La început simți că pierzi timpul .Păi de asta am venit eu la teatru ?Să văd trei tipe curățând cartofi și glumind despre piure? Tocmai când eu acasă am lăsat cartofii necurățați și mi-am îndemnat fetele să mănance piure de fulgi, ca eu să pot fugi iar la București ? Și nici măcar nu îmi place să curăț cartofi !
Numai că, după căteva minute, tipele curățătoare îți devin simpatice, tragi cu urechea din ce în ce mai atent la ce își povestesc, încep să te amuze glumele lor, să le surprinzi vulnerabilitățile, să empatizezi cu tristețile lor simple și nedisimulate. Da, clar, dupa primul sfert de ora ești A LOR, îți dorești să nu le dea proprietarul afară, să își depășească fricile, să răzbată. Pentru că și tu ai fost ca una din ele odată demult, într-un colț al amintirilor ascunse bine sub veștmântul de femeie matură și stăpână pe situație.
Stă sa plouă sau stă să vină primavara? Uite ce dilema într o piesă simplă , nepretențioasă, dar proaspată ca o ploaie matinală și primăvăratică.Povestea este simplă, trei prietene, adunate din colțuri diferite de țară conviețuiesc într- o locuință micuță, de o simplitate boemă, nu reușusesc să strângă bani de chirie, dar speră la ziua când ploaia se va opri , muzica lor se va auzi și ele vor fi mai mult decât trei fete într-o mansardă.O poveste despre oameni simpli și frumoși, despre speranță, așa cum sunt poveștile Liei Bugnar. Mă bucur că am, vazut a doua variantă a distribuției. Pentru că, oricât de talentat ar fi un actor matur nebunia deșănțată a tinereții i se strecoară printre degete.Cum s-a scris piesa? Ne spune autoarea într-un interviu:„M-am apucat de Stă să plouă” cam cum fac de fiecare dată, de dorul prietenilor. Mă apucă aşa, un chef să stau mult cu ei, să stăm heirupist, să stăm intensiv zile în şir împreună. Şi am învăţat tertipul ăsta cu piesa. Le scriu repede o piesă celor de care mi-e dor şi dup-aia ei se-adună în jurul piesei, deci şi al meu. Îi mituiesc cumva, dar e o mituire culturală să zicem, nu?”
Sunt puține piesele cu distribuție exclusiv feminină, fără a cădea in feminism lacrimogen. Lia Bugnar știe să ocolească sentimentalismul banal și să construiască un terțet feminin bine diferențiat din punct de vedere temperamental, liantul fiind dificultățile vieții, traumele trecutului și o actuală și profundă prietenie.
Irina Antonie construiește o Peti fragilă, timidă, speriată de speranțele ei, de visurile ce se pot îndeplini, de parcă fericirea nu i-ar fi ingăduită nici în gândul propriu. Un personaj ce se apropie prin vulnerabilitate de cel pe care l-a interpretat în piesa Apa de mină, rol în care am remarcat-o prima dată .
Gena este sarea și piperul piesei. Veselă și când tristețea îi dă tărcoale, gata să facă pace cu un trecut familial dureros, pentru că de acea pace depinde echilibrul ei și al celor din jur. Eroina are norocul unei interprete , Ilona Brezoianu, care nu prea mai are nevoie de prezentare. Ea este deja, ILONA. Descoperită în Medeea , mama mea, apreciată în piesele dnei Bugnar de la Metropolis, Ilona a uimit prin metamorfoză în excelentul Mon cabaret noir, unde Razvan Mazilu transformă tânara străvezie într-o starletă voluptoasă, femeie fatală a anilor interbelici .Și cum o piesă nouă trebuie să aducă bucuria descoperirii a ceva nou, noul a căpătat numele actriței Madalina Craiu, interpreta lui Cuce prietena justițiara , tăioasă și gata să facă acte nebunești în numele unui adevăr numai de ea înțeles.
E greu să fii ”bărbatul ”piesei printre fetele acestea temperamentale și talentate, poate de aceea Anghel Damian este eclipsat de ele, așa cum și personajul Paul este învăluit și sedus de chiriașele sale .
Cănd piesa se apropie de deznodămant, chiar dacă el este previzibil și cu iz de poveste, îți pare rău. Pentru că tinerețea și entuziasmul personajelor suprapus peste bucuria de joc a tinerelor actrițe, te molipsesc. Pleci cu ochi sclipitori, te găndesti zâmbind că trebuie să te întorci acasă și să cureți cartofii uitați, tremuri în gerul nefiresc de martie, dar în suflet știi că stă să fie primavară.
Teatrul Luni (Green Hours)
Autor:Lia Bugnar
Distribuție:Irina Antonie, Ilona Brezoianu, Mădălina Craiu, Anghel Damian
Regie:Lia Bugnar