Considerații foarte subiective
Da, aș trimite la acest spectacol mulți părinți. Pe acei părinți care cred că își cunosc foarte bine copilul, înlăturând orice formă de dialog cu oricine despre acest subiect. Pe acei părinți pe care nu îi preocupă cum sunt copiii, ci mai degrabă ce fac la nivelul superficial al actelor lipsite de relevanță. Pe acei părinți care, atunci când copilul sare de pe ax, sunt luați prin surprindere precum autoritățile de prima ninsoare. Pe acei părinți care cred că vacanțele exotice, pregătirile interminabile, școlile costisitoare sunt garanția reușitei. Pe acei părinți care vânează drepturi, ucid conștient și sadic obligații, trâmbițează elogii fericirii și libertății. Pe toți acei părinți care refuză să vadă, să asculte, să înțeleagă că zeificatul lor copil nu este decât o rotiță insignifiantă într-un angrenaj social, moral, cultural căruia trebuie să îi cunoști mecanismele. Pe toți acei părinți aroganți și stupizi care emit aroganțe și stupidități îngenunchind școala și orice altă formă de autoritate.
Da, aș trimite la spectacol mulți profesori. Pe acei profesori care cred că își cunosc foarte bine elevii înlăturând orice formă de dialog cu aceștia. Pe acei profesori interesați doar de diplome obținute la concursuri și olimpiade, nicidecum de oamenii din spatele lor. Pe acei profesori care dau înapoi în fața unor părinți stupizi și aroganți, în detrimentul copiilor lor. Pe acei profesori care lipsesc de la orele de dirigenție și de la toate activitățile unde ar exista șansa unei interacțiuni reale cu elevii lor. Pe toți acei profesori care se complac în mâlul putred al indiferenței și apatiei.
Nu, nu aș trimite la spectacol adolescenți. Ciudat, nu? Doar este o piesă scrisă pentru adolescenți. Eu cred că, mai degrabă, este o piesă scrisă într-un trend periculos. Nu i-aș trimite pentru că spectacolul prezintă numai personaje în derivă, fără niciun sprijin din partea niciunui adult. Nu i-aș trimite pentru că în spectacol nu se face absolut nicio referire despre școală, despre educație, nu apare nicio carte, deși toate personajele au vârstă școlară. Nu i-aș trimite pentru că structura dramatică a piesei este departe de a te face să înțelegi care sunt problemele reale ale acelor adolescenți, de unde cumpără droguri, cu ce bani, ce fac în afara faptului că se distrează și se plictisesc. Nu i-aș trimite pentru că se pun direct întrebări stupide cu efect pervers”Cine spune că nu s-a gândit la sinucidere la un moment dat, minte.”Serios? Nu cumva inoculăm subliminal ideea că a te gândi la sinucidere este firesc, chiar cool? Nu cumva scena din final în care adolescenții ascultă și văd la știri numai sinucideri normalizează acest gest extrem, îl livrează ca pe o scăpare, ca pe osoluție la modă și la îndemâna oricui. Forma libertății absolute, nu?
Îmi asum criticile la adresa mentalității mele învechite. Dar adolescenții pe care încerc să îi îndrăgostesc de teatru, chiar au probleme reale, au suferit abandonuri concrete, se zbat în încercarea de a-și depăși condiția, muncesc fizic, merg prin noroi spre școală, nu au fost nicăieri plecați în vacanțe. Ce ar înțelege ei din tragedia existențială a adolescenților din spectacol?
Este de apreciat interesul pentru a trage un semnal de alarmă asupra bolilor psihice, în special a depresiei, în rândul tinerilor. Doar că, dacă textele pieselor nu oferă pluriperspective, mă tem că efectul nu va fi cel scontat, dimpotrivă.
Între conflictul dramatic din „N-am văzut nimic”(Andreea Tănase) și cel din„Nu vorbim despre asta”(Alexandra Feseleghi) e drum lung. Dacă suntem puțin cârcotași, am putea că prima se inspiră prea mult și neinspirat din a doua piesă.
Un „Bravo” din toată inima celor cinci tineri actori Daria Pentelie, Reka Kovacs, Maruca Băiașu, Vlad Lință, Maruca Băiașu și jocului lor intens, coerent, de echipă. Pe ei chiar i-am văzut!
N-am vazut nimic
Text: Andreea Tanase
Regia: Mara Oprea
Scenografia: Gabi Albu
Coregrafia: Ruxandra Bobleaga
Design lumini: Daniel Klinger
Sound design: Adrian Piciorea & Cojo
Distributie:
LEXI, 18 ani – Daria Pentelie
TOMA, 18 ani – Eduard Chimac
AMI, 16 ani – Reka Kovacs
MARIUS, 18 ani – Vlad Lință
ELA, 18 ani – Maruca Băiașu