MOTTO:„Un bărbat este incomplet până se căsătoreşte. Pe urmă este terminat complet.” Zsa Zsa Gabor
Oare Gogol știa atunci când a scris piesa CĂSĂTORIA (în urmă cu peste 160 de ani!) ce înseamnă gamofobia? Derivată din cuvântul grecesc „gamos” (căsătorie), gamofobia înseamnă o fobie profundă și constantă față de mariaj și angajamentele lui. Persoana are fobie de se implica într-o căsnicie, implicit de monogamie și de petrecerea vieții alături de o unică persoană. Și dacă tot îl bănuim pe Gogol de înclinația spre studiul psihologic, atunci trebuie să aducem în discuție și alte fobii ale personajelor principale: anuptaphobia (frica de a fi singur) si philophobia (frica de a se îndrăgosti).
Subiectul piesei pare a fi unul comic, la o privire superficială . Ivan Kuzmici Podkoliosin, un funcționar burlac, este de acord, în urma unor lupte frământate cu propriile frici, cum că ar fi timpul să se însoare. Un pic se lasă influențat de amicii săi care rostesc răspicat sub autoritate de adevăr absolut că „de căsătorie nu ai voie să scapi”. Petitoarea Fiokla Ivanovna i-o recomandă pe Agafia Tihonovna, fată frumoasă, cu zestre, fiica unui negustor bogat. Tinerețea, farmecul și averea tinerei atrag și alți pretendenți dornici de însurătoare, așa că Ivan Kuzmici Podkoliosin dă bir cu fugiții înainte de cununie.
Lumea lui Gogol este o lume coordonată de verbul TREBUIE. „La urma urmei trebuie doar încheiată căsătoria” îşi spune burlacul. Şi Agafia Tihonovna trebuie să se mărite, să intre în rândul lumii. Și pețitorii trebuie să completeze echipamentul vieții cu un ultim accesoriu, o nevastă.Și peţitoarea, cea care intermediază căsătoria,dar și mătușa trebuie să găsească fetei, piatră în casă, un soț pe măsura statutului social și a averii pe care o are.
Să fie această lume mercantilă, fără sentimente, în care oamenii se achiziționează unul pe celălalt după calcule reci, lumea în care căsătoria este doar o afacere cu consecințe pe termen lung o relicvă, să fi dispărut total această lume? Spectacolul regizat de Alexandru Mâzgăreanu nu are nimic vetust sau perimat, în ciuda unor aparențe de timp arhaic întreținute de costumele rafinate, în culori pale (Alexandra Mâzgăreanu), decor(Andreea Săndulescu), scenografie. Acțiunea se petrece într-un salon tapițat în roșu și negru, culori clasice ale pasiunii în contradicție cu sufletele moarte ale personajelor. Povestea are nerv, ritm prin intrările și ieșirile repetate ale personajelor din spațiile bine decupate în pereții salonului. Multe uși, ferestre, nimeni nu scapă de nimeni, nimeni nu are un loc numai al lui. Jocurile de lumini în derularea scenelor (light design: Cristian Șimon), universul sonor poate prea zgomotos și eclectic al lui Alexandru Suciu potențează comicul situațiilor. În locul servitorului Stepan, un cal parte din decor nechează din când în când. Să fie un alter ego al dramaturgului care se amuză de creațiile sale? Să fie parte din refulatul fiecărui personaj? Nu știu, regizorul știe cu siguranță.
Pe scenă trupa de actori ploieșteni cu invitații săi funcționează rotund, îngreunând diferențierea în personaje secundare și principale.
Ionuț Vișan îl interpretează pe Podkoliosin, slujbașul tern rus strivit de mecanismul birocratic (koleso = roată, pod = sub). O place pe mireasa posibilă, dar eterna îndoială, tabieturile singurătății duc inițial la indecezie, iar în final la renunțare. Experimentatului actor îi ies tare bine redarea unor trăiri fizice îmbujorarea, transpiraţia, tremuratul, dificultăţile de respiraţie, dificultăţile de concentrare. Ivan Pavlovici Omletă iese în evidență în rândul pretendenților prin interpretarea în forță, bine conturată (ce bine îi reușește scena în care tot socotește averea miresei!) a talentatului și histrionicului actor Ilie Gâlea.
Bogdan Farcaș (Kocikariov), izvor nesecat de energie, reușeste reale efecte comice numai prin gesturile largi și mimica sugestivă, se luptă cu tentația de a juca prea popular, dar are o carismă ce te determină cu greu să nu îl privești .În echipă cu acest pețitor masculin, cu pasiune și savoare, Clara Flores dă viață pețitoarei codoaşe absolut necesară într-o lume a căsătoriilor tranzacționate la un pahar de vodkă.
În rolul lui Baltazar Baltazarovici Jevakin, Paul Chiribuță are un parcurs uniform, o tehnică armonioasă a blândeții și o candoare ce îl transformă (iertați-mi exprimarea!) în cel mai pozitiv personaj. Un fel de Crăcănel de data aceasta nu veșnic tradus, ci veșnic respins. Este înduioșător finalul în care nici versurile unei poezii de dragoste nu sunt un argument pentru acceptarea cererii sale în căsătorie.
Alin Teglas (Nikanor Ivanovici Anucikin) este candid doar în aparență, obsedat de știința limbii franceze la mireasa sa, limbă pe care, culmea, el nu o cunoaște. Jocul său este natural, își exprimă latura sensibilă, dar și pe cea rănită în urma ofenselor primite. Oxana Moravec (Arina Panteleimonovna) prin eleganța și lumina sa interioară punctează credibil un rol episodic .Până și când îl scuipă pe Kocikariov o face cu clasă!
Am lăsat-o la final pe interpreta Agafiei Tihonovna, tânăra și frumoasa actriță Theodora Sandu. De la tânăra emoționată de perspectiva căsătoriei, la femeia abandonată fără explicație în fața altarului, actrița trăiește personajul voluntar, emoționant, pasiv, în tentă comică cu iz tragic. Față în față cu bărbatul ales ( ales de ea sau rod al manipulării ?) devine un cumul de frici: frica de a fi analizată, teama de reacţiile celuilat, teama de a nu putea comunica o informaţie,teama de a fi ridicol,teama de a fi respins. Deși minunată în scena dificultății alegerii pretendentului ideal, personajul nu iese din seria celor care nu pun preț pe trăiri interioare. Până și ea alege pornind de la exterior, nu căutând interiorul „dacă ai lua nasul lui Ivan Kuzmich, buzele lui, corpul lui Ivan Pavlovici și obrajii lui Baltazar Baltazarych…” .
Lanțul nefericirii nu se rupe. Căsătoriți sau celibatari personajele lui Gogol își poartă spaimele târându-le spre a umple golul din imensitatea unor suflete moarte și neînțelese.Pericolul exterior se suprapune peste cel interior într-o mare de tristețe și apatie. Cu siguranță Gogol nu a scris comedii !
CĂSĂTORIA
de N. V. Gogol
Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești
Traducerea: Mașa Dinescu
Regia: Alexandru Mâzgăreanu
Decor: Andreea Săndulescu
Costume: Alexandra Mâzgăreanu
Muzica: Alexandru Suciu
Light Design: Cristian Simon
Distribuția:Theodora Sandu (Agafia Tihonovna), Ionuș Vișan (Ivan Kuzmici Podkoliosin), Bogdan Farcaș (Kocikariov), Clara Flores (Fiokla Ivanovna), Paul Chiribuță (Baltazar Baltazarovici Jevakin), Ilie Gâlea (Ivan Pavlovici Omletă), Alin Teglas (Nikanor Ivanovici Anucikin), Oxana Moravec (Arina Panteleimonovna)