de/ LOC DE JOACĂ-Sigur ARTĂ

Vorbesc ca doi buni prieteni. Despre cărți, despre artă, despre muzică. Schimbă păreri, adună preferințe. Adultul (Mădălina Dan) nu este arogant superior. Copilul (Matei Nițulescu) nu e alintat. În ambii simți un soi de responsabilitate în fața cuvintelor pe care le rostesc, ca și cum lumea s-ar țese din întrebări și răspunsuri pe care trebuie… Continuă lectura de/ LOC DE JOACĂ-Sigur ARTĂ

PROOF/Geniu, nebunie, iubire și alte necunoscute

Spectacolul PROOF, montat la Unteatru în regia lui Andrei și a Andreei Grosu, reușește să transforme o piesă premiată cu Pulitzer (2001, autor David Auburn) într-o experiență artistică ce  depășește granițele unui simplu studiu despre geniu și nebunie. Cei doi regizori  propun o interogație subtilă asupra raportului dintre rigoarea matematică și precaritatea experienței umane, plasând… Continuă lectura PROOF/Geniu, nebunie, iubire și alte necunoscute

Tot ce-i minunat în lume /Lista Anei, a mea și a ta

Se petrecea într-o sală mică, într-un spațiu straniu pentru artă, dar care devenise acasa multor artiști și a multor spectatori. Era sediul  UNTEATRU din strada Sf.Apostoli. Era locul unde nu riscai venind la spectacole despre care nu știai nimic. Îți era îndeajuns numele acesta care aduna în el modestie și universalitate. În acea sală mică,… Continuă lectura Tot ce-i minunat în lume /Lista Anei, a mea și a ta

Publicat
Din categoria TEATRU

OMUL CARE VISA CU OCHII DESCHIȘI/  Reqviem pentru visare și împlinire

„Nu mai știu să mă bucur. Nici de realizări, nici de mici întâlniri, nici de conversații, nici de proiecte. Totul la mine e un conglomerat de gânduri contradictorii care mă consumă. Am scris un text. Omul care visa cu ochii deschiși. Un text personal. Despre nevoia de a merge la terapie. De a vorbi despre… Continuă lectura OMUL CARE VISA CU OCHII DESCHIȘI/  Reqviem pentru visare și împlinire

Unde ne sunt visătorii?

Eine kleine Nachtmusik   și Poezia visului Ne-am obișnuit să privim în jos, spre siguranța pașilor noștri, adesea captivi într-un pragmatism arid care pare să fi înlocuit orizontul cu ecranul și contemplarea cu fotografierea eficientă. Ne este rușine să pierdem timpul, ca și cum acesta s-ar lăsa vreodată pe mâinile noastre lacome. Reflexivitatea piere sub asaltul… Continuă lectura Unde ne sunt visătorii?

Flori de tei(și de castan) deasupra noastră…

„E foarte frumos, Anca, foarte frumos ce ai scris. Ești TU acolo, sunt și eu, sunt școlile noastre toate, copiii noștri, dar mai ales viața noastră care, da, poate nu intereseaza pe nimeni. Este și Replika, și Năzuințe, nebunia noastră constructivă de a lăsa ceva bun în urmă. Nu este nimic dezlânat, poveștile se leagă,… Continuă lectura Flori de tei(și de castan) deasupra noastră…

RINOCERII Mlaștina noastră cea de toate zilele

Motto:Un crocodil de mlaștină rămâne un crocodil de mlaștină. Dacă îi întinzi o mână, ți-o mlăștinizează. Iar dacă începi să împarți același spațiu cu el, acesta din urmă va deveni mlăștinos.”(Matei Vișniec, Consulatul lunii)             „Este foarte posibil ca “Rinocerii” – spera Eugen Ionescu – să devină de neînţeles, sper, într-o lume în care oamenii vor… Continuă lectura RINOCERII Mlaștina noastră cea de toate zilele

Publicat
Din categoria TEATRU

Bukowski by Night/ Dincolo de zidurile sinelui nostru e lumină

„Nu e plăcut să mori pe cruce E mult mai plăcut să-ți auzi numele șoptit în întuneric.” Există scriitori care nasc personaje. Și există scriitori care devin ei înșiși un personaj. Charles Bukowski aparține ambelor categorii. În spectacolul Nopți by Bukowski (sau Bukowski by Night), miza nu este ilustrarea unei biografii scandaloase, nici o simplă… Continuă lectura Bukowski by Night/ Dincolo de zidurile sinelui nostru e lumină

Publicat
Din categoria TEATRU