În spectacolele lui Gigi Căciuleanu nu știi ce să iubești mai întâi: mișcarea, gestul, aluzia, ideea sau cuvântul. În noua producție a Teatrului Dramaturgilor Români nu doar țesătura fină a dansului se așterne în fața spectatorilor, ci și cuvertura aspră a cuvântului alambicat, întors, rupt, aglutinat, rearanjat, contorsionat, dezmembrat, dar întotdeauna plin de semnificații și ironie. O scenă întunecată, două siluete din sârmă în spate ca niște schelete de roboți (așa vor arăta peste timp scheletele noastre?), un EL(Lari Georgescu) și o EA (Alina Petrică), într-o permanentă dispută a trupurilor, a gândului, a sentimentelor. Devorarea reciprocă pare unica obsesie. Dobândirea puterii le este unica țintă. Cele două trupuri în haine negre sunt înfometate unul de celălalt, dar nu foamea de dragoste, ci mai degrabă de ură și competiție. De ce nu s-ar iubi? Pentru că ar deveni vulnerabili, iar în junglă ființele vulnerabile pier.
Am putea imagina ca exclusiv urban spațiul unde evolueaza personajele. Un mediu nonsuportiv, ostil relaționării. Dansul exclude de cele mai multe ori scenele„împletite”, preferând mișcări de luptă: pândă, asalt, urmărire, confruntare. A doua parte a spectacolului se mulează pe titlul, cei doi anonimi devenind personaje al mass media, un alt spațiu intolerant, agresiv, incitant în distrugeri și autodistrugeri.
Actor fetiș pentru regizorul Gigi Căciuleanu , Lari Georgescu se prezintă ca același dansator coerent, fluid , coordonator de echipă, cum ne-a obișnuit în „D’ale noastre”, „Folia, Shakespeare & co.”, „L’Om DAdA”. Alina Petrică, cu experiență dansului în piese regizate de Ștefan Lupu ( Aglaja) sau de Răzvan Mazilu (Our Ladies of Perpetual Succour, Mon Cabaret Noir) este o parteneră pe măsură, cursivă, charismatică, provocatoare, chiar dacă harul actoricesc este mult mai pregnant .
Universul sonor al spectacolului pe lângă cel compus de Adi Nour, este cel al cuvintelor. De la o altfel de Glossă, poetul Gigi Căciuleanu face cocktail de cuvinte și ajunge la o avalanșă de sensuri, stârnește interogații, creează reflecții. Mai mult ca în orice spectacol pe care l-a văzut se probează cuvintele d-lui Căciuleanu: „Nu îmi place cînd mi se spune coregraf .Nu sunt numai coregraf, întotdeauna mi-am scris dansurile.” Cu penița înmuiată în har și muncă !
JUNGLA TEVE
Un spectacol de:
GIGI CĂCIULEANU
Asistent:
LELIA MARCU-VLADU
Muzică originală:
ADRIAN NOUR
Scenografie:
CORINA BOBOC
Cu:
LARI GIORGESCU
ALINA PETRICĂ