98% Decizia corectă

Sunt femeie. Sunt mamă a două fete. Sunt consumator împătimit de teatru. Sunt posesoarea unei licențe în psihologie. Sunt avocat.Și, cu toți analizatorii și neuronii acestor  fragmente din mine  ce mă compun și în care mă descompun uneori, am vizionat, analizat, apreciat  premiera Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, „98 % Decizia corectă” în regia Elenei Morar.

Asemenea excelentei montări de la Centrul Educațional Replika, FOREPLAY, scenariul pornește de la o realitate cruntă și crudă, ce nu poate fi cosmetizată de interpretări lacrimogene sau ipocrite. În prezent, rata mamelor sub 20 de ani în ţara noastră este 9,9%, o rată de 3,5 ori mai mare decât media Uniunii Europene, care este de 2,8%. Suntem campioni, deci, la numărul copiilor cu copii. Din orice mediu ar proveni tânăra mamă, inevitabil  se va lovi de dezaprobarea  publică, va fi în pericol de excluziune socială, abandon școlar, abandonul copiilor în orfelinate, afecțiuni psihice permanente și ireversibile.

Pornind de la aceste statistici, subiectul piesei de teatru ( autor  Andreea Tănase care a scris în cadrul proiectului Drama 5, 2019, textul Totul e bine cînd se termină )  se centralizează în jurul unei povești de viață credibile 100%. Izabela este o adolescentă de 17 ani, provine dintr-o familie obișnuită, învață foarte bine, are preocupări și dorințe firești vârstei ei.  Izabela rămâne însărcinată după o unică experiență sexuală, deși, crede ea, s-a protejat. De aici întrebări fără răspuns sau cu răspunsuri multiple .”Ai 17 ani şi ai rămas însărcinată. Toată viaţa ţi se schimbă şi toată lumea vrea ca tu să iei decizii de adult, când până de curând ţi se spunea „piticule”. Cum să devii părinte, când la rândul tău eşti un copil? Fiecare are varianta lui în a te vedea realizat. Şi cu toate astea, decizia e doar a ta: devii sau nu, mamă?”

Ce tânără, ce femeie nu și-a pus, precum Izabela, într-o formă sau alta, într-un moment inspirat sau nefericit pe de-a dreptul aceste întrebări? Ce înseamnă DECIZIE? După DEX, ” Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile)”. După sfaturile psihologilor, coordonatele unei decizii corecte sunt:

• Cunoaște-ți problema din toate punctele de vedere;
• Adună cât mai multe informații;
• Gândește-te care este cel mai prost scenariu posibil;
• Ia în considerare toate argumentele pro și contra;
• Nu încerca să iei o decizie foarte importantă de unul singur;
• Vizualizează rezultatele pozitive;
• Nu uita de valorile tale;

Ce trebuie să facă Izabela? Cui să povestească   despre ce i s-a întâmplat? Cine și cum trebuie să o sfătuiască ?

Psihologia adolescentului distinge  trei tipuri de autonomie, morală, comportamentală şi emoţională. Autonomia comportamentală reprezintă capacitatea de a lua singur decizii şi de a acţiona conform acestora. Autonomia morala este capacitatea de a discerne între bine şi rău, între important şi neimportant. Autonomia emoţională presupune separarea emoţională de părinţi şi orientarea acestei energii în relaţii cu prieteni de acelaşi sex sau de sex opus. Povestea surprinde excelent aceste trei coordonate. Parcursul firesc pe care eroina îl vedea: final de liceu, facultatea dorită, realizare profesională se zdruncină din temelii. Și nimeni nu pooate oferi soluția salvatoare. Nici părinții bulversați, dezamăgiți, speriați, nici prietenii( oare ei există în asemenea situații?), dar cu atât mai puțin școala, societatea. Că piesa zugrăvește perfect acest adevăr o arată reacțiile isterice și imbecile ale unor autorități locale din Piatra Neamț, ale unor specimene din nefericire femei și mame, membri în Asociații la fel de imbecile.

De ce să interzicem difuzarea piesei în licee?

De ce nu recunoaștem că între lumea adulților și cea a adolescenților se cască prăpăstii ce se umplu uneori cu alcool, violență, droguri?

De ce ne astupăm urechile și nu  vrem să auzim pe stradă limbajul vulgar și strident al adolescenților ?

Cui ajută, absurzi domni și inutil prețioase doamne să nu vedem lumea adolescenților evoluând între  cele două extreme de la comportamente defensive la comportamente ofensive şi autopunitive (rigiditate, conformism, anxietate, eliberare totală)?

 De ce le ignorăm imaturitatea cognitivă, nesiguranța în relaţiile cu ”lumea adulţilor”?  

De ce nu acceptăm că instinctele devin active, ceea ce dezechilibrează balanţa psihică?

De ce nu acceptăm că bullyingul este omniprezent în școlile din România și că numai conștientizând acest fenomen putem identifica mecanisme de luptă împotriva lui?

Poate renunțând la falsitate și istericale moralizatoare, alegând dialogul  ca formă de dezbatere tribunalele nu ar mai fi sufocate de audieri superficiale ale minorilor rupți între orgolii părintești, mii de copii nu ar mai umple orfelinatele și din cauza unor funcționari incapabili.

Nu vreau să scriu despre construcția artistică a spectacolului. Teatrul online, fără energia publicului, pierde enorm. Cu măști purtate regulamentar, actorii fac tot ce se poate în aceste condiții. Și așa, Cătălina Bălălău, Paul Ovidiu Cosovanu, Aida Avieriței conturează sensibil , credibil portretele celor trei adolescenți, fiecare cu drama sa, cu adevărul său.

Ce trebuie să se întâmple ca Iza să devină o femeie realizată? Multe, diverse întâmplări. Esențial  este doar ca decizia să îi aparțină ei și numai ei. Ceilalți doar să o susținem! De fapt, controversata piesă de teatru este o simplă lecție de empatie, dragoste necondiționată, putere de a îndura . Mi-ar plăcea să văd piesa pe scenă, împreună cu fetele mele. Ne-am spune astfel reciproc prin tăceri și priviri, adevăruri pe care uneori ne este teamă să le rostim. TEATRUL nu are astfel de temeri. El îndrăznește, își încasează loviturile mișelești și merge mai departe.

Mi-e dor de Piatra Neamț, de Curtea domnească, de Festival, de acea pasiune nestăvilită  pe care Dra Director Geanina Cărbunariu a readus-o în teatru. Pe curând! 

98% Decizia corectă

Teatrului Tineretului din Piatra Neamț

text: Andreea Tănase

regie: Elena Morar

costume: Ileana Zirra / decor: Diana Miroşu / video design: Ana Cârlan / asistent regie: Emanuel Becheru

În distribuţie: Cătălina Bălălău, Aida Avieriţei, Nora Covali, Dragoş Ionescu, Paul-Ovidiu Cosovanu, Cătălina Eşanu, Corina Grigoraş, Emanuel Becheru, Florin Hriţcu.

Asistente voluntare: Ana-Maria Butunoi – dramaturgie, Ilinca Luca – regie, Flavia Apetrei şi Ioana Suciu – scenografie, Ioana Corduneanu – video design, Olivia Călin – documentare, Roxana Bobric şi Ana Maria Muraru – promovare.