„Sigur avem și noi bilete la acest teatru?”mă întreabă cu un zâmbet malițios prietena mea, la intrare în Teatrul Excelsior, printre fetițele de câțiva anișori în paltonașe elegante, de mână cu părinți tineri sau bunici. „Ei, lasă că o să vezi tu ce îți va plăcea!”am rostit în gând, întru amintirea multor musicaluri de excepție văzute pe această scenă, doar aparent dedicată numai copiilor.
În regia artistică ce aparţine lui Eduard Petru Jighirgiu cu asistent regie Adriana Drăguț Jighirgiu, „Cenușăreasa”trece limita unui simplu basm pentru copii, devenind un produs coerent, o îmbinare a textului, muzicii și dansului, nu doar pentru cei mici, ci şi pentru maturi, aceștia având mai multă nevoie de iluzii exuberante. Spectacolul este montat într-o scenografie cinematografică ce crează impresia unui decor clasic (pădurea, interiorul casei, palatul, sala de bal) prin proiecții și jocuri de lumini. O echipă formată din Costi Baciu și Cristian Niculescu & Retina Studio, Aurel Asanache reușește să impună mijloacele tehnicii moderne pentru a contura lumea clasică a basmului feerică, volatilă și magică. Muzica semnată de același Eduard Petru Jighirgiu transformă „Cenușăreasa” într-o nestemată muzicală: melodii cantabile, refrene cu gust de șlagăr, laitmotive pline de armonie, solo.uri expresive și adecvate fiecărui interpret. Costumele create de Anca Pancu și Adina Gherghiceanu merg pe linia clasicului, creând impresia că, mai ales personajele principale, sunt desprinse din vechile noastre cărți de povești. Câteva artificii inspirate transformă soriceii în cerbi, la fel de inspirate fiind rochiile neterminate ale surorilor, poate o trimitere a goliciunii lor interioare.
Un musical reușit nu înseamnă doar muzică, lumină, culoare, ci mai ales interpreți care să dețină abilități coregrafice, muzicale, actoricești. „Cenușăreasa” adună pe scenă actori renumiți ai teatrului, dar și invitați, care, în coregrafia lui Edi Stancu și sub pregătirea muzicală a Anei Cebotari interacționează natural și generos în scenele de grup, fără a pierde unicitatea fiecărui rol. O încântătoare apariție, ca actriţă şi cântăreaţă,este Adriana Drăguț Jighirgiu în rolul mamei vitrege. Cu o frumusețe aproape agresivă, temperamentală, senzuală, cu o voce sonoră și pătrunzătoare, personajul mamei se impune, transmițând sentimente contradictorii și complexe vanitate, dragoste de mamă, frivolitate, răzbunare, resemnare.
Cele două surori sunt interpretate de două actrițe deja consacrate ale Excelsiorului. Oana Predescu, Drizella, uită total de feminitatea și grația Morticiei Addams, caricaturizează personajul prin mișcări sacadate, frânte, prin tonurile sparte ale vocii și din mimica feței, cu ochi stranii. Andreea Hristu își conturează rolul Anastasiei în contrapunct comic cu sora sa, având accente de clovnerie și mișcări tip opera bufă. Zâna cea bună se coboară sub înfățișarea diafană, amețită și amețitoare a Anei Udroiu, sinceră și convingătoare în exprimarea artistică, dar și în misiunea ei de înfăptui minuni.
Doru Bem aduce publicului un ministrul amuzant, mereu depășit de sarcini. Radu Micu(Regele), deși într-un rol de mai mica intindere, are umor, șarm, și o prezență scenică extrem de plăcută.
Absolut delicioasă trupa de șoricei! Poate pentru că îi știam atât de bine sau datorită unui talent debordant, nu am putut să îmi iau ochii de la experimentații șoricei Jaq, Dan Clucinschi, și Rolph, Alex Popa. Atenți la fiecare detaliu, cu ochi vii și atoateștiutori, susțin continuu relația cu spectatorii, care devin complici tăcuți ai faptelor și farselor săvârșite pe scenă.Și ceilalți „șoricei” ( Mihai Mitrea, Iulia Samson, Mircea Alexandru Băluță) sunt explozii de ludic și energie, într-o perfectă sincronizare în scenele de ansamblu, făcând deliciul publicului mic și mare.
Nu cred că se putea găsi o Cenușăreasă mai delicată, mai fragilă, mai frumoasă decât Alexandra Giurca, pe care am văzut-o personal prima dată pe scenă. Alexandra își cântă povestea cu naturalețe și duioșie,timiditatea ei se potrivește cu cea a personajului, dar nu o împiedică să cucerească sala în momentele muzicale solo. Actorul Alex Călin în rolul Prinţului cred că se apropie foarte tare de omul Alex Călin cu vizibilele lui calități: frumusețe, demnitate, generozitatea și o permanentă căutare a sensului vieții. Consacrat actor și dansator, având o voce caldă și catifelată, Alex Călin, cu gesturile lui elegante, cu priviri adânci, echilibrează partitura Alexandrei, o solistă minunată, cu mai puțină experiență de teatru. Privind dansul lor, îți aduci aminte de imaginația aprinsă a copilăriei și aluneci nostalgic spre vârsta inocenţei, cu bucuria de a-ți vedea eroii aproape de tine.
Povestea are nu doar ritm, viață, ci și mult sens. Ea vorbește de valori pe care timpurile noastre par a le îngropa în pagini de carte și de amintiri: bun simț, simplitate, credință, altruism, loialitate, recunoștință, profunzime, modestie și nu în ultimul rând, bunătate. Bunătatea nu are preț, ea atrage zâne bune născând posibilul din imposibil. Și, mai știi? De minuni poți să ai parte și în viață, nu doar în basm!


CENUȘĂREASA
adaptare muzicală de Eduard Petru Jighirgiu
după Charles Perrault
Regia și muzica originală: Eduard Petru Jighirgiu
Asistent regie: Adriana Drăguț Jighirgiu
Decorul și costumele: Anca Pancu și Adina Gherghiceanu
Coregrafia: Edi Stancu
Pregătirea muzicală: Ana Cebotari
Light design: Costi Baciu și Cristian Niculescu
Video: Cristian Niculescu & Retina Studio
Graphic design: Aurel Asanache
Distribuția:
Cenușăreasa – Alexandra Giurca
Mama – Adriana Drăguț Jighirgiu
Drizella – Oana Predescu
Anastasia – Andreea Hristu
Prințul – Alex Călin
Ministrul – Doru Bem
Regele – Radu Micu
Zâna – Ana Udroiu
Jaq – Dan Clucinschi
Gus – Mihai Mitrea
Rosy – Iulia Samson
Bob – Mircea Alexandru Băluță
Rolph – Alex Popa