Tot încerc a scrie aceste cuvinte, dar ziua de luni mă pândește la colț și mă las mai mereu pradă ei. Greu să comentezi un spectacol muzical 100% fără un bagaj minimal de cunoștințe teoretice . Greu, dar nu imposibil, să faci, să simți diferențe de la un spectacol la altul. Noroc să le vizionezi într-un crescendo calitativ.
Trei seri de vară, trei spectacole : „100 de ani cântec”, „Suflet pereche” și „Majestic estival”, toate articulate instrumental de Orchestra Majestic condusă de dirijorul și compozitorul Viorel Gavrilă. Le-a spus cineva membrilor orchestrei că au început să semene între ei? Atâția ani de armonie, de consonanțe, de ritmuri pereche au dus la o uniformizare solidară a chipurilor, fără a ciobi personalitatea fiecăruia. Laurentiu Matei – chitara solo, Cristian Florea – clape, Ciprian Cornita – clape, Ilie Staniste – tobe, Ionut Lita – saxofon, Laurentiu Horjea – bas , de ei este vorba, par un grup extins de muschetari într-o luptă continuă, deși câștigată pentru onoarea muzicii românești.
Dacă primul spectacol pierde din valoare prin numerele umoristice destul de prăfuite (mă refer strict la conținut, nu la jocul actoricesc) și prin abordarea unui repertoriu lejer, în celelalte două producții echipa realizatoare își ia revanșa. „Suflet pereche” ( Regia, scenariul şi selecţia muzicală îi aparţin lui George Liviu Frîncu,) are o structură unitară, se bazează în mare parte pe melodiile reprezentative din repertoriul lui Nico, dar și a invitaților săi. „Majestic estival” prin interpreții Nico, Daniela Raduica, Romeo Zaharia, George Capanu, Marius Bălan, Rodica Tudor reamintește publicului șlagăre românesti și din repertoriul international , de data aceasta nimic facil, piese ”grele” și interpretări de excepție.
Dacă Nico a noastră este, de fapt, NICO, apreciată, consacrată, răsfățată de public și critici, dacă Daniela Răduică a avut șansa unui întreg Paris scenic căruia să–i spună Bonsoir, dar și pe cea a întâlnirii cu Răzvan Mazilu, Rodica Tudor trebuie crescută și înălțată. Rodica merită albumul ei, spectacolul ei, pentru că, da, CÂNTĂ teribil de bine.
Apreciez inițiativa lui Marius Bălan de rosti numele compozitorului Vasile Veselovschi a cărui piesă a interpretat-o, dar și a interpretului inițial, Aurelian Andreescu. Într-o lume cu o memorie culturală în stare de avarie, nu ar fi rău ca toți interpreții să amintească numele celor de dinainte, din când în când. Felicit pe dnul Romeo Zaharia nu doar pentru interpretarea melodiilor ”Oameni” sau ”Doar pentru ea”, ci și pentru vestimentația de scenă absolut impecabilă de fiecare dată.
Am simțit valoarea recitalurilor estivale atunci când , ascultând, nu mai percepeam interpreții , ei transfigurându-se doar în VOCI. Voci ce ar putea fi ascultate pe orice scenă, în fața oricărui public, oricât de exigent, nu numai în curtea strâmtă a Imaginariului .
Ce i-ar trebui Teatrului de Revistă MAJESTIC să devină cel mai bun din țară? Un restart al momentelor umoristice. Refuz să cred că Vacanța mare a îngropat definitiv umorul de calitate în România . Poate trebuie scormonite textele lui Dan Mihăescu, ale lui Vasile Maximilian, poate trebuie inițiat un concurs pentru scrierea de texte umoristice fără vulgarități sau stridențe. Cu un Director femeie electrică ploieșteancă , Majestic va rezolva și acest impediment în calea calității.
Și cred că îi mai trebuie PUBLIC. Este inadmisibil, inexplicabil și nedrept să existe locuri goale la un spectacol unde Nico arde pe ritmurile lui Purple rain și unde Shallow (from A Star Is Born) sună incredibil cu aceeași Nico și Marius Bălan sub solo ul de chitară bas a lui L. Horjea.
Thank you for the music, MAJESTIC !