EMAUS, șoaptele și urletele adolescenței
Adolescenții…cei ce irită, zgârie, înțeapă. Cei ce urlă ca un animal în capcană și șoptesc dureri înghițindu-și saliva și spaima.Adolescenții…cei fără axiome, certitudini, aripi. Cei ce uită să zâmbească, să viseze, să rostuiască. Fericiți cei săraci cu visul, căci a lor va fi împărăția de niciunde spre nicăieri.EMAUS, spectacol al Teatrului Excelsior, regie Edda Coza și Dan Coza întoarce celălalt obraz spre adolescență, gata să primească palma nepăsării, a singurătății, chiar și pe cea a disperării. EMAUS reprezintă o punere în scenă a romanului cu același nume de Alessandro Baricco, carte foarte apreciată de cititori, apărută în Italia în noiembrie 2009. Emaus este orașul din Palestina în care doi ucenici îl întâlnesc pe Isus cel înviat, fără să-l recunoască până când acesta a plecat deja. Episodul din Evanghelia după Luca este unul ce a inspirat lumea artei, fie a culorilor sau cuvintelor. Un text dens, poetic, complex printr-o dramatizare inspirată, devine un spectacol cu trimiteri abundente la religie, etică, mitologie, simbolistică sau psihanaliză.
EMAUS este primul proiect de teatru al Asociației Tangent, co-finanțat de AFCN și realizat în parteneriat cu Teatrul Excelsior, Asociația Hearth, LiterNet și Teatrul Național „I.L. Caragiale”.La 4 aprilie 2024, Asociația Tangent a lansat un apel deschis pentru eleve și elevi de liceu din București pentru a face parte dintr-un focus grup dedicat spectacolului premiera în această toamnă, la Teatrul Excelsior, adolescenții luând parte la procesul de creație. pentru a face parte dintr-un focus grup dedicat spectacolului EMAUS, care va avea premiera în această toamnă, la Teatrul Excelsior. Prin coordonarea regizorilor Edda Coza și Dan Coza, adolescenții au asistat la repetiții, s-au implicat în crearea costumelor, montarea decorului și a luminilor și au descoperit rolul și responsabilitățile fiecărui membru din echipa unei producții teatrale, dar și ce resurse creative și tehnice implică realizarea unui spectacol.
„Întrucât personajele centrale ale romanului EMAUS, de Alessandro Baricco, trăiesc și relatează experiențe petrecute la vârste între 15 și 18 ani, am considerat că putem oferi o perspectivă autentică asupra adolescenței doar incluzând în echipă persoane care traversează această etapă a vieții la timpul prezent. Încercăm să-i înțelegem și să aflăm ce așteptări au de la un spectacol care nu doar că li se adresează, ci vorbește despre ei. Vom avea sesiuni de feedback în fiecare etapă de creație și îi vom încuraja să-și exprime opiniile și să ne ajute să spunem o poveste pentru generația lor. Cred cu tărie că va fi o întâlnire care ne va îmbogăți reciproc.” – Edda Coza, regizoare și Președinte AsociațiaTangent(https://teatrul-azi.ro/open-call-focus-grup-cu-liceeni-din-bucuresti-pentru-spectacolul-emaus/)
În locul unei analize a spectacolului cu iz de cronică teatrală, pentru a rămâne pe firul intențiilor inițiale ale proiectului, voi reda impresiile invitaților mei la teatru, specificând că atât adolescenții, cât și adulții au vizionat și alte spectacole de teatru cu diverse teme, în diverse abordări artistice
*Nicoleta I, com. Fantanele, Școala Profesională Mizil, 17 ani: „Mi-au plăcut foarte mult actorii, și pentru că au vorbit despre Dumnezeu, mi-a plăcut că cei doi tineri voiau să o îndrume pe Andre spre calea cea dreaptă, să se apropie mai mult de Dumnezeu; au avut câteva mesaje greu de înțeles, dar, a fost o piesă bună, pentru că mi s-a părut uimitor că în familia Andreei, când cineva își dădea ultima suflare, altul se năștea,trist și fericit în același timp, sfârșit și început.”
* Sanda F., prof.pensionară, Ploiești, 65 ani: „Un spectacol foarte bun, încărcat cu idei ce fac legătura între cultură, sociologie( problemele sociale actuale) și psihologia adolescentului prins între lumi: una bazată pe o educație religioasă(naratorul și prietenii lui cântau în corul bisericii și erau în diferite măsuri fascinați de misterul mistic_nu este tautologie), o altă lume a ispitelor sociale: muzică, dans, baruri, droguri. Demersul narativ este ușor ambiguu, mai dificil de urmărit de copii sub 17-18 ani, dar este plin de expresivitate. Actorii, foarte tineri și talentați, nu au lăsat impresia că spectacolul e la prima reprezentație.Coregrafia și mișcarea scenică- fabuloase.”
*Antonia G., Liceul Pedagogic Ploiești, 17 ani: „Pentru mine, Emaus a reprezentat un spectacol in care doua forme de extremism se duelează. Este genul de piesă capabilă ca, la fiecare vizionare, să ducă spectatorul pe un alt drum. Atât muzica, alternarea jocului actoricesc cu dansul, elementele de scenografie și luminile, cât și actorii talentați, fac ca spectacolul Emaus să fie unul fabulos, de la care spectatorii vor pleca cu pofta de a-l revedea.”
*Marian G., economist, Ploiești, 45 ani: „Autorii spectacolului, în dorința de a realiza o frescă a timpului nostru, au aglomerat prea multe teme și idei, fără a puncta una principală. Discontinuitea narațiunii dăunează înțelegerii ei.Am simțit nevoia unei caracterizări mai consistente a fiecărui personaj. Impecabil jocul de lumini.Nu este un spectacol pentru începători. ”
*Radu George, prof. București, 27 ani „Adolescența nu a fost niciodată ușoară, iar acest lucru l-au înțeles din plin spectatorii presei de teatru „Emaus”, reprezentată cu măiestrie pe scena Teatrului Excelsior. Atât romanul, cât și piesa de teatru au la bază un episod interesant din Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Luca despre cei doi ucenici care-l întâlnesc pe Hristos înviat în drumul lor spre Emaus, dar nu-l recunosc. Reinterpretat în cheie laică, această parabolă scoate la iveală orbirea și necunoștința care pun stăpânire peste oameni în anumite momente. Așa sunt și adolescenții în situațiile de criză identitară, când percep ceea ce se petrece în sufletele lor, fără a înțelege pe deplin.
Cel mai interesant aspect al piesei este hibridarea artistică, actorii îmbinând jocul scenic cu dansul, cu muzica și cu spectacolul de lumini, ceea ce a captat și a menținut atenția spectatorilor pe parcursul întregii reprezentații. Se remarcă, de asemenea, amestecul registrelor artistice, temele „serioase”, „înalte”, „grave”, îmbinându-se armonios cu scene din viața cotidiană a adolescenților (primele iubiri, prietenia, relația cu părinții și cu ceilalți, consumul de alcool sau de alte substanțe interzise, menținerea inocenței).
Acțiunea nu este liniară, personajele pendulând între trecut și prezent, publicul fiind ghidat de anul proiectat pe scenă cu ajutorul sistemului de lumini. Astfel, privitorul este provocat să pună în ordine ceea ce vede pentru a reconstrui povestea.
Elevii participanți au învățat să valorifice puterea prieteniei adevărate, să se ferească de anturajele negative, să aibă încredere în sine și în persoanele care contează cu adevărat și să cultive o comunicare eficientă pentru a preîntâmpina sau chiar pentru a rezolva o serie de probleme. De asemenea, au înțeles că atunci când viața e grea și cenușiul existențial începe să le domine viața, Dumnezeu este bun, blând, milostiv și vine în ajutorul celor care Îl cheamă cu credință și cred cu tărie că vor fi ajutați.”
*Alexandra M., com.Fântânele, Școală Profesională Mizil,17 ani,:”A fost un spectacol deosebit și captivant cu multe înțelesuri pe care trebuia să le descoperim. Mulțumim pentru această experiență.”
*Andrei I, com.Teișani, Liceu Informatică Ploiești, 17 ani:„Emaus îmi pare a fi o dramă profundă și complexă. Prin folosirea unui limbaj modern al tinerilor, dar și prin prezentarea luptei interioare cu privire la credință și căutările proprii. Apar personaje complexe, cum ar fi Sfântulcare se întoarce spre religie formând o trupă a Bisericii împreună cu Bob, Luca, și încă un băiat., dorind ca Andre să se alăture, dar fiindu-i prea rușine să o invite. Spectacolul vorbește despre cădere și decădere. În sală atmosfera a fost plăcută cu mulți tineri care au râs, chiar și eu, la unele scene serioase, le-am găsit și parte comică. Toată admirația mea pentru efortul depus de actori și scenariști.”
Spectacolul EMAUS a reușit să fie, așa cum și-au dorit autorii proiectului, un teren comun al amintirilor și al căutărilor, un spațiu în care te poți confrunta și împăca ulterior cu tine. Sau un elogiu adus adevărului care merge alături de noi, noi cei orbi sau legați la ochi. La câți ani am simțit fiecare dintre noi că fericirea are culoarea amintirilor? Ce vârstă avem pe stradă, cu ceilalți, în noi înșine?”Avem cu toţii şaişpe, şapteşpe ani – dar fără s-o ştim cu adevărat, e singura vârstă pe care ne-o putem imagina.”
EMAUS
Dramatizare după Alessandro Baricco
Regia-Edda Coza și Dan Coza
Scenografia-Clara Pop
Coregrafia și mișcarea scenică-Mariana Gavriciuc
Lighting design-Dani Buglea
Muzică originală și sound design-Adrian Piciorea & RAW Creatives
Distribuția:
Naratorul – Eduard Chimac
Andre – Irina Ștefan
Luca –Vlad Crudu
Sfântul – Iustin Danalache
Bobby –Tony Macpela
0 comentarii