„Ați fost spectatorii Teatrului Masca, sunteți prietenii Teatrului Masca” aud la final de spectacol. Mulțumesc în gând pentru prietenie și roșesc de rușine pentru că m-am lăsat atât de mult așteptată. Orice întâlnire se petrece atunci când trebuie, ar zice filozofii. Poate eram prea încărcată de realismul teatrului social, prea dezamăgită că nu voi ajunge niciodată„La Moscova, la Moscova!”, prea sătulă de proiecții video și de forme noi. Poate zilele mele s-au rostogolit„fără oprire, fără răgaz”, simțindu-mă „pe un fir de ață” și acum aveam nevoie de un râs sincer, deschis, sperând pentru o seară că mereu totul se termină cu bine.
“Despre dragoste si alte bazaconii”, opera buffa de la Teatrul Masca este piesa vinovată de aceste gânduri-rânduri. O poveste simplă, petrecută într-o piazzetă italiană despre iubirea dintre Colombina și Arlechino cei de atunci, dar și cei din „noul val”, o odă adusă comunității vesele și unite, o satiră la adresa justiției, operă tragi-comică(suprarealistă ar adăuga avocatul din mine!), un semn discret făcut Divinității sătule să ne tot numere Poruncile.
Muzica spectacolului compusă de Răzvan Diaconu pare un adjuvant al sentimentelor și atitudinilor, o modalitate de a întreține acțiunea , de a puncta versatilitatea personajelor . În coregrafia Mirelei Simniceanu personajele individuale curg unul din celălalt, au mobilitate de acrobat, se împletesc, se ciocnesc, conturând un fantastic personaj colectiv omogen și divergent în același timp.Ancăi Albani i se datorează mult din magia spectacolului, concepând un decor ingenios, modular, ce poate fi in funcție de câteva deschideri sau elemente decorative și o sală de judecată, și un eșafod, și o piață însorită. Costumele realizate tot de scenografă au viață, descriu temperamente, contrează caracterele personajelor, la fel machiajul și perucile.
Se spune că istoria commediei dell’arte este în bună măsură istoria supremaţiei actorului. Chiar dacă spectatorul subiectiv a pus deja ochii pe câțiva dintre ei, nu se cuvine a face diferențieri pentru că voluptatea jocului, energia, capacitatea de a surprinde, de a se reinventa, farmecul ingenuu, expresivitatea, dăruirea sunt atribute vizibile ale fiecărui actor. Mihai Mălaimare a creat nu doar un teatru, un stil, ci mai ales o trupă. Spiritul de echipă, bucuria de a juca împreună slujesc mesajelor simple ale spectacolului despre frumos și bine.
Da, zâmbești la final, la exterior și înlăuntrul tău. Simplitatea curăță noroiul suficienței, naivitatea spală rușinea aroganței. Mulțumesc, Teatrul Masca, noul meu prieten! Pe curând!
“̦, ̦, ̦̂ / ̦ ̦̆ / ̦̂ ̦ ̦ / ̦ ℎ ̆ ̦ un fir de ață!”
Realizatorii:
Scenariul și Regia – Mihai Mălaimare
Muzica – Răzvan Diaconu
Scenografia – Anca Albani
Coregrafia – Mirela Simniceanu
Corepetitor – Teodora Spînu
Distribuția:
Alina Crăiță – Actrița / Vânzătoare/ Jurnalista/ Grefierul/ Călăul/ Chelener
Anamaria Pîslaru – Pedrolino / Vânzătoare/ Călugărița/ Chelner
Dora Iftode – Gina Farina / Vânzătoare/ Chelner
Cristina Panait – Colombina/ Vânzătoare/ Grasa/ Statuia vivantă
Laura Dumitrașcu – Duică – Pulcinela/ Vânzătoare/ Zbirul/ Călugărița
Daciana Voinescu – Fiorilla / Călugărița
Sorin Dinculescu – Trastulo/ Vânzător/ Judecătorul/ Preotul
Valentin Mihalache – Mestolino / Vânzător/ Procuror
Mario Valdevira – Capitano/ Vânzător
Petru Marginean – Arlechino/ Vânzător
Mihai Mălaimare – Securistul/ Vânzător/ Vrăjitoarea/ Violonistul