O fi fost vreodată, că nu știm sigur dacă a fost, un aventurier, Louis De Rougemont, care zice-să că ar fi trăit 30 de ani naufragiat pe o insulă, după care s-ar fi pus pe scris memoriile aventurilor trăite, cartea amintirilor sale având un succes răsunător. Cum omenirea iartă orice, mai puțin succesul, posteritatea s-a apucat să despice firul în patru, să verifice și chestioneze cele povestite. Cu o pereche de ochelari de cal și cu al treilea ochi miop, posteritatea a văzut numai impostură, a adulmecat minciuna și s-a pus pe destrămarea poveștilor evocate de aventurier cu rapacitate de zeitate geloasă în confruntare cu o biată Arahnee. Realitate sau legendă? Adevăr sau provocare?
Louis De Rougemont s-a născut în 1847 într-un mic orășel elvețian. A ajuns să lucreze în Australia, ca asistent al unei actrițe, servitor al unui bancher elvețian, majordom al guvernatorului Australiei de Vest, chelner, vânzător de costume de scafandru, și, la un moment dat, a călătorit în nord cu o barcă. În 1898, la Londra, s-a dat drept un nobil francez născut pe Bulevardul Haussman din Paris, care avea de spus o poveste uluitoare, susținând că a petrecut 30 de ani părăsit printre indigenii din nordul Australiei, naufragiat în Golful Cambridge. El a fost crezut la început, a devenit faimos, apoi, au început să se ridice întrebări de către unii care cunoșteau nordul Australiei mai bine decât De Rougemont, care a refuzat să discute despre limbile indigene pe care pretindea că le-a învățat sau să localizeze pe o hartă unde s-au petrecut aventurile sale. Chiar și când editorul său din Londra și-a dat seama că poveștile și autorul lor ar putea fi falsuri, au continuat publicarea. Povestea lui De Rougemont a provocat multă creativitate datorită entuziasmului cu care este relatată, a misterului ce a plutit asupra locurilor evocate, autorul devenind un fel de„Robinson Crusoe al Australiei”. Povestea a inspirat piesa dramaturgului american Donald Margulies, „Naufragiat! care a avut premiera în 2012. Donald Margulies (Premiul Pulitzer pentru dramă în 2000 pentru „Cina cu prietenii)” a fost însărcinat să scrie „Naufragiat” ca o piesă de teatru pentru copii. „o piesă pur teatrală despre puterea imaginației”.Titlul complet al piesei este „Naufragiat! Un divertisment – Aventurile uimitoare ale lui Louis De Rougemont (așa cum a spus el însuși)”, iar scenariul se bazează pe această poveste adevărată.
Dacă aș vrea să predau despre imaginație ca proces psihic, aș alege ca suport piesa„Naufragiat”. Dacă ar trebui să vorbesc despre creativitate ca formațiune psihică complexă, caracterizată printr-o multitudine de sensuri: productivitate, utilitate, eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate, originalitate, aș da exemple din piesa „Naufragiat”.Când fac aceste afirmații nu mă refer doar la scenariul piesei care se unduiește între realitate și ficțiune, alunecă în ludic și fantastic, amețește, învolbură mintea și inima, ci și la spectacolul regizat de Andrei Huțuleac în scenografia Marei Nicola, cu patru tineri actori de la Teatrul„Maria Filotti” din Brăila: Ciprian Chiricheș, Nicholas Cațianis Jr., Blanca Dobă, Corina Borș.
Rar asemenea echipă pe o scenă de teatru! Toți tineri (da, domnule Huțuleac, toți, inclusiv regizorul), toți jucând de parcă au înghițit înainte toată marfa dintr-un depozit de energizante, din toți revărsându-se un talent năucitor și toți atât de fericiți că sunt pe scenă de parcă au consumat toată provizia de soma din minunata lume nouă. Am tot pândit spectacolul prin festivaluri, nereușind să ajung la premieră la Brăila, așa că mi s-a părut o șansă să îl văd aproape de mine, la Târgoviște, în cadrul Babel fast 2023. Într-o sală destul de aridă și neprietenoasă pentru un spectacol de teatru, un public eclectic a trăit în ritm de poveste, a râs incendiar, a învățat limbi exotice, a purtat războaie, a călărit broaște țestoase.
Ciprian Chiricheș în rolul lui Denis de Rougemont își face apariția în calitate de amfitrion cerând spectatorilor să închidă telefoanele mobile într-un mod foarte convingător și amuzant. Drumul spre poveste și fabulă, spre aventură și spre iluzie este deschis. Are atâta șarm Ciprian, este atât de nonșalant, de elegant, de cuceritor, că îi sorbi cuvintele cu nesaț, precum copiii de odinioară ascultau povești nemuritoare nedorindu-și niciodată să se sfârșească. Într-un ritm amețitor, o lume întreagă se perindă pe scenă, costumele se schimbă rapid, trupurile se metamorfozează, chipurile par privite prin oglinzi concave și convexe, vocile se amestecă în vuiet de mare și glas de sălbatici. Nimic nu este ce pare, nimeni nu este definitiv cine crezi că este. Și toată această mirifică nebunie este opera a trei actori: Nicholas Cațianis Jr., Blanca Dobă, Corina Borș. O să le scriu numele bolduit de câte ori pot pentru că merită să le ținem minte, să le căutăm pe afișele de spectacol. Da, nu sunt vedete, nu joacă în piese ale căror bilete au prețuri ce îți dau frisoane. Dar joacă deschis, cald, energic, îndrăzneț, cu istețime, umor, cu o bucurie pe care o revarsă prin toți porii. Pare ușor, pare o joacă, dar nu ai cum să nu înțelegi în ce joacă serioasă s-au băgat, câte reguli au de respectat pentru a da iluzia unei istorii fără reguli.
Imaginația și creativitatea presupun trei calități:
- Fluiditatea – capacitatea de a ne imagina în timp scurt un număr mare de imagini, situații;
- Plasticitatea – ușurința de a schimba modul de abordare a unei probleme, atunci când un procedeu nu poate fi aplicat;
- Originalitatea – este expresia noutatii unei solutii;
Toate se regăsesc în concepția regizorală a lui Andrei Huțuleac, grefată pe un univers imaginat de scenografa Mara Nicola. Cu toate obiectele la vedere, cu toate mecanismele ce stau de obicei în culise, acum pe scenă, spectacolul determină participarea imaginativă a publicului, atras într-o altă lume cu totul nouă, un tărâm virgin al reveriei. Scena pare aglomerată, multe obiecte par inutile sau în exces: cufere, frânghii, scări, instrumente muzicale, cufere, cuiere, o cadă, costume de-a valma, cuiere. Numai că, scenă după scenă, ele își dovedesc rostul printr-o combinație ingenioasă și printr-o mânuire rapidă și abilă de către actorii care interpretează roluri multiple. Componenta principală a creativității este imaginația. Aceasta este văzută drept aptitudinea de a ne reprezenta obiectele absente și de a combina imaginile, realizeazând o fuziune a informațiilor în structuri noi, contopind, tranformând, unind idei, imagini, obiecte, fenomene, astfel ajungând la un produs cu totul nou. Între factorii imaginației creatoare, au fost subliniați: intuiția, ingeniozitatea, originalitatea. Da, în „Naufragiat”, din aproape nimic se creează o lume, nu doar vizuală, ci și auditivă. Patru actori pe scenă și doi în culise (se simte în spiritul de echipă că și scenaristul, și regizorul unt actori), fără mecanisme tehnice, fără sfintele proiecții, fără instrumente live pe scenă ne fac să auzim valurile, să ne înfricoșeze zgomotul războiului, să percepem apropierea furtunii, să ne agite revoluția industrială londoneză
Nu știu dacă dramaturgul știa teoria lui Gordon William despre sinectică(termenul de sinectică provine din grecescul synecticos „syn” -„a aduce împreună” și „ecticos” -„elemente diverse”), asocierea unor idei aparent fără legătură între ele. Sinectica implică parcurgerea a trei faze:
- convertirea ciudatului în familiar- înțelegerea problemei;
- convertirea familiarului în straniu, ciudat-îndepărtarea de problemă;
- reconvertirea ciudatului în familiar- revenirea la problemă.
Piesa(foarte bine tradusă de Corina Moise) subliniază esența convenției teatrale, prin intrările și ieșirile amfitrionului, prin intercalare cu har a episoadelor între nararea propriu-zisă. De la real la imaginar, de la firesc la straniu, de la fictiv la concret, trecerile sunt diversificate, poetice
„Publicul este lăsat să judece dacă este o figură inspirațională atinsă de geniu imaginativ sau un simplu escroc. Putem lua în considerare și posibilitatea ca eroul acestei povești adevărate bazată pe o poveste neadevărată să fie câte puțin din fiecare.” scria The New York Times despre „Naufragiat”. Nu știu ce a judecat publicul de la Târgoviște. Știu însă că o stare de bine, vecină cu euforia plutea în aer. Poate erau de vină zâmbetul triumfător al lui Ciprian Chiricheș călare pe o broască țestoasă sau tumbele incredibile și lătratul„grăitor”al câinelui jucat de Nicholas Cațianis Jr. Poate aveau încă în minte rânjetul jucăuș al căpitanului cu picior de lemn (excelent rol contre-emploi al Biancăi Dobă) sau păsăreasca neinteligibilă, dar tare plină de sensuri a Corinei Borș. Naufragiasem cu toții, actori și spectatori pe o insulă unde poți să crezi, să aștepți, să zbori, să lupți, să te înalți. Într-un aforism formulat de Gaston Bachelard se spunea „cine nu se înalță cade”. Pentru o seară, am avut norocul să ne înălțăm cu toții pe spinarea unei broaște țestoase, uitând de banalul nostru trai la orizontal.
Naufragiat! – Fantasticele aventuri ale lui Louis Rougemont (povestite de el însuși)
Teatrul „Maria Filotti” Brăila
De Donald Margulies
Traducerea: Corina Moise
Regia: Andrei Huțuleac
Scenografia: Maria Nicola
Distribuția: Ciprian Chiricheș, Nicholas Cațianis Jr., Blanca Dobă, Corina Borș