Nu doar despre o dragoste nebună! Mai degrabă despre alegeri,slăbiciune, damnare, obsesie, fragilitate. Nu doar despre o iubire stângace. Mai degrabă despre naivitate, sinceritate, puritate. Nu doar depre o dragoste cotropitoare. Mai degrabă despre lașitate, ură, răzbunare, însingurare. Nu doar despre o dragoste maladivă. Mai degrabă despre căutare, neîncredere, durere. Patru pesonaje și iubirile lor diforme și dezaxate se împletesc într-un decor sordid, rece, auster, totul scrijelit, rupt, rigid, precum viețile lor. Patru feluri de a iubi, cu sau fără prejudecăți, cu limite sau dincolo de ele, îngrădite sau rupând orice îngrădire. Patru povești diferite despre aceeași poveste, cu chipuri relectate și refractate diferit într-o oglindă spartă.
NEBUN DIN DRAGOSTE este o piesă a dramaturgului american Sam Shepard ce atinge marile teme ale dramaturgiei americane: familia, îndepărtarea, confuzia identitară, însingurarea,dependențele. Adăpostiți într-un motel mizerabil de la marginea deșertului Mojave, doi foști iubiți se reîntâlnesc , prilej cu care se dezvăluie dorințele pătimșe, secretele profunde și întunecate ale relației lor rgreu de înțeles. May și Eddie trăiesc mai mult decât o banală iubire. În prima scenă, May, este încovoiată pe podea, aparent într-o durere tăcută. Povestea lor, plină de duritate verbală, emoțională și fizică, se desfășoară de 15 ani. Au un atașament toxic și pasional care pendulează între dragoste și ură, nevoie aversiune, abandon și întoarcere. Îi sfâșie, lupta pentru identitate îi doboară, astfel că este greu să alegi ce este mai bine, să trăiască unul cu celălalt sau fără? Conduși de regizorul Claudiu Goga, actorii din distribuție, chiar dacă inegali în măiestria parcursului scenic, aduc dramatism și o intensitate explozivă mitului de referință al lui Sam Shepard, familia. Vorbind despre „familie” ca temă obsesivă a dramaturgiei sale, Sam Shepard afirma:„Singurul lucru care mă atrage mereu la tema asta este că nu poți scăpa de familie. Mă interesează legăturile biologice dintr-o familie și cum aceste pattern-uri comportamentele se transmit. Într-un fel, e un proces nesfârșit.”
Mihai Călin este Bătrânul. În general, el stă așezat într-un scaun, ascuns de o lumină slabă, sorbind o băutură și urmărind pasiv acțiunea. Treptat vorbește cu Eddie și May ca și cum ar fi tatăl lor, ceea ce s-ar putea să fie, deși susține că nu este sigur. Jocul detașat, mișcările lente, vocea joasă, privirea în gol, fac din personaj un soi de nălucă greu de prins și greu de luat în seamă. Un fel de spectru al trecutului, un rest al destinului ce pare a se detașa de realitate neimplicându-se în nicio alegere, în nicio orientare. Bătrânul nu este niciun moment un arbitru, pentru că și el duce lupta sa cu propriile sale alegeri și umbre. Gavril Pătru îi oferă lui Eddie seriozitate, tandrețe, ură și umor, dar mai ales un munte de nefericire. Primele cuvinte pe care le spune Eddie sunt cuvintele pe care crede că May vrea să le audă: „May, uite. Mai? Nu plec nicăieri. Vezi, sunt chiar aici. Nu am plecat.” Cu un fizic atletic, șarmant, îmbrăcat în blugi, cizme și o pălărie de cowboy, Eddie(dar și Gavril Pătru!) este foarte pe farmecul său, pe puterea sa de seducție, devenind un simbol al măreției Vechiululi Vest american,al cowboy-ului american prin excelență.
Raluca Aprodu este cea căreia regizorul i-a încredințat rolul May. Una dintre cele mai bine cotate ale peisajului teatral bucureștean nu duce până la capăt combustia personajului, rămâne undeva la divel exterior, departe de pasiunea totală, ratând jarul mistuirii. Andrei Ioan Ionescu (Martin) cucerește de la prima intrare în scenă, fragil, șovăielnic, cu o candoare înduioșătoare a omului simplu ce nu are nimic de ascuns, de trucat. În scena în care cei doi bărbați rămân singuri, iar Eddie îl tachinează și îl provoacă pe Martin livrându-i o poveste din trecut prin care dezvăluie că el este fratele vitreg al lui May și iubitul ei, Martin trăiește la vedere un amalgam de stări: nu știe să fie șocat, nici dacă nu este luat în râs, nici dacă realitatea este subjugată unor adevăruri cumplite. Aidoma lui Mitch din „Un tramvai numit dorință”, în freamătul său interior se ascund durerea pierderii femeii iubite și ratarea unicei șanse la fericire.
NEBUN DIN DRAGOSTE a lui Sam Shepard este, fără îndoială, una dintre cele mai faimoase piese ale lui Shepard. Jocurie dualului feminin-masculin, ură-iubire, răzbunare-iertate, realitate-fantezie. În cele din urmă, May și Eddie obosesc de luptă și iubire, rămâne doar îmbrățișarea lor iluzorie și blestemul trecutului care îi va bântui oriunde, cu oricine ar fi.
NEBUN DIN DRAGOSTE
de Sam Shepard
Traducerea: Andrei Marinescu
Regia: Claudiu Goga
Decorurile: Ştefan Caragiu
Costumele: Liliana Cenean
Muzica: Valentin Luca
Cu:
Eddie: Gavril Pătru
May: Raluca Aprodu
Bătrânul: Mihai Călin
Martin: Ioan Andrei Ionescu
Ciclul lor, plin de violență verbală, emoțională și fizică, se desfășoară de 15 ani. Se sfâșie unul pe altul și se întorc pentru mai mult. Nu există un sfârșit în vedere.