MANSDORF sau cine salvează un teatru, salvează întreaga lume

Oamenii spun povești. Timpul spune povești. Clădirile spun povești. Teatrul spune povești. Cine ascultă poveștile lor se întreabă: „Mai există teatru după ce fapte și clipe s-au petrecut cu adevărat  dincolo de imaginația celor mai  înspăimântătoare povești? ”. Cine vizionează  constant  spectacolele produse de Teatrul Evreiesc de Stat București știe că aici poveștile de pe scenă se detașează de tot ce este insignifiant sau pueril, se afundă în pâcla istoriei pentru a-o desluși, nu pentru a mitiza ceva sau pe cineva, adunându-se toate fir cu fir, destin cu destin, într-o țesătură vie și dureroasă, densă precum timpul, adâncă precum istoria cea mare.

Pe 1 august 2023, primul teatru de limbă idiș din lume, Teatrul Evreiesc de Stat București a aniversat 75 de ani de la înființare. Spectacolul „MANSDORF” este o metaforă a rezistenței culturii evreiești într-o Europă antisemită prea multă vreme, un omagiu adus ambiției și rezistenței  unui grup de intelectuali care au pus bazele, când nimeni nu credea că este posibil, unui teatru evreiesc.

Momentul de istorie:

În  anii 1941-1944, într-o perioadă de  prigoană pentru populaţia evreiască, un grup de artişti evrei, actori, compozitori şi muzicieni, destituiți din instituțiile culturale româneşti de legile rasiale, au pus bazele unui teatru unic: „Baraşeum„, în Bucureştiul cartierelor evreieşti, în jurul Căii Văcăreşti. Teatrul s-a organizat în sala unei clădiri construită de Iuliu Barasch,  ceea ce se dorea să fie o clinică medicală este transformată în casă de cultură (Sala Barașeum). Teatrul Barașeum a fost  singurul teatru evreiesc din Europa (având două secții de activitate, pentru proză și muzică) care a funcționat în timpul anilor de război Pe scena Teatrului Baraşeum au apărut figuri legendare ale teatrului românesc, precum Leni Caler, Beate Fredanov, Jeni Şmilovici, Agnia Bogoslava, surorile Gamberto, N. Stroe, Al. Finţi, Moni Ghelerter, aceștia  fiind obligați să interpreteze piesele și operele în limba română. După 1945 ansamblul teatrului Barașeum s-a dispersat, o mare parte din actori au fost cooptați în ansamblul Teatrului Alhambra-Excelsior, iar utimul  spectacol în limba română a fost piesa „Potopul” de Mihail Sebastian. Sub conducerea actorului și regizorului Iacob Mansdorf a fost înființat, după abrogarea legislației antisemite,  în octombrie 1945 Teatrul Ikuf al Asociației Culturale Evreiești (Idișer Kultur Ferband – IKUF. Din 1.august.1948, sub regimul Comunist, clădirea a fost naționalizată și transformată în Teatrul Evreiesc de Stat.

Autorul Mihai Lukacs are ca punct de plecare în MANSDORF o piesă autobiografiă scrisă în ‘45 de Maria Davidescu (actriță-scriitoare, supraviețuitoare la Auschwitz) și de Isaiia Răcăciuni. Nu sunt dovezi concrete că întâlnirea dintre doamna Davidescu și  Mansdorf  a avut loc,  dar  piesa piesa „Raisko, lagăr model: un reportaj dramatic în șapte tablouri” a fost cu adevărat scrisă, fără a fi vreodată montată. Doamna Maia Morgenstern  domină distribuția, fiind și singurul personaj care vorbește mult  în idiș. Demn, autoritar, puternic, departe de orice compromis, personajul doamnei Davidescu își găsește în Maia Morgenstern interpreta ideală. Cu o mână sigură, cu priviri în care poți vedea tot iadul propriei sale istorii personale, copleșitoarea actriță reconfigurează realitatea cu fiecare amănunt, cu fiecare replică. Într-un rol nu foarte bogat în replici, Darius Daradici nu lasă nimic la întâmplare, în orice colț s-ar afla nu pierde din concentrare, păstrează legături vizuale puternice cu celelalte personaje, de oriunde ar veni, transmie prin tăcerea sa densă mai mult decât o fac uneori cuvintele. Mircea Dragoman este un Mansdorf tăcut, sofisticat, cu un discurs echilibrat, cu o gestică destul de rigidă, puțin în umbra marelui său personaj, părând copleșit de personalitatea acestuia. Lorena Luchian în rolul tinerei actrițe strânge în jocul său curat și deschis multă emoție și entuziasm pe care le împrăștie generos către celelalte personaje, ca o contrapondere a realismului lor lucid. Perechea Katia Pascariu și Andrei Miercure funcționează perfect  pe post de amfitrioni, livrează informații în tonuri ironice, mențin ritmul poveștii prin intervenții cu alură de commedia dell arte, fără să piardă vreun moment luciditatea și legătura cu spectatorii. Interogațiile Katiei din final te urmăresc la ieșirea din teatru. Alături de aceste personaje se mai află unul. Cel mai iubit, cel mai frământat, gol și dezgolit în fața noastră, etalându-și fără pudoare frumusețea,  dar păstrându-și misterul,  anume, teatrul. Inspirata scenogrfa Oana Micu ne așază pe noi, spectatorii, pe scenă, cu fața la superba sală de teatru. Elegant, generos, vast, primitor, Teatrul Evreiesc își joacă rolul  în fața noastrăl cu Din toate părțile, prin toate ungherele actorii vin și pleacă, îți dau impresia unor marinari care își cunosc foarte bine corabia, nefiindu-le  frică de furtuni, alungând din minte ideea unui naufragiu.

Autorului spectacolulului MANSDORF, domnului  Mihai Lukacs,  îi reușește ca demersul artistic să vină înaintea discursului socio-politic. Evocarea istorică nu este aridă, nu are asperități, enumerarea numelor unor personalități culturale ale vremii trezește curiozități intelectuale. Dilemele politice și sociale  rămân în urma celor artistice. Ce rost mai are teatrul? Cui să se adreseze teatrul și cu ce mesaj? Cât de strânsă este legătura teatru-public? Ce vrea publicul? După Auschwitz, după Srebenitza, după Bucea mai are sens să joci teatru?

Rousseau scria că „țelul cel mai incitant al teatrului este acela de a da spectatorii în spectacol.” MANSDORF  nu este un spectacol de propagandă, nici unul cu teză, întrucât arta nu se pune în slujba unei ideologii, nu este o armă. Finalul, deschis, reflexiv  dozează bine optimismul și pesimismul, nostalgia și speranța, încrederea și îndoiala.  MANDSDORF te dă nu doar în spectacol, ci și în istorie și viață.

MANDSDORF

Teatrul Evreiesc de Stat

 

Autor: Mihai Lukács

Regia: Mihai Lukács

Scenografia: Oana Micu

Univers sonor: Andrei Dinescu

Light design: Radu Spiridon

Coregrafia: Michaela Zibileanu

Mișcarea scenică: Cabiria Morgenstern

Conducerea muzicală și orchestrația: Bogdan Lifșin

Distribuție:

Performer 1: Mircea Dragoman / Marius Călugărița

Performer 2: Darius Daradici

Performer 3: Maia Morgenstern / Natalie Ester

Performer 4: Lorena Luchian

Performer 5: Andrei Miercure

Performer 6: Anka Levana / Katia Pascariu

 

Cu participarea TES ORCHESTRA:

Acordeon: Bogdan Lifșin

Vioară: Rodica Gancea, Feras Sarmini

Pian: Mihai Murariu

Violoncel: Sergiu Marin

Clarinet: Mihai Pintenaru