La început a fost sunetul! Picătură cu picătură, sunet după sunet, așa s-a născut o muzică nesfârșită, învăluitoare, un decor al vibrațiilor, răsărind a istorie și amurgind a legendă. Nimic nu rămâne neatins de sunet, nici complexitatea relațiilor de putere, nici trăirile personajelor, nici adâncimea și ciclicitatea timpului istoric. Legând unde orientale, irizări folk, rock, jazz, acorduri electronice, muzica lui Nicu Alifantis redă tensiunea din interiorul scenei într-un discurs sonor divers și incitant ce dezmorțește simțurile și dezleagă mintea.
La început a fost gestul! Limbajul coregrafic, postura corporală, mișcarea individuală și de grup, plasticitatea devin elemente caracterizante pentru componenta socială și afectivă a spectacolului, captând spectatorul prin senzația unui perpetuum mobile. Prin discursul corpurilor în mișcare se stabilesc relații ambigue între personajele și ele pline de contradicții și de ambiguități. Coregrafia semnată de Galea Bobeicu are forța de a povesti și a dezlega noi sensuri cuvintelor.
La început a fost culoarea! O lume în linii frânte, pereți transparenți, cadre prin care apar și dispar personajele, stampe mobile, lacuri stilizate, celule de tortură sau de iubire (sinonime, nu?), așa sunt decorurile semnate de Alin Gavrilă. Prin ele cutreieră ele personaje foșnind a mătase și a trădare. Costumele largi, unduioase concepute de MC Ranin par o frântură din libertatea interioară a celor ce le poartă.
La început a fost lumina! Nu doar un ingredient, lumina (light-design:Lucian Moga) răbufnește violent, acoperă și descoperă intrigi și dureri, este efervescentă și obraznică, înșelătoare și perversă. Imaginile video hrănesc violența, frica, trădarea, lupta. Pe panourile transparente, dar și pe întreg spațiul scenei se proiectează alert și neregulat forme în mișcare, imagini geometrice, simboluri religioase, transformându-se necontenit dintr-una în alta(video design: Ionuț Gavrilă). La trecerile dintre scene, lumina remodelează spațiul, sugerează imaginea unui timp în mișcare.
La început a fost povestea! O poveste în poveste în care trecutului i se oferă o nouă perspectivă de citire, iar prezentului o oglindă în care trecutul acaparează întreaga suprafață. Piesa EMPRESS OF CHINA, scrisă de Ruth Woolf a avut premiera la New York la Pan Asian Repertory Theatre (1984). Alte producții includ cele de la Cincinnati Playhouse, East Coast Theatre Company din Sydney, Australia și la Festivalul Todi din Italia. Piesa acoperă doi ani cruciali în timpul domniei împărătesei văduveă Tzu-his, când puterile străine bat la ușa Chinei, cerând comerț și modernizare. Împărăteasa rezistă cu înverșunare la ceea ce vede ca o invazie și o provocare la adresa tradițiilor antice ale Chinei, nereușind să citească semnele progresului inevitabil. Multe dintre teme sunt la fel de relevante acum ca atunci când a domnit Tzu-Hsi, cum ar fi Occidentul care să impună propriile valori altor culturi, lupta individului pentru a menține controlul, natura corupătoare a puterii și pericolul de a pierde contactul. Wolff scrie în introducerea piesei despre Împărăteasa: „A trebuit să ajungă la puterea absolută înainte de a putea simți golul ei absolut”.
La început a fost actorul! O echipă sudată, omogenă la care se adaugă nume noi susține povestea într-un ritm alert cu inflexiuni cinematografice. Cristina Dumitra, Antonia Ionescu, Andrada Fuscaș, Cristian Olaru, Florin Georgescu și Andrei Mărcuță sunt cei cărora ar fi o mare eroare să le atribui statutul de actori în personaje secundare. Fie că sunt curteni, vizitatori într-un muzeu, luptători, ei au talentul de a întruchipa un personaj colectiv ce intermediază comunicarea directă între scenă și public. Gesturile, mișcările, prizele lor, fizionomiile încarcate de înțelesuri umplu tablouri de o consistență ideatică pătruzătoare. Aparițille Deliei Lazăr nu sunt stridente, grotescul este bine ținut în frâu, interpretarea fiind îmbogățită de un comic decent și de o permanentă stare de mirare. Alex Iezdimir este un împărat dezorientat, oscilând între tinerețe expansivăși vulnerabilități. Lui Emanuel Bighe ăi reușește caracterizarea minuţioasă a personajului său, eunuc, apelând la un umor fin plasat, punctând dramatismul condiției sclavului și lupta sa perfidă pentru supravietuire. Liviu Cheloiu în rolul generalui expune eroismul și virilitatea obosite de prea multe lupte, de prea multe înfrângeri ale unicului personaj ce face față profilului impozant al împărătesei. Visceral, tumultos, tunător, Liviu Cheloiu așază straturi shakespeariene peste armura invincibilă a eroului. Sebastian Bălășoiu transformă unrol secundar într-o prezență vizibilă, are datele exterioare ale unui profesor progresist, și el cu indoielile și contradicțiile sale. Frumoasă, fină, sigură în rostire și gestică, Oana Marcu are grația Ofeliei prinsă între uneltiri, războaie și o iubire avortată înainte de termen. Iulia Verdeș pare în largul ei într-un rol unde contează feminitatea și duplicitatea, iar legăturile primejdioase dau noduri strânse ce se pot desface numai cu sânge și trădare. Ada Navrot îmbracă personajul principal în megalomanie, cinism, vină, ispăşire, iertare şi sarcasm. Actrița netezește asprimea personajului prin inflexiuni feminine și licăriri vizionare în ceea ce privește credința și puterea țării cu care pare că se confundă. Imaginea de mare împărăteasă se estompează uneori în fața unor cioburi de umanitate ce se îneacă într-o mare singurătate. Cea mai spectaculoasă interpretare este a lui Tache Florescu, supraviețuitoruletern, niciodată zdrobit total de roata puterii și a trădării. Actorul posedă acea artă de a putea fi ridicol, amuzant, derizoriu, fără a înceta de a fi malefic și înspăimântător.
Și pentru că toate acestea sunetul, gestul, culoarea, lumina, povestea, actorul au trebuit să locuiască în aceeași casă, la începutul începuturilor a fost constructorul, nebunul, visătorul, regizorul Alexander Hausvater!
ÎMPĂRĂTEASA CHINEI
de Ruth Wolff
regia : Alexander Hausvater
decorurile: Alin Gavrilă
costumele: Mc Ranin
muzica: Nicu Alifantis
coregrafia: Galea Bobeicu
video design: Ionuț Gavrilă
light-design: Lucian Moga
asistent regie: Maria Nicola
Cu: AdaNavrot, Tache Florescu, Emanuel Bighe, Alex Iezdimir, Sebastian Bălășoiu, Iulia Verdeș, Oana Marcu, Liviu Cheloiu, Delia Lazăr, Cristina Dumitra, Antonia Ionescu, Andrada Fuscaș, #Cristian Olaru, Florin Georgescu și Andrei Mărcuță
Un comentariu