Prezentul este un tribut adus amintirii, așa sună o replică de teatru. În ultimul week.end de septembrie avem voie să fim nostalgici. Să topim în noi trecut, prezent, viitor încercând o mezalianță dătătoare de speranță. Am fost sau nu la Veneția? Ne mai dorim să fim în Veneția? Se va împlini această dorință? Goana noastră după fericire unde ne poate duce?
Aseară am văzut la Teatrul Național București piesa FRUMOS ESTE ÎN SEPTEMBRIE LA VENEȚIA, de TEODOR MAZILU, deci pot răspunde precum dramaturgul„Fericirea nu este un vânat după care alergi cu limba scoasă. Şi oamenii aleargă o vreme după ceea ce cred ei că este fericirea, şi-n această goană prin pustiu obosesc. Fericirea nu se pierde, nu se câştigă, ea doar există.”
Punerea în scenă a piesei lui Teodor Mazilu este realizată de perechea cu tradiție la UNTEATRU: scenografia: Vladimir TURTURICA, regia și adaptarea: Mariana CĂMĂRĂȘAN. Suntem privitorii unui decor minimalist naiv, câteva scaune și mese, felinare ce se aprind și se sting, un tonomat vechi de unde se revarsă desuet muzica lui Lucio Dalla. Un bărbat și o femeie, la rândul lor desueți și puțin ridicoli se tem de realitate, de iubire, de singurătate. Se tem că odată privită Veneția, i se pierde miracolul. Că odată ivită iubirea, se pierde bucuria așteptării ei. Romantismul absolut este la o aruncătură de băț: gondola, cerul, luna, Adriatica cea albastră, o sticlă de șampanie. Ce lipsește? Ce întunecă? Poate frica de fericire, nesiguranța, îndoiala.
Doamna: Ce-ati facut in lipsa mea?
Domnul: Ce fac barbatii in asemenea imprejurari… Am meditat… Spuneati ca aveti si dumneavoastra indoieli, stimata doamna?
Doamna: Sigur, domnule. Cum sa n-am indoieli? Indoieli sa n-am?… Ma indoiesc pana si de prezenta mea la Venetia. Ma indoiesc de pasaportul meu, de buna mea dispozitie, de armonia universului, uneori. Chiar si prezenta dumneavoastra mi se pare un vis, o inchipuire.
O asemenea poveste ar fi ridicolă și aparent fără rost trebuie să își caute interpreții. Am văzut și o alt punere în scenă, corectă, liniară. De data aceasta, la TNB, perechea OANA PELLEA și MIRCEA RUSU (minunați împreună și în Livada de vișini a lui Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis) copleșesc prin tandrețe și emoție, reușind firesc și profund să joace povestea ta. Iar, tu, spectator, te pomenești căutând cu privirea luna din povestea lor. Veneția, cerul, luna, muzica Pieței Grande amintirile și temerile sunt ale lor, dar și ale tale. Dacă ei sunt înduioșători și stîngaci este pentru că și tu ai fost la fel, măcar o dată în viață. Dacă bărbatul spune că „Nu am uitat nimic din cele ce nu mi s-au întâmplat niciodată„, cu siguranță nici tu te-ai împăcat cu propriile regrete. Dacă femeia se întreabă și ezită, se pierde în căutări este pentru că și tu, de prea multe ori ți-ai înecat iubirea în propria resemnare.
Peste Veneția lor se lasă întunericul, muzica tace. Au fost cei doi la Veneția sau au visat? Dar eu, oare, am fost? Când va lua sfârșit acest prezent ca sa devina amintire ?
FRUMOS E ÎN SEPTEMBRIE LA VENEȚIA
după Teodor MAZILU
Cu: Oana PELLEA și Mircea RUSU
Scenografia: Vladimir TURTURICA
Light design: Ștefan VASILESCU
Regia și adaptarea: Mariana CĂMĂRĂȘAN