BUCURII SIMPLE
FRAGIL/E sau nebănuitele trepte ale rezilienței
Așteaptă, aștepți. Privește, privești. Se întreabă, te întrebi. Tace, taci, Speră, speri. Așa trec primele secunde, minute ale spectaolului, într-o complicitate riscantă, într-o solidaritate a stărilor nelămurite. „Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri.” îmi susură eminescian în gând, în timp ce o muzică rece Citește mai mult…