ATERN sau mai degrabă uman, pentru că, știți, și mamele sunt oameni! Ba, din când în când își permit(rectific, își doresc) să fie și femei. MATERN este despre oameni închistați în tipare ancestrale. Despre femei ce își inhibă feminitatea sau care și-o îngroapă fără șansa învierii. Despre iubiri convenționale, fertile și sterile în același timp. Despre trupul femeii ca o cetate și despre lumea cetate în care femeia este prizonieră. Despre concepții învechite toxice și despre idei moderne, aproape letale. Despre cum sarcina, nașterea, alăptarea sunt dealuri ale Golgotei pe care te poticnești la fiecare pas. Despre cum fericirea maternă nu curge în spume precum o șampanie agitată, iar regretele libertății pierdute definitiv îți dau târcoale rânjind drăcește. Despre prețuri la analize de saercină și creme de bebeluși și prețuri majorate la liniște și independență. Despre sfaturi idioate și soluții salvatoare. Despre Sinele mamei zdrențuit și terfelit și imaginea de sine prinsă într-o oglindă parșivă. Despre biberoane umplute cu frică, multă frică și despre ligheane de singurătate.
Spectacolul evită forme literare consacrate, nu cade în patetic, nu renunță la ludic, are umor , discursurile sunt firești, dialoguri veridice(scenariu: Alice Monica Marinescu). Cântecele susțin prin ritm și vers tema, accentuează ideea diferențelor dintre maternitatea idealizată și greutățile și provocările ei constante(muzica și versurile: Maria Sgârcitu şi Teodora Retegan).
ATERN este spectacolul conceput de niște femei grozave.Fără farduri, neaoafate, cu haine negre și comode de parcă s-ar pregăti de un antrenament de comando, cu privire tandră, tristă, temătoare, uneori par vocile aceluiași trup, alteori versiuni diferite ale aceluiași gând. Cele două mame sunt interpretate de către Oana Rusu şi Alice Monica Marinescu, având o chimie scenică pe care o înfășișează natural și o susțin mai ales prin priviri înțesate de subînțelesuri. Actrițele trec lejer de la o stare la alta, de la un personaj la altul, își varsă sentimentele în reflexii dansante(coregrafia: Carmen Coțofană) cu suplețe și vigoare interpretativă, sunt proaspeteau carismă, invitând permanent publicul la reflecție..
Totul este reprezentat scenic într-o cheie amuzantă, plutește derizoriul munca invizibilă a mamelor( suluri de hărtie igienică se rup, se aruncă, excelentă idee scenografică a Irinei Gâdiuță).
Fără mijloace teatrale luxuriante, MATERN sondează adânc în mintea femeii mamă și nu se înfricoșează de ce găsește acolo, pentru că numai jertfit luminii, adevărul din noi ne poate salva.
„De când am devenit mamă bucătăria a devenit cea mai frumoasă cameră din toată casa.”
„De când am devenit mama simt ca am o responsabilitate atât de mare, încât nu mai am voie sa mor.”
“De când am devenit mama bărbații mi se par mai proști. HASHTAG NOTALLMEN”
„De când am devenit mamă am încercat toate dietele din formula AS.”
„De când am devenit mamă simt mulțumire când reușesc să stau singură pe wc, cu ușa închisă.”
„De când am devenit mama aud vocea maică-mii ieșind din gura mea.”
„De când am devenit mama sunt mult mai furioasa.”
„De când am devenit mama mă gândesc mult la femeile care m-au crescut și le înțeleg mai mult.”
„De când am devenit mama aș vrea sa nu mai existe bărbați și femei – să fim oameni pur și simplu.”
MATERN
Centrul de Teatru Educațional Replika
Stagiunea de Teatru Politic
Echipa spectacolului — concept şi scenariu: Alice Monica Marinescu;
cu: Oana Rusu şi Alice Monica Marinescu;
mişcare scenică: Carmen Coțofană;
scenografie: Irina Gâdiuță;
muzica și versurile: Maria Sgârcitu şi Teodora Retegan;