„ În teatru este vorba despre viaţă. Acesta este punctul de pornire şi nu există nimic mai important. ” ( Peter Brook )
„Nimic n-are rost. Războiul va dura pînă la sfîrşitul veacurilor şi vom rămîne pe veci neînduplecaţi unii în faţa altora, nimeni n-o să învingă, nimeni n-o să piardă. Unii fără alții n-am fi nimic şi noi și ei am uitat de ce ne batem…”. Cuvintele unui analist politic? Filozofia vreunui Citește mai mult…
Câine cu Om sau Om fără Câine? Inimă de Câine sau Om fără inimă? Om și Câine sau Om singur? Cine pe cine salvează? Cine ce îngroapă? Citesc păreri și cronici despre spectacolul TOTO KERBLAMMO! de Tim Crouch de la Teatrul Unicorn și în toate se vorbește despre povestea Citește mai mult…
„Să locuiești în curcubeu/Și în metaforă mereu.”mi-a scris într-un început de primăvară poetul Nicolae Stanciu(sau Nae, Poetul, pentru apropiați). Nu într-un mail mi-a scris, nici într-un sms, ci pe colțul unui șervețel de lângă ceașca de cafea pe care o beam împreună cu prietenii lui, într-o dimineață blândă și îngăduitoare. Citește mai mult…
Mai țineți minte nevinovatul joc al copilăriei noastre? Regulile sunt simple: se întreabă reciproc „adevăr sau provocare?” Dacă aleg adevărul, trebuie să răspundă la o întrebare la alegerea celui care o pune. Dacă aleg provocarea, cel care îl întreabă îl provoacă să facă ceva. Mi-a venit în minte acest balans Citește mai mult…
Te privește drept în ochi. Te scrutează, vrea să afle dacă o înțelegi sau caută ea la rându-i să te înțeleagă. Menține contactul vizual nemilos, oprindu-ți parcă respirația. A intrat în forță pe scenă, în timpul tău, în Universitate, în sala de judecată. Emană putere, siguranță și o inteligență Citește mai mult…
S-au terminat proviziile de hrană și de omenie. Nu mai avem surse de alimente și de bună-cuviință. Ne paște extincția ca specie, ca energie rațională. Se strânge pământul, se contractează cerul. Se golesc cuferele, casetele, inimile. Ne lepădăm de părinți, de trecut, de istorie. Ne travestim în fantoșe zdrențuite. Citește mai mult…
„E sărbătoare la Teatrul de Revistă…” fredonez la câteva zile după spectacol, semn că acesta și-a atins scopul principal, acela de a fi un musical prietenos și greu de uitat. Pentru că, se spune în legi nescrise, dacă nu pleci cu o melodie în minte după un spectacol de musical, Citește mai mult…
Oțel, fier, gratii, cravașe, lanțuri, cuști. Cuști de câini, de oameni, de idei. Vuiet, sunet metalic, alarmă. Alarmă pentru câini, pentru oameni, pentru idei. Lacăte, zăbrele, ziduri. Ziduri împotriva câinilor, oamenilor, ideilor. Câini versus oameni, oameni versus idei, un triptic în jurul căruia, într-o superbă metaforă a urmărilor asumate sau Citește mai mult…
Nu, nu am plâns la final. Nu mă învinovățesc de sensibilitate perforată. Nici nu pic într-o introspecție inutilă. Nu m-am exaltat, nu m-am identificat, nu m-am pierdut. Rațiunea a prins avans în fața emoției. Afectul s-a lăsat cucerit de luciditate. De fapt, am văzut un spectacol de teatru foarte bun, Citește mai mult…
Se scrie apăsat și intens despre spectacolul Mary Stuart de la Teatrul Național București. Se înmoaie pana în admirație, în nedumerire, dar și în răutate intrigantă. Nu spectacolul este marea miză, ci autorul lui. Nu drama lui Schiller stârnește pasiuni și pasionați, ci punerea în scenă. Nu Icke, nu Zweig, Citește mai mult…