DOUĂ ORE CU PAUZĂ sau d-ale educației

Publicat de Alina Maer pe

Gianinei Cărbunariu îi pasă. Lui Vlad Cristache îi pasă.echipei de la EXCELSIOR îi pasă. Nouă, multora, încă ne pasă. Ne pasă că școala a ajuns un câmp de luptă fără învingători, dar cu tot mai mult învinși, că armistițiul este sinonim cu blazarea și renunțarea, că eșarfa albă a concilierii s-a murdărit de atâtea compromisuri și schimbări. Și pentru că ne pasă, există teatru pentru copii și tineri, există -, ̦ ̂̆ , există public divers și conștient că scena poate deveni o agora unde înțelepții putem fi chiar noi, lucizi și raționali, implicați și conștienți că educația, odată prăbușită, ne târește după ea pe toți fără nicio șansă de scăpare, nici măcar turnul de fildeș unde ne mințim singuri că ne putem salva.

-, ̦ ̂̆ s-a deschis cu cel mai nou spectacol al Gianinei Cărbunariu(text și regie), „Două ore cu pauză” o radiografie realistă, amară, ludică, ironică, nostalgică a sistemului educațional  din mediul preuniversitar, cu ce implică el, resurse, organizare, conținut, participanți.

Pornind de la reinterpretarea unui text emblemă al școlii de odinioară, „Domnul Trandafir” de Mihail Sadoveanu, text din care se extrage un fragment scris pe o tablă așezată în dreapta scenei, suntem introduși direct și deschis în convenția teatrală de către un grup de actori de toate vârstele care încep să se joace serios de-a teatrul și de-a educația. Scenografia semnată de către Adrian Ganea îmbină clasicul cu modernul, avem bănci, scaune, catedră, tablă clasică, dar și proiecții integrate neostentativ și purtătoare de mesaje  cu sens și nonactiviste. Avem pereți șubrezi și erodați, ferestre incerte prin care vezi nu lumina, ci benzi desenate, reclame, imagini cu animale. Scena devine o clasă, o sală de mediere, spectatorii schimbă locul cu actorii. Sala de teatru  se transformă în școală, familie, societatea însăși. Muzica originală semnată de  Oscar Ungvári nu se limitează la a fi un fond sonor, întrucât te proiectează în universuri interioare și exterioare  în care fiecare spectator se va regăsi la un moment dat. Lighting design-ul semnat de Cristian Niculescu  se revarsă peste  spaţiul de joc și delimitează simbolic spațiile. Spectacolul este dinamic, efervescent, actorii se preumblă prin balcoane, răsar din diverse locuri ale sălii, vorbesc în fața camerelor de luat-vederi sau direct cu spectatori, un du-te vino agitat și vesel (Mișcarea scenică: Ioana Marchidan). Apropierea de public facilitează comunicarea, realitatea și ficțiunea se întretaie, poveștile despre ce a fost, ce este, ce va fi se leagă, ne contaminăm unul de celălalt, fluxul de energie dinspre scenă spre sală și invers are efect catalizator. Unii recităm în gând„Dăscălița” lui Goga, alții ne amintim că la examenul oral ne-a picat ”Istoria hieroglifică”, unii retrăim calvarul ședințelor cu părinții agresivi și obtuzi, alții ne gândim când ne-au surprins alegerile copiilor noștri. Gianina Cărbunariu este consecventă amprentei stilistice lăsate pe marile sale spectacole(„Oameni obișnuiți”, „De vânzare”, „20/20”) alegând să vorbească despre criza profesiei didactice surprinsă în cel puțin două planuri: cantitativ și calitativ, printr-o cercetare serioasă și cinstită a fenomenului, abordând lucru într-o manieră de laborator, cu voci multiple provenite din experiențe multiple.  Suntem toți împreună, teatrul este o oglindă, iar acesta este marele atu al spectacolului.

Două ore cu pauză” intră în casele părinților care nu își cunosc copiii și nu le validează alegerile, se ascunde în banca din spate la o ședință cu părinții unde aceștia destramă autoritatea profesorului din interese meschine, coboară într-o comună unde profesorii se pregătesc și de grevă, și de o vizită oficială, asistă la o analiză ipocrită și părtinitoare a regulamentelor școlare într-o rundă de mediere în care faptele sunt scoase din context prin măiestrie avocățească. Pendulezi între părerea lui Helvetius „educația poate totul“, și cea a lui Diderot, care, încercând să-i tempereze optimismul, a spus „educația poate foarte mult, dar nu totul“, dar reții o replică ce te năucește “Bunul simt este interpretabil”. Totul este interpretabil, totul are mai multe fețe .

Un text bun și un regizor inspirat s-au întâlnit cu  excelenta echipă a Teatrului Excelsior. Într-o odrine aleatorie, reverență pentru fiecare actor implicat! Alex Călin, cunoscut pentru implicarea sa civică și în cauze umanitare, cu experiența spectacolelor de la Replika, își trăiește amintirile cu sinceritate sub ochii noștri, ca într-o altă scenă să îmbrace haina rigidă a avocatului, subiectiv și manipulator. Andreea Hristu, plină de temperament în postura de adolescentă rebelă devine calculată și inflexibilă în încercarea aproape reușită de a transforma victima în agresor. Ioana Niculaie adună entuziasmul cadrului didactic la început de drum, vulnerabilitatea adolescenților într-o lume închisă și cu răspunsuri prefabricate. Mihaela Coveșeanu este responsabilă cu ridicarea adrenalinei publicului, personajele  sale fiind proaspete, dezinhibate și  pulsând de energie. Cosmina Dobrotă are eleganță și rafinament și un fel de a exprima tristețea și frământarea personajelor fără a avea nevoie de multe cuvinte. Andrei Ionescu trece cu bine examenul de a fi pe scenă alături de colegi mult mai experimentați. Alex Popa, ce mare actor este, va fi Alex Popa! Versatil, concentrat, mereu atent la reacţiile celuilalt, știe să tacă, să privească, captând privirea și cândnu are replică de rostit. Annemary Ziegler, actrița care îmbină în orice rol eleganța doamnelor de altădată cu o candoare copilărească  permeabilă și contagioasă, poate fi și  mama abuzivă și obtuză al cărui chip se ițește enervant pe un ecran, dar și directoarea ce  adună pe umerii săi fragili problemele tuturor, conștientă de pericolul iminent al compromisului. Alături de aceștia se integrează perfect István Téglás, un fel de maestru de ceremonii, care reușește să prindă în mrejele talentului său publicul încă de la primele momente și căruia nu îi mai dă drumul până la final.

Funcționând prea mult  în paradigma schimbării, școala și-a pierdut, adesea, suflul, sensul, având nevoie de un răgaz  care să-i permită  autoanaliză și soluții. Societatea și-a pierdut liderii, se zbate în incertitudini, având nevoie de un minimum de stabilitate. Copiii, adolescenții s-au pierdut printre gadgeturi, influenceri, viruși, crize.Îmi vine un minte o scenă dintr-al spectacol despre educație, strigătul de ajutor al lui elev către profesorul său: ”Dacă dumneavoastră nu mă puteți ajuta, atunci cine?”. După cele două ore cu pauză de la Excelsior strig  și eu” Dacă NOI nu ne putem ajuta, atunci cine?”.

 

OUĂ ORE CU PAUZĂ

un spectacol de Gianina Cărbunariu

Distribuție:

Alex Călin, Mihaela Coveșeanu, Cosmina Dobrotă, Andreea Hristu, Ioana Niculae, Alex Popa, István Téglás, Annemary Ziegler, Andrei Ionescu

Scenografia: Adrian Ganea

Lighting design: Cristian Niculescu

Muzica originală: Oscar Ungvári

Mișcarea scenică: Ioana Marchidan

Producător delegat: Vasea Blohat

Regia tehnică: Andreea Ghiciu

 

Categorii: TEATRU

2 comentarii

Roxana von Kraus · ianuarie 31, 2024 la 7:58 pm

Stimata doamna Maer,

Am gasit din intimplare, sau predestinat, „Cuvintele” dumneavoastra, care m-au vrajit.
Stau la Boston de multi ani si singurele lucruri care-mi lipsesc din tara sint cuvintele
si scenele de teatru. Am o rugaminte. Am scris o piesa de teatru- Romanian Psalms –
care a fost citita aici la Harvard University and the Boston Center for the Arts.
Am tradus piesa in Romaneste si tare as dori sa se citeasca si la noi, acasa.
Aveti cumva vreo sugestie unde as putea s-o trimit?

Ma iertati daca „comentariul” meu este putin neasteptat.

Sincerely,

Roxana von Kraus
roxanaconkraus@gmail.com)

    Alina Maer · februarie 2, 2024 la 10:19 am

    Nu am fost, nu sunt în stare să plec din țară din cauza(datorită) cuvintelor și teatrului. tel.meu 0722696037, mail asociatia.nazuinte@gmail.com. Termin sesiunea pe 11 febr.si vorbim.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.