Într-un timp în care teatrele se ascund în decoruri minimaliste, când curajul de a monta mai mult decât one man-women show sau piese în două personaje pare sinonim cu nebunia, când se merge la sigur cu teme amuzante și facile, Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște riscă din nou propunând publicului o amplă montare de teatru dans, EVITA TANGO, în regia dlui MC Ranin și coregrafia lui Hugo Wolf.
Spectacolul nu se descrie, nu se povestește, doar se simte și se doare. Sunet, lumină, gest, culoare. De ce am mai avea nevoie de cuvinte? Viața Evitei Peron devine un simplu pretext de a vorbi fără vorbe despre nedreptate, revoltă, cruzime, violență, moarte, dar mai ales despre iubire..
Totul se petrece pe o scenă goală, străjuită de panouri mari pe care se proiectează scene din viața realei Evitei sau unele imaginare. Proiecțiile sunt definite, susținute de muzică. Muzica s-a împrăștiat peste tot, devenind decor, potențator de lumină și culoare. Se aude mult tango, doar suntem la Buenos Aires, astfel că spectacolul are astfel și o componentă de concert, întreținută și de intervențiile astrale ale contratenorului Alexandru Ioan Costea. În coregrafia lui Hugo Wolw corpurile actorilor devin o adevărată cutie de rezonanță, cu sonorități subiective și multiple, de fapt gestul, mișcarea, sunetul sunt adevărate argumente ale poveștii pe care o definesc și o susțin.Cu o repeziciune uimitoare, actorii se schimbă și plutesc de la o scenă la alta în costume pline de semnificații, scânteind emoții prin culoare, raport față de lumină. Patosul, intensitatea si euforia sentimentelor nu au nevoie de explicații verbale. Gesturile ample, privirile nuanțate, mișcările sacadate sau contorsionate, lascive sau abrupte sunt multiple voci ale corpului și te fac să simți gândurile personajelor.Măștile sau machiajele complicate nu rămân forme goale, căci trăirile interpreților le umplu din abundență.
Trupa de actori pare a fi una de dansatori profesioniști. Jocul lor sigur și expresiv te poartă într-o călătorie atemporală răvășitoare. Ce profund știe Liviu Cheloiu să își urle durerea, într-o muțenie de început de lume! Ce fremătător știe să își dezlănțuie iubirea Mara Opriș și ce nepământeană este suferința ei! În minte își rămân concentrarea Andradei Fușcas, rigiditatea voită a Cristinei Dumitra, ludicul din Ana Maria Cucută, senzualitatea strunită a Andreei Tănase, eleganța arogantă a lui Radu Câmpan, ironia inteligentă exprimată de Mircea Silaghi, frumusețea majestuoasă a Iuliei Verdeș.
Se poate spune că primul costum al omului, în proto istorie a fost mormântul. Evita se leapădă de viață și de haine îmbrăcând prima formă de acoperământ a trupului omenesc. Într-un sicriu acvatic ea și Peron își consumă ultima licărire a poveștii lor de dragoste incandescente. Restul devine mit.
O analiză rece și lucidă ar profana stările contradictorii pe care le trăiești în timpul spectacolului. Și apoi, cui ar folosi? Evita Tango ne-a întors fața către puterea şi profunzimea tăcerii, a destinului, a morții.
EVITA TANGO
un spectacol de Mc Ranin
Coregrafie: Hugo Wolff
Realizare costume: RaLuca Frățiloiu, Georgeta Brânzea
Face designer: Minela Popa
Șef serviciu scenă: Mircea Macarie – Șef serviciu tehnic: Iulian Scarlat – Regia tehnică: Mihai Bălăceanu și Alexandru Sandu – Lumini: Oana Caibăr și Adrian Dragomir – Sunet: Cătălin Buzea – Cabiniere: Rodica Petrache și Mihaela Radu – Mașiniști: Florin Necșoiu, Dan Georgescu, Nicolae Cobianu, Vasile Cobianu – Ateliere: Florin Diţescu, Florin Duţan, Adrian Stochiță
Distribuție:
MARA OPRIȘ
LIVIU CHELOIU
ALEXANDRU IOAN COSTEA – CONTRATENOR
CORNELIU JIPA
IULIA VERDEȘ
OANA MARCU
MIRCEA SILAGHI
ANDREEA TĂNASE
RADU CÂMPEAN
ANDRADA FUSCAȘ
TEODORA COLȚ
LĂCRĂMIOARA BRADOSCHI
CRISTINA DUMITRA
ANA MARIA CUCUTĂ
DELIA LAZĂR
MARIA NICOLA
ANTONIA IONESCU