Trăim într-o lume ca o orchestră simfonică în care oamenii  sunt instrumente muzicale prăfuite și dezacordate. Un violoncel răzleț se tânguie în van, pentru că nimeni nu are chef de duete sau cvartete. Se aud de sunete sparte, singulare, iar armonia pare că împiedică timpurile noi să răsară printre bucăți de ziduri odată glorioase. Pierzi dreptul la amintiri, mesteci cu noduri obligația de a anula orice formă de nostalgie. Copiii au dinți și gheare. Părinții au  doar mâini întinse ridicol spre o îmbrățișare stearpă.

Atunci, acum, peste timp? Între ce coordonate se deapănă povestea de pe scenă și pentru cine? Așa te năpădesc întrebările în timp ce raționalul din tine știe că  nu este decât o piesă de teatru după opera unui scriitor rus desuet. Romanul lui Turgheniev se distilează rafinat  în drama cu același titlu a scriitorului irlandez Brian Friel, dramă tradusă suculent și montată în premieră în România de către regizorul Vlad Massaci. Dramaturgul descrie piesa  ca „după romanul lui Ivan Turgheniev”, lăsând loc propriilor idei și căutări. La rândul său, Vlad Massaci crează un puzzle al marii istorii din neînsemnate istorii personale, echilibrează tragedia cu ironii amare,marșând pe ideea unei permanente posibile reîntoarceri în timp.

Doi prieteni vin în vacanță  la o moșie de țară: unul, fiul proprietarului, celălalt un nihilist rigid. Pe parcursul unei veri, idealurile politice și valorile diferite ale oaspetului  comparativ cu cele ale gazdelor conduc la tensiuni insurmontabile. Vizita bogatei și frumoasei văduve,  Ana, tulbură inima împietrită a tânărului radical care constată că iubirea există. În acest tablou de familie apar slujnice, aristocrați, boemi, credincioși într-un cadru social ce surprinde ritmul activităților  sociale și agricole de la moșia Kirsanov din primăvară până iarnă. În cele trei ore jumătate de teatru retrăiești scene din  „O lună la țară”, „Unchiul Vania”, „Oamenii de vară” sau „Livada de vișini”, fără a pierde o secundă din minte prezentul deloc idilic, fracturat și absurd.

Regizorul colaborează cu Adrian Damian, scenograful care se joacă pe marea scenă a Naționalului de-a lumile reale și de-a cele din mintea noastră. În fundalul scenei o orchestră dezordonată  și învechită își așteaptă inutil interpreții. Printre arcușuri și trupuri de viori cresc ierburi și te împiedici de cărămizi desprinse din ziduri apuse. Pare o lume fără granițe, dar și fără orizont, pentru că unde să mai încapă misterul orizontului când orice sentiment  trebuie calculat, anesteziat,  îngropat? O masă mai mereu întinsă cu flori veștede și țepene dă iluzia unui parastas perpetuu. Căruciorul unui copil apare episodic, cât să nu te îmbeți de prea multă speranță. Un turn Babel clădit din instrumente muzicale pare desprins din pictura lui Bosch. Dacă moșia lui Arcadi Nicolai este o paragină boemă, locuința familiei Bazarov răsare de undeva din străfunduri, miroase a ceară, se agață de lumina icoanelor perfect aranjate care ajung și ele să se revolte. Pe măsură ce scenele se schimbă, se schimbă lumile, stările, timpurile.

Toate personajele se agită într-o dezordine coordonată, au mișcări largi, deschise, se perindă peste tot în căutări de sine(mișcare scenică Florin Fieroiu). Costumele (Luiza Enescu), machiajul, coafura au patina timpului întregesc portretele personajelor  ce  prind viață în partituri actoricești bine acordate, indiferent de întinderea lor.

„Nu împărtășesc ideile nimănui; Eu le am pe ale mele”, spune Evgheni Bazarov, precursorul bolșevismului, prin vocea lui  Andrei Huțuleac. Critic obsesiv, obsedat de „refacerea” Rusiei, disprețuind tot ce este vechi sau sentimental, personajul cheie al piesei este jucat într-o manieră voit descifrabilă și rigidă, nu trebuie să cauți prea mult pentru că intuiești frustrările, imaturitatea emoțională, dar și ceva distructiv și autodistructiv în interiorul său. Chiar crede Bazarov ceea ce spune? O întrebare căreia fiecare spectator îi va da propriul răspuns. Mihai Călin (Nicolai Kirsanov) creionează un bărbat de prisos, un moșier incapabil de a administra pământurile, sub ochii căruia se petrec trădări de tot soiul pe care le acceptă din lașitate sau din frica de singurătate. Cu gesturi nesigure, cu discursuri plictisitoare, personajul își capătă echilibru în relația de prietenie matură cu fiul cel mare, nefiind decât un biet tată speriat de indiferența celor tineri, un bărbat care este conștient că iubirea se cumpără la suprapreț și că tandrețea se devalorizează accelerat.

Alexandru Potocean oferă o performanță intensă, carismatică, în rolul tânărului Arkadi, naiv și impresionabil. Versatil, expresiv, cu un minunat simț al umorului, pune prietenia masculină în centrul poveștii, leagă între ele personajele și vremile. Eșecul tinereții sale într-o căsătorie anostă doare mai mult decât moartea lui Bazarov. Impecabil(a câta oară?) Richard Bovnoczki  în persoana unchiului lui Arcadi, Pavel: elegant, șarmant, subtil, cu gesturi calculate, într-un manierism voit și studiat. Un alt Gaev ale cărui  aspectele comice sunt învăluite într-o demnitate atemporală,  Pavel nu mi-a părut o relicvă burgheză, ci un păstrător al sfântului graal al cavalerismului. Sfâșietoare și umilă  dragostea părintească în jocul cald, duios al lui Tomi Cristin (Vasili  Bazarov)! Intimidat de propriul lor fiu, devine ridicol din prea multă iubire, astfel că scenele în care îi mărturisește lui Arkadi despre cât de mândru se simte  de fiul său,  sunt emoție pură. Tabloul se întregește cu personajul  Piotr, interpretat într-o manieră burlescă de către  Emilian Mârnea și cu cel lacheului Procofici, un  Mihai Verbiţchi demn exponent al trecutului . Fedca(Andrei Tomi) nu se sfiește să umble în cizme largi printre cei mari.

Universul feminin este divers, îmblânzește și îmbogățește tenebroasa și complicata lume masculină. Diana  Dumbravă (Arina Bazarov) trece lejer de la stăpâna casei sigură pe mica ei lume, la mama ce sfârșește în nebunie și disperare. Personajul Ana (Crina Semciuc) câștigă prin momentele în care frumusețea sa este pusă în umbră de spiritul său de a citi hărți, de a face socoteli, de a-și dovedi mintea pricepută în confruntări cu niște bărbați mai fragili decât  ea. Cosmina Olariu(Fenicika) pornește de la fata în casă umilă și speriată de atitudinea domnilor, trece prin fazele tinerei îndrăgostite fulgerător, își trăiește tăcut remușcările trădării, fie ea doar în gânduri, ca să încheie parcursul într-o resemnare tăcută. Fulvia Folosea(Duniașa) are o prezență scenică electrizantă, senzuală, care sugerează mult mai mult decât replicile sale. Emilia Popescu(Prințesa Olga) este o aristocrată impozantă ce ascunde o cunoaștere profundă a lumii sub masca nebuniei. Excelentă metamorfoza Caterinei(Măriuca-Serena Bosnea) de la copilița neștiutoare la tinerica inițiatoare de jocuri erotice, de la mezina supusă, la logodnica autoritară și plicticoasă. Un joc nuanțat, fără multe cuvinte,expresivitate a privirii, talent crud!

Comedia umană a lui Turgheniev alunecă spre comedia modernă a zilelor noastre, la fel  de întunecată, la fel de absurdă. Prietenia, iubirea, loialitatea, noblețea, devotamentul, tradiția, credința, recunoștința se adună într-o recoltă înecată în apele tulburi ale prezentului precum grâul lui Nicolai. Spațiile noastre domestice prin care ne preumblăm etalându-ne jachetele roșii se pot scufunda oricând în întuneric. orice este posibil. Orice se poate întoarce. De ce moare Bazarov? În numele cărui ideal? Cărui chip de lut îi va păsa de moartea lui, a mea, a ta…

PĂRINȚI ȘI COPII

de Brian Friel, dramatizare după romanul lui Turgheniev

Traducere: Vlad Massaci

Regie:Vlad Massaci

Decor:Adrian Damian

Costume:Luiza Enescu

Mișcare scenică: Florin Fieroiu

Pregătire vocală: Monica Ciută

Asistent regie:Simina Siminie

Operator sunet: George Puiu, Sorin Brehuescu

Regia tehnică:Costi Lupșa, Laurențiu Andronescu

Distribuție

Evgheni Vasilici Bazarov, student:    Andrei Huțuleac

Arcadi Nicolaevici Kirsanov, student:           Alexandru Potocean

Nicolai Petrovici Kirsanov, tatăl lui Arcadi, moșier:  Mihai Călin   

Pavel Petrovici Kirsanov, unchiul lui Arcadi, ofițer în retragere:      Richard Bovnoczki

Vasili Ivanici Bazarov, tatăl lui Evgheni, medic militar în retragere:Vitalie Bichir/Tomi Cristin  

Arina Vlasievna Bazarov, mama lui Evgheni:          Diana Dumbravă

Fenicika Fedosia Nicolaevna, iubita lui Nicolai:        Cosmina Olariu       

Ana Sergheievna Odințov, moșiereasă:       Crina Semciuc

Caterina Sergheievna Odințov, sora Anei:   Măriuca-Serena Bosnea    

Prințesa Olga: Emilia Popescu

Duniașa, servitoare la Kirsanovi:       Fulvia Folosea         

Piotr, servitor la Kirsanovi:     Emilian Mârnea

Procofici, camerist la Kirsanovi; Timofeici, servitor la Bazarovi:     Mihai Verbiţchi        

Fedca, ajutor de servitor la Bazarovi:           Andrei Tomi