„ În teatru este vorba despre viaţă. Acesta este punctul de pornire şi nu există nimic mai important. ” ( Peter Brook )
Ar trebui să fie un articol despre paradoxala tinerețe și prospețime la 70 de ani! Sau despre nefireasca alăturare a entuziasmului și profunzimii potențate de trecerea timpului. Sau despre căutări, întoarceri, regăsiri, chipuri, fețe, voci. Ar trebui să fiu la rându-mi solemnă și originală în ceea ce scriu. Nimic din Citește mai mult…
Războiul nu are chip de femeie, nici sufletul ei. Războiul aleargă pe scări de frica adevărurilor, se refugiază în camere singuratice ascunzându-și cruzimea și absurdul. Războiul închide băieții în sicrie de zinc și pe mamele lor în cavouri de durere. Războiul îmbracă haine de paradă, își atârnă pe piept decorații Citește mai mult…
Motto„Ce-ai făcut tu, cel care acum/ Plângi plin de jale/ C-ai risipit /Nechibzuit/Zilele tale?” Paul Verlaine TEATRUL ÎN CULISE a riscat. Într-o vreme a superficialității crunte, într-o societate care declară, conform barometrelor culturale, că la teatru vrea să se distreze, se depărtează de piesele „amabile”și aducătoare de succes rapid,optând pentru Citește mai mult…
Spectacolul„Lacrimile amare ale Petrei von Kant” regizat de Radu Nica în interpretarea actrițelor Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sf.Gheorghe satisface gustul oricărui estet, iubitor de eleganță, discreție, mister, tăcere. Despre dramaturgul Rainer Werner Fassbinder aflasem vagi informații văzând filmul „Alexanderplatz”. Apoi un alt film, de data aceasta autobiografic, „L enfant terrible” Citește mai mult…
„Nu prea am râs!” rosti o jună supărată că spectacolul pe care tocmai îl văzuse nu a fost izvor de chicoteli și hăhăieli. Multe fețe nedumerite în jur. Cum îndrăznește echipa spectacolului să inducă în eroare publicul pus pe râs și voie bună? Dacă un nemulțumit ar fi avut un Citește mai mult…
Nu, Maria Tănase nu a fost cântăreața obscură care a cântat printre mese. Nici o oarecare starletă cu alură de Mata Hari. Maria Tănase a fost flacără și scrum, noroi și nor, furtună și arșiță, evlavie și păcat. Mereu m-am întrebat ce aș face dacă cineva mi-ar cere să aleg Citește mai mult…
Am fost… Am fost adolescenta care pe 21 decembrie 1989 nu era speriată, ci doar îngrozitor de confuză . Am fost tânăra care trebuia să învețe din alte manuale universitare de istorie, să înțeleagă alte legi și alte reguli. Am fost fiica unor părinți care au câștigat la Caritas doar Citește mai mult…
Iubirile interzise sunt delicate, ele se tem de lumini și umbre exterioare și rămân închise între coperți roase de timp. Iubirile interzise se ascund în cutii de amintiri cu capace etanșe. Iubirile interzise nu au voie să plângă, să strige, să doară, să ceară. Iubirile interzise nu poartă niciodată rochie Citește mai mult…
Rațiunea are coadă de drac și din țâțele ei curg îndoieli, scepticism și avertismente sumbre. Simțirea se adapă din pagini de reviste desuete, se hrănește cu piese dulci de teatru și pariază pe veșnicie. Între coperți galbene viața poate lua orice înfățișare, iar oamenii se îneacă în romantisme. „Mă iubeşti? Citește mai mult…
INSTITUȚIA are camere largi, cât să te rătăcești prin ele, ca prin amintirile tale. Are cercuri de lumină unde îți construiești rapid o „acasă” din frânturi de vise. INSTITUȚIA te definește printr-un număr, dar și așteaptă propria ta definiție. INSTITUȚIA nu crede în lacrimi, dar încearcă să ți le șteargă Citește mai mult…