Când se trage cortina ai impresia că nimfele Parnasului s-au pus de acord să te convingă că în Eden cerul este roșu și copacii amurgesc a toamnă. Siluetele lor albe se decupează ca niște fâlfâiri de înger căzut, gata să să își ispășească pedeapsa trufiei. Trufia și vanitatea, ambiția și dorința de mărire, orgoliul și egoismul, ele sunt păcatele capitale. Treptele negre se urcă și se coboară , locul pe podium este limitat, iar în cer cu adevărat inaccesibil.
Lumea aceasta stranie (superbă scenografia lui Constanntin Ciubotariu) este un spațiu al confruntării: lupta pentru supraviețuire și supremație, dorința de a stăpâni și de a elimina pe celălalt, necesitatea atavică de a te crede cel mai bun, cel mai frumos, ratând sistematic testul oglinzii. PANDORIUM este povestea lumii noastre care, conștient sau absurd, deschide capacul cutiei și scoate de acolo toate relele, lăsându-le să umble slobode, fără limite, fără bariere, fără direcție.
Amețit de arabescul imaginilor pierzi multe din profunzimile versurilor lui La Fontaine traduse excelent de Tudor Măinescu și Aurel Tita. Imaginea învinge cuvântul, sunetul este învins de gest. Cu toți analizatorii la atac, dorind să inhalezi toată revărsarea vizuală de frumusețe, își spui în gând că vei reveni, vei asculta in nou, dar nu acum, acum trebuie să te lași vrăjit de chipuri, glasuri, umbre, foșnete, dansuri, culori. Să faci un spectacol după o carte de fabule este o probă teribilă de imaginație. Fluidă, plastică, originală, imaginația lui Zoltán Balázs reușește să însuflețească și să sublimeze crezul poetului, cel ce își definește opera ca pe o„ O comedie amplă cu o sută de acte diferite și a cărei scenă este lumea întreagă.”.
Fabulele lui La Fontaine au fost scrise între 1668 și 1694, în mai multe volume diferite. El a oferit o lucrare diferită față de predecesorii săi, o perspectivă critică și justă asupra defectelor omenirii, combinată cu umorul moralității. Teme ca aroganța curtezanilor, absurditatea orgoliului deplasat, lăcomia clerului, inteligența animalelor, pericolul lingușirii, acceptarea propriei situații, viclenia, prosti, credulitatea conturează o imagine a conștiințelor individuale și colective ale societății sale.
Regizorul Zoltán Balázs aduce pe scena Teatrului Odeon poveștile scurte și rostuite ale lui La Fontaine în minidrame cu o structură teatrală consitentă, cu o intriga expusă rapid și un deznodământ previzibil, în conformitate cu psihologia caracterului. Distribuția aleasă relevă, dacă mai era nevoie, forța, coeziunea, vivacitatea virtuozitatea, maturitatea și nu în ultimul rând frumusețea actrițelor din trupa Odeon. În roluri multiple, opt dintre acestea devin parte a unei lumi alegorice care deschide larg ușa realității. Ordinea numirii este pur aleatorie, iar punctarea unui singur personaj nedreaptă: Paula Niculiță este o vulpe, răutăcioasă, ușor perversă, ce știe să deruteze, să atragă, ca apoi să cadă în plasa propriei aroganțe. Cu un costum simplu comparativ cu al celorlalte, personajul se lasă pe mâna gesturilor, a mișcărilor unduioase, a unei priviri languroase și ațâțătoare. Cătălina Mustață are nerv, prestanță, iapa ei adulmecă libertatea cu nări fremătânde. Alina Berzunțeanu simte ludicul, atinge dimensiunea comicului ferindu-se de orice exces pentru gaița sa. Simona Popescu toarce calin, se răsfață în postura sa pisicească, simte și prinde momentul când ghearele trebuie scoase. Mădălina Ciotea este o barză irezistibilă, prețioasă, înfumurată ale cărei mișcări amintesc de stampele japoneze, ca îmediat să schimbe registrul către o agresivitate rațională, deloc atavică, lupoaica sa fiind conștientă de supremația puterii. Crina Mureșan înclină balanța sprefragilitate și finețe, are chipul mereu blând, gestururi delicate, cere înțelegere și iubire, mai ales când rând pe rând aripile cad. Sabrina Iașchievici dansează incredibil tango, clocotește de energie, își poartă cu trufie podoabele, nu ezită, nu se pierde, mereu vie și omniprezentă. Ioana Mărcoiu trecută prin lecțiile Cabaretuluise impune și captează privireacând gazela ei zburdă arogant,conștientă de atuurile ei de animal sprințar, dar mai ales când își mișcă falnica-i coadă de rândunică, exaltând bucuria zborului. În acest univers feminin, Conrad Mericoffer, povestitor, judecător, liant se ferese de orice stridență, este constant, nu monoton, ia pe umeri un text greu și îl duce atât colegelor de scenă, cât și spectatorilor cu multă rigoare.
Toate personajele se mișcă lejer printre elementele de decor, trepte, copaci, scenografia funcțională pune în valoare scenele de grup, iar pe fundal se prezintă ca niște elemente decorative. Gesturi minore, ca înclinări ale capetelor, răsucirile torsurilor, mișcarea gambelor, unduirea brațelor denotă un stdiu minuțios al comportamentelor animalelor, el fiind redat departe de un ton de parodie(coregrafia Zoltán Balázs).
Senzația de magie și straniu se țese și de universul sonor luxuriant. Cântece de diferite genuri, jazz, soul, bluess, rock, noi sau vechi, în diverse limbi cu un mesaj potrivit fiecărui personaj, dar și un ambient difuz de șoapte, murmure, fâlfâiri, bocănituri, specifice lumii animale susțin conceptul regizoral. Am lăsat la urmă regalul privirii, costumele, accesoriile care sunt schimbate cu repeziciune de actrițe, fără nicio șovăială, purtate mândru și firesc. Rochiile albe de diferite lungimi, croieli, forme sunt accesorizate cu gulere, volane, pălării, mănuși, genți, voaluri, trene, eșarfe toate stilizate strălucit devin aripi, solzi, blănuri, mustăți, labe, creste, coarne într-un tablou excentric și original.
Spectacolul nu propovăduiește morala într-o manieră didactică. Este mult prea elegant, mult prea estetic pentru sloganuri. Rostirea textului se îmbină fericit cu aluziile și sugestiile fine.Intelligenti pauca! Suntem în afara gratiilor, ne putem încă salva. Prin ceilalți, prin rațiune, prin Dumnezeu, prin noi înșine, prin teatru!
PANDORIUM
după La Fontaine
Traducerea: Tudor Măinescu și Aurel Tita
Adaptarea, coloana sonoră, coregrafia și regia: ZOLTÁN BALÁZS (Ungaria)
Scenografia: CONSTANTIN CIUBOTARIU
Distribuția:
CONRAD MERICOFFER – La Fontaine, Leul, Boul, Vulturul, Porumbelul I
ALINA BERZUNȚEANU – Maimuța, Măgărița I, Șobolanul I, Broasca II, Găina, Viespea, Gaița
MĂDĂLINA CIOTEA – Lupoaica, Elefantul, Barza, Leoaica, Nevăstuica II
SABRINA IAȘCHEVICI – Iepurele, Păunița, Capra II, Stridia, Musca, Albina
IOANA MĂRCOIU – Gazela, Lebăda, Capra I, Câinele II, Șarpele, Rândunica, Șoarecele II, Peștele I
CRINA MUREȘAN – Leopardul, Delfinul, Câinele I, Mielușeaua, Păianjenul, Porumbelul II
CĂTĂLINA MUSTAȚĂ – Ursoaica, Liliacul, Iapa, Șobolanul II, Corbul, Mama Crab
PAULA NICULIȚĂ – Vulpea, Broasca II, Bufnița, Greierele, Vrabia I, Nevăstuica I
SIMONA POPESCU – Pisica, Broasca țestoasă, Furnica, Ariciul, Fata Crab, Șoarecele I, Vrabia II