GIGEL este dezarmant de sincer. Spune lucruri grave și profunde, zâmbind. GIGEL se joacă de-a bufonul, dar îi simți dezamăgirea față de ingratitudinea publicului de astăzi și de superficialitatea lui, public ce pune ușor etichete, fără a avea răgazul căutării și al evaluării juste. GIGEL știe ce greu se plămădește rolul comic, prea des catalogat neserios și cât de multă prostie ascunde uneori drama artificială. GIGEL a făcut pace cu vremea trecută, dar și cu prezentul. GIGEL simte nevoia rară și sublimă de a fi recunoscător oamenilor cu care s-a intersectat în întâlniri esențiale. GIGEL reușește unul dintre cele mai frumoase omagii pe care le-am auzit aduse marelui Caragiu.
GIGEL este, de fapt, Mizincikov Ivan Ivanovici, Yvan, Ghiţă Pristanda, Hialmar Ekdal,Armand, Iunius Brutus, chiar dacă prea puțini spectatori știu sau nu-i interesează..
GIGEL este fericit pe scenă și ne face și pe noi să fim, privindu-l. Restul e talent.
GIGEL
de Alexandru Popa
TEATRUL Lucia Sturza BULANDRA
Distribuție: Gheorghe Ifrim
Regie: Vlad Zamfirescu
Scenografie: Bogdan Spătaru
Un comentariu