Daily Telegraph din Londra scria urmare a publicării lui Funny Money: „Ray Cooney este o comoară națională”, iar Sunday Times se menținea în aceeșo notă elogioasă : „Iubitorii de farse se bucură de două ore și jumătate de fericirie inspirată și dezlănțuită”. Funny Money este o farsă scrisă de Ray Cooney. A avut premiera la The Churchill Theatre, Bromley, Londra, Anglia, în 1994, urmată de un succes de doi ani în West End. Cooney și-a regizat propria piesă și a jucat și rolul principal.
Scenariul, acesta prezintă aventura unui funcționar, Henry, care ia din greșeală o valiză care conține 735.000 de lire sterline în loc de propria sa servietă care conține un sandviș cu brânză. El caută să o convingă pe soția Jean că ar trebui să evite întâlnirea cu prietenii Vic și Betty și mai degrabă să plece cu un zbor la clasa întâi spre Barcelona. În timpul nopții sosesc multe personaje, inclusiv un taximetrist furios, un ofițer de poliție și un detectiv corupt. De aici situația devine din ce în ce mai încordată, pe măsură polițistului sporește dinamica cuplului, încep minciunile care escaladează pe măsură ce o situație urmează alteia și tuturor li se oferă o poveste diferită, pe care să caute cu disperare să o integreze într-un fel de sens. Fiecare personaj este prezentat oaspeților care sosesc ca altcineva decât ei cu adevărat. Acest lucru duce la niște dialoguri foarte confuze, dar foarte amuzante. Ce se întâmplă cu banii? Reușește Henry să-i păstreze? Nu dezvălui secretul!
Piesa lui Ray Conney este pusă în scenă de Ioan Coman (prima experiență de acest tip), căruia, se pare, regia de teatru nu îi creează dificultăți, dimpotrivă. se concentrează pe disfuncționalitățile relațiilor umane, într-o poveste este plină de întorsături, confuzie, triunghiuri amoroase și escrocherii financiare. Trebuie aplaudată întreaga distribuție aleasă de regizorul Ioan Coman atât pentru amintirile uimitoare în timp ce schimbă nume, identități și relații atât de des și de repede, dar și pentru un joc alert, energic, cu ritm, închegat și cu spirit de echipă.
Clara Flores impune tipologia femeii casnice, fericită în ambientul ei domestic, dar care nu face față la vestea posesiei unei sume fabuloase. Rolul solicită jocul stării de beție în crescendo, dificil de interpretat pentru orice actriță. Rezultă și explozii comice, și tușe îngroșate, dar punctul culminant al jocului îl reprezintă răbufnirea nebună în limba spaniolă care ar pune pe fugă pe oricine i-ar sta în cale.
Karl Baker, în rolul detectivului corupt Davenport, te irită înfurie pe măsură ce el pretinde din ce în mai mulți bani. Ticurile sale, privirile sugestive, o gestică agitată sunt ingredientele profilului dubios. Șarmant ca întotdeauna, duios în încercăarea de a bea un ceai, Paul Chiribuță preia rolul polițistului Slater cel plin de certitudini.Temperamentului vulcanic pe care îl are Alin Teglas i se potrivește mănușă rolul năstăviliului și grăbitului șofer de taxi, Bill. Bill nu este doar un personaj episodic, ci cel care până la urmă va găsi soluții miraculoase pentru așteptările tuturor. Într-un rol minor, dar creionat inspirat și la obiect, Iuliu Gâlea completează o distribuție aleasă inspirat. Dragoș Câmpan cred că încă nu a primit un rol pe măsura talentului său, dar Vic Johnson poate fi un început promițător. Actorul nu trebuie șă țipe, să se agite inutil ca să obțină efecte comice, sunt îndeajuns o privire nedumerită, un rictus, o sprânceană ridicată. Își compune personajul din nedumeriri și intuiții, din îndoieli șui jumătăți de răspunsuri. Nadiana Sălăgean optează pentru o Betty temperamentală, frivolă, arivistă, într-o abundență de trăiri viscerale și zgomotoase.
Categoric spectacolul gravitează în jurul lui Henry, interpretat natural, cald, uman, generos de către actorul Ion Radu Burlan. Aplele liniștite ale sufletului său se tulbură tare. Stări și sentimente diferite ca intensitate, dorințe zănatice, frici inconștiente, toate sunt redate cu o expresivitate ce vine, probabil, dintr-o empatizare totală cu personajul. Nici urmă de delir comic, nici râs sarcastic, deloc bășcălie. Jocul punctează fin fiecare stare provocată de găsirea valizei cu toate încurcăturile derivate. O adevărate provocare să țină minte gradele de rudenie inventate și să-și amintească presupusele nume ale tuturor. Energia lui a ținută minunat ritmul performanței. Amalgan de Spirache Necșulescu și Lefter Popescu, Henry preferă ambalajul emoțional al unei interpretări lucide și realiste.
Scenografia semnată de Ionuț Vișan este funcțională, fără excentricităţi. O casă elegantă tipică clasei de mijloc, cu multe uși prin care personajele intră și ies într-un du-te vino delicios, în spate o terasă luminată. Costumele plasează acțiunea în contemporaneitate, nu au nimic spectaculos, dar nici nimic gratuit. Ambientul auditiv( Ilustrația muzicală: Dragoș Câmpan) este plăcut și antrenant, iar Cristian Șimon(light-design) servește liniei scenografice
Piesa nu este doar o comedie spumoasă. Chiar dacă se râde mult și justificat( mă gândesc numai la scena numărării banilor sub pătură!), intuind resorturile ei dramatice, regizorul Ioan Coman o transformă într-o tragicomedie amară. În care întâlnim tipologie umane obișnuite ce se confruntă cu o situație neprevăzută. Acțiunea are suspans(apariția detectivului și a polițistului întreține filonul polițist), dialogurile sunt alerte. Personajele stârnesc râsete fără mare efort,se caută, se găsesc, se pierd, se despart, se confruntă verbal și fizic.
Putem face un exercițiu de imaginație? Trăim o viață măruntă, mediocră, ne luptăm cu rutina și neajunsurile. Sperîm mereu în miracole. Așa că, pe cine vreți să interpretați? Cui îi dați dreptate în alegeri? Păstrați banii sau îi declarați la Poliție? V-ați supune „iubirii de arginţi” Pe cine condamnați? Vă mai vine să râdeți?
FUNNY MONEY
De Ray Cooney
Regia: Ioan Coman
Scenografia: Ionuț Vișan
Ilustrația muzicală: Dragoș Câmpan;
Light-design: Cristian Șimon
În distribuție:
Ion Radu Burlan (Henry Perkins), Clara Flores (Jean Perkins), Dragoș Câmpan (Vic Johnson), Nadiana Sălăgean (Betty Johnson), Paul Chiribuță (Slater), Karl Baker (Davenport), Alin Teglaș (Bill), Iuliu Gâlea (un pieton)