDII/ Războiul și pacea  fetei în alb

Revista „Atitudini Vechi și Noi”

O pledoarie pentru spirit,educație și  cultură Într-o vreme a accelerării uitării, revista Atitudini Vechi și Noi , revistă independentă de cultură, artă și opinie, director Gelu Nicolae Ionescu, vine cu o propunere esențială: reîntoarcerea la spirit și cultură pentru  recuperarea valorilor naționale, culturale și spirituale într-un format sobru, echilibrat și profund ancorat în ideea de memorie activă.… Continuă lectura Revista „Atitudini Vechi și Noi”

VISUL AMERICAN / Anatomia unei iluzii

Există încă un vis ca o lumină difuză, o făgăduință că oricine, indiferent de unde vine, ce nume poartă sau ce greutăți îl apasă, poate atinge fericirea, succesul, împlinirea. Există încă un vis ca obusolă unei lumi în derivă. Dar ce se întâmplă când visul începe să obosească, să crape în temelii, să se întoarcă împotriva… Continuă lectura VISUL AMERICAN / Anatomia unei iluzii

Și-Ulise nu mai vine…/Așteptându-l pe Ulise

  „Mai lungă-mi pare calea/Acum, la-ntors acasă/Aș vrea să zbor/Dar Circe, Ciclopii, nu mă lasă”. Cam așa poți traduce în vers pașoptist jeluirea miticului  Ulise în drum spre Ithaca. Ce vitejie? Ce eroism? Doar ezitări și nesiguranță! Ce dor de casă și de masă? Doar ambiguitate și masculinitate toxică! Ce făcuși, Homer? Pierduși hybrisul eroului… Continuă lectura Și-Ulise nu mai vine…/Așteptându-l pe Ulise

DRAGI PĂRINȚI/ Gustul și culoarea bogăției

Motto:„  Felul meu de a glumi este cel de a spune adevărul. Este cea mai amuzantă glumă din lume. ”(George Bernard Shaw) Când am citit că regizorul Toma Dănilă va pune în scenă o comedie cu actori vedete, recunosc, m-am mirat.  Am văzut Vârstele lunii, Ultima bandă a lui Krapp, Cenușă, Otravă, am avut bucuria… Continuă lectura DRAGI PĂRINȚI/ Gustul și culoarea bogăției