Don Juan este cool. Se încalță în adidași cu luminițe pe care le aprinde când trec femei prin preajmă. Are o față care amintește de Buster Keaton, Rudolph Valentino și Laurence Olivier în Hamlet. Se pomădează izbitor și se alintă ca un matur în regresie. De fapt, este un adult în regresie, histrionic și narcisist. Are ipocrizia lui Tartuffe, ignoranța și infatuarea lui Jourdain, șmecheria lui Scapin, zgârgenia lui Harpagon. Este omul zilelor noastre, neobrăzat, meschin, tupeist, agresiv, infatuat.
Așa îl vede regizorul Cristi Juncu pe celebru erou( rol Șerban Gomoi), prototip al amantului universal. Îl dezbracă de magie, pentru că trăim pe repede înainte și tot ce este simbol și simțământ ne repugnă. Îi alungă orice urmă de romantism, pentru că visarea și delicatețea au fost de ceva timp condamnate la oprobriul umanității a cărei fereastră spre lume se reduce la dimensiunea unui ecran de smartphone.
Îmi reamintesc ce am învățat despre complexul lui Don Juan „un Don Juan are o stimă de sine foarte bună, dar în realitate nu stă foarte bine la capitolul respectiv. Lipsa încrederii în sine il face pe acesta să caute confirmari și, tocmai din cauza asta, zboară din floare în floare.Recurge la un comportament manipulativ, profită, minte și înșală. Face toate aceste lucruri uitându-se în ochii partenerei. Nu are capacitatea pentru asumarea eventualelor eșecuri și pentru depășirea acestora. Nu este capabil să suporte refuzurile, respingerile și decepțiile, tocmai din cauza asta doar seduce și apoi renunță”. Nu-i așa că fiecare dintre noi are un Don Juan în preajmă?
Șerban Gomoi se desfată în rol, îi place ceea ce face și uneori înoată cu dificultate în valurile propriilor sale improvizații. Este spontan, mizează pe farmecul său nativ, astfel că impresia generală este de reușită. Între senzualitate și cruzime este o demarcație fragilă, bine subliniată printr-un joc expozitiv, uneori interactiv.
Sganarel (rol Gabriel Răuță) imaginat de Cristi Juncu egalează în simbolistică și consistență personajul eponim. El face parte din ampla familie a bufonilor, laș, mâninos și lacom. Sganarel are două fațete: o fațetă socială când este oripilat de comportamentul stăpânului său și se arată plin de compasiune și empatie față de victimele acestuia, dar și personală, fiind legat indisolubil de un monstru. Este fascinat de fățărnicia, imprevizibilitatea și capacitatea stăpânului său de a umili și subjuga. Excelentă prestația lui Gabriel Răuță, cel bun actor din distribuție în opinia mea! Dinamism, flexibilitate, dedublări impecabile, schimbarea registrelor de la comic la dramatic, ținută și intonație, nicio exagerare de vedetă, monologuri dense, lui Gabriel Răuță îi revine finalul, cu multiplele lui valențe critice. Nu este loc de nicio improvizație, de niciun alint. Talent și responsabilitate, rară combinație!
Restul distribuției este ușor inegală. O apariție scurtă, dar delicată și convingătoare, cât să te bucuri că o revezi și la finalul piesei, actrița Raluca Jugănaru în Gusman! În cheie ludică gen commedia dell arte, amuzanți, complementari, Rareș Andrici și Vlad Bălan în frații Elvirei. Ca întotdeauna echilibrat, dens, cu atenție spre partenerii de scenă, cu o curată rostire a replicii, Paul Chiribuță în tatăl lui Don Juan. Diana Roman plătește prezența în prea multe roluri de femeie frivolă și nu reușește să transmită nimic nici în postura de îndrăgostită, nici în cea de cucernică. Sorin Cociș este în largul lui în rolul negustorului, optând spre un joc calm, cald, aproape tandru. Razvan Bănică (Pierrot) și Sorina Ștefănescu( Mathurinne) au abordări discrete pentru personajele lor, în schimb surpriza vine din partea Mihaelei Subțirică, actrița ridicând rolul Charlottei din sfera secundarelor. O gamă de stări citești în privirea și mimica sa: incertitudinea viitoarei neveste, uimirea în fața unei posibile întâmplări fericite, nedumerirea, frica, superioritatea garantată de o relație stabilă. Charlotte nu ridică vocea, nu face gesturi groase, doar ridică din umeri, se încruntă, încearcă a zâmbi, se autoanalizează, toate într-un joc abil, jonglând printre sentimente. Ion Haiduc se remarcă într-o scenă plină de emoție, cerșătorul său fiind un personaj care îi rezistă lui Don Juan, poate singurul personaj care nu se vinde pe nimic în lume, alegând calea cea dreaptă, cu orice risc. Deloc simple rolurile interpretate de Claudia Moroșanu(o statuie) și Alex Floroiu (statuia comandorului). Mi-am reamintit cuvintele „You can be a star if you can hold still / Poți să fii vedetă dacă stai nemișcat.”Ambii actori stăpânesc și controlează nemișcarea, într-o adevărată geometrie a sentimentelor, nu rostesc cuvinte, dar gândurile lor se aud cu forța marmurei din care par a fi clădiți.
Reușita spectacolului se datorează și Carmencitei Brojboiu (scenograf) în tandem cu Cristian Șimon (light design).Mai multe chilii-celulă cu aspect falic sunt dispuse în semicerc, din ele ies personaje, obiecte, statui. În ele se petrec lucruri stranii sau se refugiază închipuiri. Costumele personajelor au izbutit să imite cât mai fidel materialitatea presupusă a statuii, marmura prin culoarea cenușie, irizările, croiala, greutatea lor.
Dialogurile captivante și duale, impregnate cu ironie și sarcasm coboară în întunecimea ființei noastre. Rămânem privitorii unui joc inteligent al seducției, al cruzimii, al interesului. Nimic moral, nimic sfânt. Solemnitatea și sobrietatea unor vremuri supuse onoarei și credinței devin istorie, în locul lor lăbărțându-se promiscuitatea, mercantilismul, deșertăciunea.
DON JUAN
Regia și versiunea scenică a textului: Cristi Juncu
Scenografia: Carmencita Brojboiu
Light design: Cristian Șimon
Distribuția:
DON JUAN, fiul lui Don Louis – Șerban Gomoi
SGANAREL, valetul lui Don Juan – Gabriel Răuță
ELVIRA, soția lui Don Juan – Diana Roman
CHARLOTTE, o țărancă – Mihaela Subțirică
PIERROT, un țăran – Răzvan Bănică
DON CARLOS, fratele Elvirei – Rareș Andrici
DON LOUIS, tatăl lui Don Juan – Paul Chiribuță
DIMANCHE, un negustor – Sorin Cociș
MATHURINE, o altă țărancă – Sorina Ștefănescu
UN CERȘETOR – Ion Haiduc
GUSMAN, servitoarea Elvirei – Raluca Jugănaru
DON ALONSO, alt frate al Elvirei – Vlad Bălan
STATUIA COMANDORULUI – Alex Floroiu
O ALTĂ STATUIE – Claudia Moroșanu