Pentru că te stârnește să cauți și ă citești despre autorul Thomas Bernhard, cel care spunea: „Sunt probabil condamnat pe viaţă la calificativul de scriitor negativist. Casa mea este ca o temniță imensă. Îmi place foarte mult; pereții sunt cât se poate de goi. E gol și frig și asta are un efect foarte bun asupra muncii mea. Cărțile sau ceea ce scriu sunt foarte asemănătoare cu ceea ce trăiesc. Uneori mi se pare ca capitolele individuale dintr-o carte sunt ca niște camere individuale din această casă.Pereții sunt vii, părțile laterale sunt ca niște pereți și e suficient. Trebuie doar să-i privești intens. Dacă te uiți la un perete alb, îți dai seama că nu este alb, nu e gol.”!
Pentru că esența nu este ceea ce se întâmplă pe scenă timp de două ore, ci textul pe care îl vorbește Bruscon, caustic, dureros, cinic, dominat de câteva motive: artă pentru artă, boala, absurditatea existenței, mizantropia, ipocrizia și imbecilitatea umană.!
Pentru că te provoacă să analizezi magia teatrului fără ceață pe pleoape și pe neuroni:
(…) teatrul este o perversitate milenară / de care omenirea este îndrăgostită / (…) pentru că este atât de profund îndrăgostită de ea. minciuna.”
…„Daca suntem sinceri, teatrul in sine este o absurditate, dar dacă suntem sinceri, nu putem face. Teatru”
„Astăzi în comedii se urlă / Oriunde ne ducem / peste tot nu auzim decât urlete”
„Întotdeauna actorii / sunt cei care care omoară teatrul”
Pentru momentele în care un personaj secundar (Ana Ciontea) domină scena într-o cascadă de tușituri mai expresive și mai pline de înțeles ca multe replici sterpe!
Pentru felul în care uimirea, admirația, perplexitatea în fața artei și a artiștilor se citesc pe fața luminată a Ernei(Victoria Dicu)!
Pentru superbul manifestal iubirii de teatru:„Credința în arta noastra este, în definitiv, tot ce avem. Daca vrei cu adevarat și daca știi ce vrei, în teatru e posibil orice, cu condiția să crezi.”
……………………………………………………………………………………………………………………………………
Marile spectacole au viața lor, în tumult și glorie. Ele nu mor, trăind în frânturi de memorie. După 20 de ani, reîntâlnirea cu ele în aceeași rețetă a succesului poate fi privită ca o ofensă adusă trecutului, căruia vrem să îi știrbim victoriile.
CREATORUL DE TEATRU
de Thomas Bernhard
Traducere: Alexandru Dabija
Regie:Alexandru Dabija
Scenografie:Gabi Albu
Asistent regie:Mădălina Ciupitu
Regia tehnică:Laurențiu AndronescuTudor Dobrescu
Bruscon: Marcel Iureș
Hangiul: Alexandru Bindea
Dna Bruscon: Ana Ciontea
Sara: Alexandra Sălceanu
Feruccio: Lucian Iftime
Soția hangiului: Afrodita Androne
Erna: Victoria Dicu