Scriam acum doi ani un articol despre teatru și rolul lui în dezvoltarea comunicării adolescenților, articol pe care pe care îl încheiam astfel: ” Avem nevoie de teatru, avem nevoie de cuvinte!”. În aceste zile în care ne zbatem, parafrazând, într-o izoletă culturală, cuvintele mele îmi par a fi avut ceva sumbru prevestitor. Sălile de teatru sunt goale, cuvintele nu mai zugrăvesc frumusețea lumii, ci doar spaimele și frustrările ei furibunde. În această cheie am vizionat aseară, online, spectacolul Lemons, Lemons, Lemons, transmis live de către UNTEATRU .
Pe lângă bucuria de a fi, LA TEATRU, ca în orice seară de vineri, am revăzut piesa într-o altă cheie. Nu, nu mai era o distopie, ci fragment real din neașteptata lume nouă în care trăim de câteva zile.
Piesa Lemons, Lemons, Lemons este scrisă de dramaturgul contemporan Sam Steiner , iar în montarea de la UNTEATRU interpretează actorii Denisa Nicolae și Liviu Romanescu, în regia Iuliei Grigoriu și scenografia lui Răzvan Bordoș .
Astăzi, când ne simțim pândiți de orice rău, pare posibil să ne imaginăm că ni se va impune o lege prin care, într-o zi, nu am avea voie să folosim mai mult de 140 de cuvinte . Cu această situație se confruntă Olivier , un muzician nonconformist, protestar și Bernadette, o avocată cu o fire ceva mai rigidă, formată sub imperiul legilor și al lucidității.
Întâlnirea lor, povestea lor, revolta lor se petrec într-un spațiu minimalist conturat, un cub metalic gol , ce permite actorilor intrări și ieșiri , dar și conexiuni directe cu spectatorii. Chimia dintre Denisa si Liviu (firească, nu?) este dublată de explozia de energie ce se revarsă din cântec, dans, strigăt.
„A trăi în societate înseamnă a comunica”, spune Bernard Voyenne. Drama pe care o trăiesc cele două personaje în încercarea de a economisi cuvintele, de a le fragmenta, de a le rosti doar în slujba unor mesaje de o importanță extremă , par a fi pe linia gândirii teoreticianului francez ce afirmă că „schimbul de informaţii, de idei, intercomprehensiunea sunt pentru societate tot aşa de importante ca şi respiraţia pentru organism”.
Dacă trecem peste tiparul omului cugetător al lui Blaise Pascal, piesa ne trimite către cel al antropologului Claude Lévi-Strauss, pentru care omul este,înainte de orice, o fiinţă care vorbeşte
Cum ni se poate limita dreptul la exprimare? Poate fi numărul de cuvinte un barometru al stării sociale ? Restricționarea cuvintelor le poate spori valoarea? Cum putem rămâne oameni într-o lume înnăbușită în tăcere? Ne putem impune propriile bariere în comunicare? Și nu în ultimul rând, putem iubi fără cuvinte?
”Comunic, deci exist!”pare a fi mesajul piesei Lemons, Lemons, Lemons la care vă îndemn să mergeți (de fapt sa o vedeți online live ) pentru a vă bucura că încă ținem în palmele sufletului toate cuvintele din lume.
Lemons, Lemons, Lemons
Actori: Denisa Nicolae & Liviu Romanescu
Regia: Iulia Grigoriu
Scenografia: Răzvan Bordoș
Light design: Alexandru Matios
Sound design: Bogdan Moroșanu