BĂIATUL VĂDUVĂ sau lacrimile amare ale iubirilor interzise

Publicat de Alina Maer pe

Iubirile interzise sunt delicate, ele se tem de lumini și umbre exterioare și rămân închise între coperți roase de timp. Iubirile interzise se ascund în cutii de amintiri cu capace etanșe. Iubirile interzise nu au voie să plângă, să strige, să doară, să ceară. Iubirile interzise nu poartă niciodată rochie de mireasă, nici haine de doliu și nu rostesc discursuri solemne, nici funebre. Iubirile interzise se înveșmântă în fantasme, își traduc stările într-o altă limbă, declară trăiesc minciuna cu voluptatea adevărului, alungă adevărul cu aroganța minciunii.
„Băiatul văduvă” după „Tom à la ferme” de Michel Marc Bouchard, în regia lui Eugen Jebeleanu, are ca personaje principale durere, ipocrizia, doliul, minciuna. Autorul spune: «înainte să învețe să iubească, homosexualii învață să mintă. Suntem niște mitomani curajoși». De fapt, toți cei implicați în poveste mint. Mint pe ceilalți sau se mint pe ei înșiși.
Venit la înmormântarea iubitului său, decedat într-un accident de circulație, Tom(Vlad Bîrzanu), realizează că familia acestuia nu cunoștea sau nu voia să recunoască orientarea lor sexuală. Agathe (Mihaela Sârbu) pendulează între suferința reală a pierderii și teama de realitate. Fratele, Francis (Alexandru Chindriș) este abuziv, violent și îl atrage pe Tom într-o cursă a minciunilor, interzicându-i orice destăinuire. În această pânză prost țesută cufărul ipocriziei se încurcă și Ellen(Cosmina Stratan), iubita femeie inventată de Francis.
Dacă limbajul lui Tom este unul impus alambicat, metaforic, fiind condamnat la o minciună perenă, familia nativă a iubitului său pare cufundată într-o mare de interogații:
„AGATHE: De ce e ceva care nu-mi miroase a bine? Cine era fiul meu? Cine era? Nu mai venea să ne vadă. I-am făcut ceva? Nu ne mai suna. Nu ne mai scria. Ce a fost accidentul ăla? Nu mori la 25 de ani. De ce mă simt inutilă? Inutilă.”
„FRANCIS: Asta voia să însemne că toată lumea știa? Asta voia să însemne că toată lumea râdea de noi? Aici e o gaură. Și tot ce nu e normal aici se înmulțește cu douăzeci.”
De departe cel mai bun rol este cel principal. Vlad Bîrzanu nu manipulează spectatorul, nu cade în patetism, ci pur și simplu înduioșează. Cu un glas scăzut, uneori aproape șoptit, cu ochi umezi și o privire ce adună în ea umilință, zbucium, suferință, înțelegere, compasiune, iertare, Vlad reușește să pună în valoare și jocul partenerilor de scenă, ceva mai detașați, mai departe de poveste. Durerea personajului lui este pentru Vlad ca un un rezervor subteran în care păstrează pentru el și pentru noi provizii de ingenuitate și tandrețe. Sexualitatea și violența mocnită sunt topite într-un joc rafinat și intruziv, greu de uitat.
În Agathe, Mihaela Sârbu se impune mai ales prin gesturi, priviri, prin mersul de somnambulă dintr-un capăt în altul al fermei. Aș fi preferat-o un personaj fără glas, un fel de eroină antică amuțită de durere și de remușcare. Francis, Alexandru Chindiși, credibil în postura de victimă a unei lumi ostile și izolate, cu perfomanțe mai estompate în scenele de abuz și violență este subodonat prejudecăților și învins de sentimentele sale ambivalente față de Tom sunt clar ambivalente.
BĂIATUL VĂDUVĂ este un spectacol în care personajele nu vorbesc despre sine direct, ci prin aluzii, limbaje codate, prin bănuieli și amintiri adunate în puzzel.uri dureroase. Își conștientizează frici nedepășite, te confruntă cu părți întunecate din tine, îți stârnește dorul căutării. Simbolurile găsite de regizor: extazul lui Tom în fața ivirii unei noi vieți fie ea animală, încercarea de a justifica rostul său pe pământ, trimiterile palimpsestice ale traducerii spre destinul christic, fânul proaspt care te îmbată cu aroma sa de vară-viață pierdută denotă o abordare privilegiată a textului, cu insinuarea propriilor observații, stări și identități .
Coloana sonoră, când nostalgică și voluptoasă, când cu iz de trihller, lumina tăcută și înțelegătoare cu personajele(Sound design & music live performance: Ovidiu Zimcea), toate le iei cu tine, tu spectatorul, în aceeași cutie de pantofi în care îți păstrezi obsesiile, ispitele, aventurile netrăite.


Băiatul Văduvă
după „Tom à la ferme” de Michel Marc Bouchard
Traducerea: Diana Nechit & Eugen Jebeleanu

Concept și regie: Eugen Jebeleanu
Cu: Vlad Bîrzanu, Mihaela Sîrbu, Alexandru Chindriș, Cosmina Stratan & câinele Uber
Sound design & music live performance: Ovidiu Zimcea
Producție Teatrelli în parteneriat cu Institutul Francez din România

Categorii: TEATRU

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.