Ruletă electronica sigura cazinou gratis

  1. Jocuri De Noroc Gratis Păcănele: Toate cazinourile lor surori oferă un număr imens de sloturi, jocuri È™i experiență de cazinou live dealer de la diverÈ™i furnizori, cum ar fi NetEnt, Microgaming, Evolution Gaming, Oryx Gaming, QuickSpin, Red Tiger, PlayN Go.
  2. Jocuri Ca La Aparate Royal Masquerade - Există de fapt o mulțime de bonusuri de revendicat la Thunderbolt Casino.
  3. Eagle Casino Bonus Fara Depunere: Cu toate acestea, niciuna dintre acestea nu mi-a suflat cu adevărat mintea și asta nu este o surpriză având în vedere varianța medie a slotului.

Cazinou rotiri gratuite online

Pacanele Sizzling Gratuit Egt
Legenda spune că decizia a fost luată prin aruncarea unei monede, dar este mai probabil ca Bunbury să fi amânat onoarea gazdei sale.
Jocuri Ca La Aparate Cleopatra Gold
Live Roata Norocului jocuri sunt, de asemenea, simplu de a juca din cauza regulilor lor simple.
Utilizați banii pentru a juca la cazinou sau retrageți-i.

Joc de slot

Jocuri Online Păcănele Gratis
Valoarea cărților cu imagini este 0.
Bingo Romania Online
În faima cazinoului de la Nyx este ușor să te convingi, nu e de mirare că cercul de fani recunoscători crește în fiecare săptămână..
Joc Sloturi Gratis

OMUL CARE A VAZUT MOARTEA (și nominalizarea UNITER!)

Cu ceva timp în urmă, regizorul Cristi Juncu oferea publicului ploieștean iubitor de teatru clasic una dintre cele mai jucate  piese ale dramaturgiei românești, „Omul care a văzut moartea” scrisă de   prolificul autor Victor Eftimiu. Victor Eftimiu, eseist, povestitor, scriitor şi traducător român, membru titular al Academiei Române, Victor Eftimiu a fost în mai multe rânduri şi director al Naţionalului bucureştean între anii 1920-1945  și a scris 140 de volume, 40 de piese, 200.000 de versuri, 5.000 articole literare.

Nu contează de câte ori am văzut spectacolul, de fiecare dată povestea, interpretarea, comicul, dantelăriile improvizate par a face din această montare un succes de neclintit. Alexandru Filimon, om cu stare, podgorean, cu soție(Raluca) și fată de măritat, Alice (Ce de „pietre în casă” în dramaturgia românească!) salvează de la înec un vagabond și devine un erou din întâmplare, întâmplare ce pare a-i deschide calea către un vis, acela de a deveni Primar. Dar nu cumva pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești? Nu cumva  tihna familiei Filimon ia sfîrșit? Cine este adevăratul salvator? Comicul de situaţie își face de cap, încurcăturile apar inevitabil. Duelul dintre aparenţă şi esenţă este inspirat țesut în poveste fiind mecanismul ce dezvăluie profilul psihologic al personajelor.

Nu lipsesc elementele de satiră socială (Doamne, cât de actuale!). Concepută a se derula în preajma alegerilor locale pentru postul de primar ale orășelului de provincie, „dezvăluind falsa onorabilitate a cetățenilor de vază, farsa alegerilor, dar și modul simbolic în care se intersectează și se influențează reciproc traiectoriile personale ale indivizilor”, piesa pare a aborda un subiect  peren.

Scenografia realizată de Andu Dumitrescu   se remarcă printr-un decor realist, o cameră de casă înstărită, un  geam mare ce face trecerea spre lumea urbei, un ceas cu cuc ce sună în momente cheie, dar mai ales cu multe tablouri ale  lui Alexandru Filimon, personaj într-o permanentă căutate a stimei de sine. Costumele punctează caracterul   personajelor , dar și epoca, fiind  unul din reușitele aspecte ale spectacolului.

Cu un text ofertant la îndemână, regizorul Cristi Juncu  alege o distribuţie foarte bună, care stă sub semnul adecvării la esența textului, fără modernisme inutile sau abateri de conținut. Oxana Moravec  în Raluca Filimon pune în evidenţă capacitatea de manipulare a personajului,voința sa de neclintit  în slujba măritișului fetei, reușește  efecte comice simulând crize de isterie în momentele de tensiune conjugală, absoarbe parcă personalitatea fiicei, care îi va prelua tiparul în viitoarea sa căsnicie. Cristian Popa (George) își înviorează  personajul apelând la ticuri, gesturi, grimase  ce îţi atrag atenţia și care  individualizează tipul tânărului cu studii și carieră impuse de un tată autoritat pe care nu poate să îl înfrunte. Văr de suferință cu Oedip el stărnește simpatia publicului prin tentative  puerile de a îmbrăca haina unui adult, viitor stâlp al casei. Ilie Galea (Dl.Leon) are șansa unui rol extrem de potrivit cu personalitatea sa, cu un  orgoliu foarte mare, rigid, autoritar, un adevărat patriarh al urbei. Florentina Năstase(Alice), o actriță tânără pe care o admir de ceva  vreme este pata de culoare a spectacolului, luminând cu ochii ei albaștri scena. Florentina îmbină cu măiestri și de data acesta (ca în bijuteria„Cerere în căsătorie”de la Teatrul de Artă) aerul ludic, senzualitatea, șiretenia, într-un parcurs scenic inspirat.

Greul piesei stă în cele două personaje principale: Alexandru Filimon (Ion Radu Burlan), Bogdan Farcas (Vagabondul). Mircea Ghițulescu în „Istoria literaturii române. Dramaturgia”(Editura Academiei Române, 2007) scria: „Rolul (vagabondul)este exhibiționist, insolent și funambulesc: o adevărată paradă pentru un june-prim de comedie. (…) Având un trecut vag actoricesc, el este un impostor cu sclipiri de geniu. Imprevizibil, transformist, el poate căpăta două înfățișări și poate dovedi două identități la interval de câteva secunde. Este, aici, un elogiu, dacă nu al actorului, oricum al histrionului”.

Pe acestă linie a histrionismului se înscrie jocul lui Bogdan Farcaș, proaspăt nominalizat la Premiile UNITER pentru rolul principal din „Gâlcevile din Chioggia”. În ipostaza vagabondului este confuz, dezorientat în aparență, șantajist în esență și îngroașă uneori  tușele comice, fără a fi nevoie, chiar dacă ele fac deliciul publicului. Personal prefer ipostaza Iliuță când actorul cucerește prin arta manipulării, este  debordant în gesturi largi și perorații verbale, improvizează  cu șarm pentru a-și asigura supremația asupra celorlate personaje.

Prestaţia lui Ion Radu Burlan în Alexandu Filimon mi se pare cea mai de finețe, jonglând cu stări și sentimente diverse, conturând portretul unui om  cu vulnerabilități, frustrări, dorințe nespuse și foarte singur. Un alt Spirache Necșulescu, podgoreanul bogat ce asigură bunăstararea întregii familii este sacrificat de aceasta, fiind nevoit să renunțe la unicul lui vis, de a deveni„Cineva”. Este mult uman în jocul actorului cunoscut mai ales pentru roluri  de comedie, multă duioşie, multă neîmplinire. Personajul ( mai degrabă în această interpretare) refuză a rămâne rămâne prins  într-o continuă falsitate față de el însuși  și față de ceilalți.  Astfel  podgoreanul și vagabondul devin două ipostaze ale visului de a fi mai mult decât ești.

Nu am înțeles de ce spectacolul  nu se mai joacă  sold out. Are energie, umor de calitate, morală, echipă actoricească de excepție, chiar și o latură poetică. Lichelismul și impostura nu sunt fațetele pregnante ale  personajului, ci mai degrabă boemia lui îți rămâne în minte.„Voi nu ştiţi cât de frumoasă e viaţa! O risipiţi în nimicuri, treceţi pe lîngă ea, o otrăviţi cu prejudecăţi şi cu ambiţii neroade, umblaţi după bani, după situaţii, vă pândiţi unii pe alţii şi vă făuriţi singuri chilii de temniţă… Am vrut să v-aduc ceva din vîntul depărtărilor, descătuşarea…”

Nu cumva încătușarea în convingeri, comodități și stereotipii sociale ne împiedică să ne bucurăm de viață, de vară, de teatru?

Omul care a vazut moartea

Teatrul Toma Caragiu din Ploiești

de Victor Eftimiu, versiune scenica Andreea Vulpe

regia: Cristi Juncu

scenografia: Andu Dumitrescu

distributia: Ion Radu Burlan (Alexandru Filimon), Bogdan Farcas (Vagabondul), Oxana Moravec (Raluca Filimon), Ilie Galea (Dl.Leon), Cristian Popa (George), Florentina Nastase (Alice Filimon)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *