„Mai lungă-mi pare calea/Acum, la-ntors acasă/Aș vrea să zbor/Dar Circe, Ciclopii, nu mă lasă”. Cam așa poți traduce în vers pașoptist jeluirea miticului Ulise în drum spre Ithaca. Ce vitejie? Ce eroism? Doar ezitări și nesiguranță! Ce dor de casă și de masă? Doar ambiguitate și masculinitate toxică! Ce făcuși, Homer? Pierduși hybrisul eroului printre nimfe alintate? Ce ziseși, Ateno, despre înțelepciunea lui? Praf și angoasă, slăbiciune și baloane de săpun. Așa că, Penelopo, ai tot acordul nostru să nu îl mai primești. Ai dreptul de a aștepta, nu și obligația conexă.
Spectacolul-concert „Așteptându-l pe Ulise”, conceput de Cristina Juncu, oferă o reinterpretare contemporană și muzicală a epopeii lui Homer, Odiseea. Prin acest demers, se urmărește apropierea publicului, în special a tinerilor, de mitologia greacă, într-un format accesibil și captivant. Spectacolul propune o versiune modernă și autoironică a călătoriei lui Ulise spre Ithaca, evidențiind atât sprijinul, cât și piedicile întâlnite din partea zeilor și a diverselor personaje feminine. Prin intermediul muzicii și al interpretării scenice, se explorează teme precum perseverența, iscusința și complexitatea relațiilor umane.
Spectacolul este o producție a Asociației Par Coeur, co-finanțată de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). A fost prezentat în cadrul micro-stagiunii „Spectacole invitate la Teatrelli” și a fost găzduit de instituții precum Teatrul Gong din Sibiu și Teatrul Nottara din București. „Așteptându-l pe Ulise” aduce mitologia greacă mai aproape de publicul contemporan, oferind o experiență artistică ce îmbină teatrul și muzica într-un mod inedit, o experiență susținută de patru actori-cântăreți răspândiți geografic, dar uniți în spirit și idee: Sebastian Marina, Cristina Juncu, Eliza Păuna, Alexandros Raptis .
Ulise interpretat de Sebastian Marina nu mai este eroul idealizat al epopeii homerice, ci un om cu umbre mai largi decât gloria lui. Nu pleacă la drum pentru glorie, ci dintr-un amestec de ambiție, frică de stagnare și teamă de sine. Călătoria nu este doar prin mări și insule, ci prin propriile indecizii, scurtături ratate și pretexte bine cosmetizate. Ulise antierou e adesea obosit. Nu doar fizic, ci și de ideea de a fi „Ulise”. În fiecare aventură simte presiunea de a performa eroismul. Dar în loc să se oprească, merge mai departe, căci oprirea ar însemna confruntarea cu lipsa unui sens clar. Are un farmec care vine din vulnerabilitate, nu din forță. Nu e un zeu,nici un erou, ci un om care își povestește greșelile ca pe niște mituri. Și, în cele din urmă, asta îl face poate mai real decât orice erou clasic: faptul că e ironic, deseori pierdut, dar, totuși, continuă, deci este de-al nostru.
Eliza Păuna(pian) în Athena, zeița înțelepciunii, garnisește rațiunea personajului său cu multă delicatețe. Sensibilitatea nu o împiedică să reia frâiele poveștii când totul o ia razna. Tolomacul trebuie salvat și adus pe calea cea homeriană. Alexandros Raptis (tobe) se simte ca peștele(scuzați, Poseidon) în apă în postura de Zeul al mărilor și tată de ciclop. Greaca lui autentică și nativă aduce farmec până și într-un blestem. Excelentă Cristina Juncu în toate ipostazele(Penelopa, Circe, Calipso, Nausica, sirenele, ciclopul Polifem): feminintate senzuală, versatilitate, autoironie. Toți actorii sunt maeștri în rupturi de convenție: priviri către public, comentarii „off” în mijlocul acțiunii, umor subtil sau absurd, joc cu clișeele, ideea de „erou”, „zeiță” sau „soție fidelă” fără să le ia de bune. Există fluiditate între cântec și replică, într-o tranziție organică, schimburi rapide de energie, ritmuri comice bine dozate.
„Așteptându-l pe Ulise” este un spectacol scăldat în muzică. Muzica originală este compusă de Cristina Juncu, cu sprijinul la orchestrație din partea Alexandros Raptis și Eliza Păuna. Spectacolul include 12 piese muzicale care reinterpretează episoade cheie din Odiseea, oferind o călătorie sonoră prin mitologia greacă. Stilul muzical, așa cum se conturează este eclectic, ludic și foarte personal, reușind să îmbine mai multe influențe într-o manieră personală și ironică. Cristina Juncu, fiind și regizoare și interpretă, compune gândindu-se la cum sună și cum se joacă muzica pe scenă. Piesele sunt adaptate vocilor actorilor, nu impuse, ceea ce oferă autenticitate și flexibilitate interpretativă. Fiecare piesă pare să îmbrace o altă fațetă a mitului sau o stare afectivă: de la grav la ironic, de la duioșie la sarcasm. Textele cântecelor nu sunt niciodată doar ilustrative, ele comentează acțiunea sau chiar o contrazic. Tonul e mereu viu și „actoricesc”, cu inflexiuni comice sau parodice.
Spectacolul nu amețește de înălțimea mitului, ci îl ironizează, îl umanizează, îl face simpatic și imperfect. El nu nu caută solemnitate, ci intimitate și complicitate cu publicul. A venit cu adevărat Ulise? Sau, cine știe, poate s-a rătăcit printre atâtea metafore, ritmuri și partituri, iar noi ne-am plictisit să îl așteptăm.
Așteptându-l pe Ulise
Spectacol-concert de Cristina Juncu, după Odiseea lui Homer
Distribuție:
- Ulise – Sebastian Marina
- Penelopa și toate celelalte – Cristina Juncu
- Athena, zeița înțelepciunii – Eliza Păuna (pian)
- Poseidon, zeul mării – Alexandros Raptis (tobe)
Echipă: Muzica – Cristina Juncu
Asistență orchestrație – Alexandros Raptis & Eliza Păuna
Inginer sunet – Alexandru Suciu
Grafică & afiș – Victor Diaconu