Am fost…
Am fost adolescenta care pe 21 decembrie 1989 nu era speriată, ci doar îngrozitor de confuză .
Am fost tânăra care trebuia să învețe din alte manuale universitare de istorie, să înțeleagă alte legi și alte reguli.
Am fost fiica unor părinți care au câștigat la Caritas doar niște oale lucioase de bucătărie și care nu au jucat niciodată Bingo.
Am fost nepoata unei bunice care nu înțelegea de ce copiii nu îi mai cumpără cornetele confecționate din hărtie de ziar, pline cu cireșe roșii, preferând sucuri în culori fosforescente.
Am fost fata unui mecanic de locomotivă care s-a pensionat anticipat, pierzând mulți bani, de teama că vagoanele de marfă vor fi vândute toate la fier vechi.
Am fost fata unei croitorese care a strâns toată viața bani, cu care a reușit să cumpere un televizor mare în culori.
Am fost prietena unor oameni care au fost evacuați din casele date rapid proprietarilor. Sunt prietena unor oameni care nici acum nu au devenit proprietarii caselor lor.
Am fost sora unei femei tinere care nu a acceptat niciodată să își cumpere o diplomă de care atârna locul ei de muncă, pe care l-a pierdut. Sunt sora unei femei triste și bolnave care se uită la televizor în tăcere și resemnare.
Am fost avocatul care investea cu titlu executoriu contractele de credit de la falita Credit Bank și se crucea numărând zerourile dobânzilor. Sunt avocatul care nu mai investește decât în bilete de teatru și drumuri.
Am fost lichidatorul judiciar care a desfăcut sute de contracte de muncă. Sunt lichidatorul judiciar care simte că se desfac continuu și mai multe contracte de viață.
Am fost la teatru, departe de detașarea brechtiană.
Mulțumesc, David Schwartz, Katia Pascariu, Alexandru Fifea, Alice Monica Marinescu, Alexandru Potocean, Andrei Șerban pentru oglinzi, pentru strângerile de mână și de suflet!
90
regia și dramaturgia: David Schwartz.
Echipa spectacolului – de/ cu: Alexandru Fifea, Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Șerban; scenografia: Irina Gâdiuță; coregrafia: Paul Dunca;
#stagiuneadeprimavarateatrupolitic