„ În teatru este vorba despre viaţă. Acesta este punctul de pornire şi nu există nimic mai important. ” ( Peter Brook )
Istoria se scrie între rânduri de sârmă ghimpată, în lătrat de câine de luptă, în șuier de sirene și miros de carne încinsă. Istoria sângerează cruzime și absurd. Istoria are nevoie de cuvinte: pumnale și făclii, frânghii și leacuri. Cuvintele pot îngropa istoria sau o îi pot da viața cea Citește mai mult…
Nu dati cu pietre în Vera! Nu o răstigniți pe cruci ipocrite! O să o apăr pentru că mă regăsesc în ea și fiecare lovitură ar fi ca un pumn încasat de mine. Oare doar eu vreau să o apăr, găsind curajul de a spune că îi înțeleg pasiunea pentru Citește mai mult…
Uneori la teatru ești gol și singur. Nu împărtășești cu nimeni ce așteptări ai. Nu îți rememorezi comentarii livrești despre piesă, nu ții cont de interpretările anterioare, nu te rezumi la mesajul dramaturgului. Nu ești foarte informat și nici nu regreți. Vrei să brodezi în dantelăria textului cu firele din Citește mai mult…
Motto: „Omul să trăiască acolo unde-s prietenii și lumina!” -Conor McPherson (The weir) În New York Times, la momentul primei puneri în scenă a piesei „ The Night Alive”(2013) se scria: „Inspirația pentru „ The Night Alive” a venit când domnul Conor McPherson își împingea fiica pe un leagăn într-un Citește mai mult…
Se întămplă des, în film sau teatru, ca elementul comic să gliseze în grotesc, picanteria în vulgar, umorul în bășcălie, veselia în hăhăială. De aceste derapaje nu scapă uneori nici textele clasice de comedie, piese pe care în îndepărtații ani de liceu am învățat a articula caracteristicile genului dramatic sau Citește mai mult…
O oră, doar o oră! O oră ce tulbură, frământă, incită, mișcă, topește, rănește. O oră ce coase pânza nimfei din nebunie, suferință, extaz, revoltă, iubire. O oră în care scena de teatru devine ramă, filă de carte, pagină de jurnal, izvor de vers. O oră despre un singur om Citește mai mult…
„Asta voiați să auziți?”ne întreabă personajele din „O HAITĂ DE SFINȚI”, piesă jucată în avanpremieră, duminică seară la Teatrul Nottara. Nu, nu voiam! Nu voiam să auzim că lumea a dat în clocot, nici cât de imperfecți, cinici, cruzi putem fi. Nu voiam să auzim cât de fragilă este granița Citește mai mult…
LECȚIA a început înainte să bată gongul. Lumina zdrențuită, chipurile ascunse sub măști, priviri ce nu puteau ține loc de zâmbete, tăcere, prea multă liniște. Și nu era liniștea sfântă dinaintea unui spectacol. Chipurile noastre reflectate în ecranul de pe scenă erau cenușii, fantomatice, iar glasurile noastre„ansambluri pur iraţionale de Citește mai mult…
Duhnind a alcool și a durere, urlând a nevoie de iubire și a spaime, jucându-se două ore cu proprii noștri demoni, prima premieră a anului 2021 de la Teatrul Odeon, piesa „Cui i-e frică de Virginia Woolf?, scrisă de dramaturgul american Edward Albee îți sfredelește mintea și sufletul . Piesa Citește mai mult…
Am întâlnit-o prima dată…când Isadora dansa. M-am limitat în a vedea toate spectacolele în care a jucat, pe orice scenă. M-am mulțumit să spun celor apropiați de mine și de teatru ce actriță formidabilă este Oana Ștefănescu de la Odeon. Nu i-am dus niciodată un buchet de flori pe scenă, Citește mai mult…